Anulare act administrativ . Decizia 715/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 715/CA/2009
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.1409/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 4 lei și timbrejudiciare în valoare de 0,30 lei din partea reclamantei recurente și întâmpinare din partea pârâtei intimate prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea părților privind judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta " -" SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A anularea Deciziei nr. 1322/16.06.2008 și a Procesului-verbal nr. 1906/4.05.2008 emise de pârâtă.
În motivare, reclamanta susține că încetarea contractelor de muncă ale celor 4 angajați s-a realizat în urma demisiei acestora, deși s-a reținut în cuprinsul deciziilor emise, în mod eronat, ca temei legal, dispozițiile art. 55 lit.b din Codul Muncii.
Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința civilă nr. 1409/CAF/13 noiembrie 2008 respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01.09.2005, între pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A și reclamanta -" -" SRL în calitate de angajator, s-a încheiat convenția nr. 1353/2005 privind încadrarea în muncă pe o perioadă nedeterminată a 4 absolvenți al unei instituții de învățământ, conform prevederilor Legii 76/2002.
Persoanele angajate în aceste condiții, respectiv, au depus la reclamantă la data de 8.07.2006 primul angajat și la 10.08.2008 ceilalți, câte o declarație prin care au arătat că își dau demisia din motive personale. În temeiul acestor cereri reclamanta a emis deciziile nr. 5/1.08.2006, nr. 6/1.09.2006, nr. 7/1.09.2006, nr.8/1.09.2006 privind încetarea contractelor individuale de muncă al persoanelor sus-menționate conform art.55 lit.b din Codul Muncii.
În urma controlului efectuat de către compartimentul măsuri active din cadrul intimatei asupra actelor, documentelor și evidențelor reclamantei aferente convenției nr. 1353/2005, pârâta Aaî ncheiat procesul verbal nr. 1906/20.05.2008. Conform acestuia, deoarece au fost încetate raporturile de muncă ale numiților, înainte de termenul de 3 ani, în temeiul art.55 lit.b Codul Muncii, reclamanta a fost obligată, potrivit art. 83 al.2 din Legea nr.76/2002 modificată să restituie întreaga sumă subvenționată în sumă de 15686 lei la care s-a calculat dobânda de referință a BNR, respectiv 3207,72 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestui act administrativ a fost respinsă de pârâta prin Decizia nr. 1322/16.06.2008.
Potrivit dispozițiilor art.2 și 4 din Convenția nr. 1353/01.09.2005, reclamanta avea obligația menținerii raportului de muncă a persoanelor angajate în temeiul Legii nr. 76/2002 pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încadrării în muncă, iar în cazul în care încetarea acestor raporturi se datorează inclusiv acordului părților conform art. 83 alin. 2 din Legea nr.76/2002, urma să restituie în totalitate agenției sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda aferentă, calculată la nivelul celei acordate de trezoreria statului, pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Deși, în cuprinsul deciziilor de desfacere a contractelor de muncă s-a menționat existența unor cereri ale angajaților înregistrate la societate, reclamanta nu a fost în măsură să facă această dovadă cu o copie a registrului de evidență a societății, deoarece nu au fost operate.
Raportat la înscrisurile depuse în probațiune, instanța apreciază că în condițiile în care motivul încetării raporturilor de muncă l-a constituit acordul părților, materializat în decizii, susținerile reclamantei privind indicarea unui temei greșit în aceste decizii nu sunt suficientă pentru a înlătura răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor Convenției încheiate cu pârâta.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta - a declinat recurs, solicitând:
- repunerea în termenul de recurs;
- admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii și pe cale de consecință anularea Deciziei nr. 1322/2008 și a Procesului verbal de control nr. 1906/2008.
În expunerea motivelor de recurs se susține că hotărârea atacată a fost comunicată de către agentul procedural la data de 20.11.2008 unei persoane care nu are legătură cu societatea și nu are înscrise datele de identitate, astfel că nu a intrat în posesia reprezentantului legal al reclamantei, încălcându-se dispozițiile art.87 coroborat cu art. 91 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei se critică hotărârea atacată, în sensul că interpretat greșit dispozițiile legale, cele 4 persoane au plecat din societate prin depunerea demisiei, astfel că inițiativa încetării contractelor de muncă aparține în exclusivitate salariaților.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă, art.79 din Codul Muncii și dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Recursul a fost timbrat cu suma de 4 lei timbru judiciar și 0,3 lei timbru judiciar.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs și a recursului declarat de reclamantă ca nefondată și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Verificând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată următoarele:
Cu privire la cererea de repunere în termen a reclamantei se constată următoarele:
Potrivit art.91 din Codul d e procedură civilă înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art.87 pct.1, 2, 3, 5 și 7 precum și în cele prevăzute de art.90 alin. 3, 4, 5 și 6 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței care își va arăta clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi vor semna dovada.
Din dovada de primire și procesul verbal de predare ( fila 41) rezultă că agentul poștal s-a prezentat la data de 20.11.2008 la sediul reclamantei - SRL și a găsit pe - (soție) care semnat de primirea actului în calitate de cunoscut fără a se nota actul de identitate al primitorului.
Prin urmare nu s-a făcut o identificare clară a primitorului actului pe lângă faptul că acesta trebuia înmânat funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței potrivit art.91 Cod procedură civilă, actul predându-se la o persoană străină de societate, iar procesul verbal nu este completat corect și la toate rubricile în temeiul art. 100 pct.3 este lovit de nulitate.
Prin urmare, reclamanta este în termenul de recurs și va fi admisă cererea formulată în acest sens.
Pe fondul cauzei, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul reclamantei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Convenția nr. 1353/01.09.2005 între reclamantă și pârâtă s-a stipulat că angajatorul se obligă să încadreze în muncă 4 absolvenți de învățământ și să-i mențină o perioadă de minim 3 ani, încasând din bugetul asigurărilor pentru șomaj sume de 15.686 lei.
La controlul efectuat s-a constatat că nu s-au respectat condițiile din raportul de muncă prin acordul părților anterior termenului de 3 ani, astfel că în temeiul art.55 lit.B, 56 lit.C, E și F și 65 din Codul Muncii, angajatorul este obligat la restituirea sumelor încasate cu titlu de subvenție și a dobânzii aferente.
Cât privește critica privitoare la demisiile înaintate se constată că acestea au fost depuse ulterior procesului verbal de control și nu mai produc efecte juridice în acest sens.
Cum în cauză nu sunt motive de modificare a sentinței atacate în baza art. 312 pct.1 Cod procedură civilă recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.1409/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --co semnează Vicepreședintele Curții de Apel | Judecător, - - -co semnează Vicepreședintele Curții de Apel |
Grefier, -co semnează Grefier șef secție |
Red.ȘF
Dact./ex.2/13.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
