Anulare act administrativ . Sentința 716/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.716
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Cauza a fost reținută în pronunțare în ședința publică din data de 02.02.2010, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 04.06.2009 reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, a solicitat instanței anularea actelor administrative purtând numărul 87010/23.07.2008 și nr.-/21.10.2008, constatarea dreptului său, în calitate de magistrat, la acordarea în mod gratuit a asistenței medicale, conform dispozițiilor speciale ale art.2S din OUG nr.27/2006 privind salarizarea magistraților, aprobată prin Legea nr.45/06.03.2007, precum și obligarea pârâtului la plata contravalorii actualizate a medicamentelor și serviciilor medicale, solicitate prin cererile din 07.07.2008, 24.09.2008 și 10.10.2008.
Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i respecte dreptul la viață intimă și de familie și la daune morale în cuantum de 30.000 Euro.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de judecător, a solicitat în cursul anului 2008 decontarea unor servicii medicale, medicamente de care a beneficiat pe bază de prescripție medicală, însă i s-a refuzat decontarea integrală pentru anumite medicamente și servicii.
A mai arătat că pârâtul a refuzat decontarea medicamentelor și serviciilor fără a avea atribuții legale în acest sens, iar prin modalitatea în care a adus la cunoștință acest refuz i-a încălcat dreptul la dreptul la asigurarea și ocrotirea vieții intime și de familie.
La dosar, reclamanta a depus, în copie, cererile de decont, răspunsul la acestea, facturi și alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că acțiunea este inadmisibilă, ca urmare a neefectuării plângerii prealabile obligatorii potrivit Legii 554/2004.
A mai arătat pârâtul că, În ipoteza În care contravaloarea unui medicament sau serviciu medical este suportat integral sau parțial de sistemul asigurărilor de sănătate, judecătorul, procurorul, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, În activitate sau pensionari pot beneficia numai de sumele ce reprezintă partea nesuportată de casele de asigurări de sănătate și plătite de aceștia, și nu de întreaga contravaloare cum pretinde reclamanta. Mai mult, pentru a beneficia de decontarea sumelor la care ar avea dreptul potrivit legii, prescripțiile medicale trebuie să fie eliberate de medici care au relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, serviciul medical sau medicamentul să fie recomandabil pentru afecțiunea pentru care se prescrie și, totodată, să fie respecte procedurile speciale atunci când este cazul. În speță, pârâtul a arătat că și serviciile medicale pentru care reclamanta a solicitat decontarea contravalorii au fost prescrise fără să fie respectate protocoalele existente În vigoare și care sunt reglementate de Ministerul Sănătății în avantajul pacientului.
În ce privește susținerile reclamantei cu privire la încălcarea dreptului la viață intimă, pârâtul a arătat că nu a depășit public utilizat chiar de reclamantă când a furnizat informațiile despre starea sa de sănătate sau tratamentul urmat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că susținerile pârâtului privind inadmisibilitatea acțiunii sunt nefondate, întrucât reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ, ci a invocat refuzul de soluționare a mai multor cereri, situație în care investirea instanței de contencios administrativ se face în condițiile art. 11 alin. 1 lit. B Legea nr. 554/2004. Faptul că reclamanta califică adresele de răspuns nr. 87010/23.07.2008 și nr. -/21.10.2008 ca fiind acte administrative este nerelevant. În realitate, aceste înscrisuri nu sunt acte administrative, deoarece nu dau naștere unui raport juridic, nu modifică și nici nu sting un raport juridic, ci sunt pur și simplu expresia autorității pârâte de a soluționa favorabil cererile reclamantei. Acesta este și argumentul pentru care Curtea va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea respectivelor acte.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 25 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea magistraților: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistrații-asistenți, in activitate sau pensionari, beneficiază in mod gratuit de asistenta medicala, medicamente si proteze, in condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Din analiza gramaticală a textului menționat reiese că singura condiție care trebuie îndeplinită un magistrat pentru a beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente si proteze, este plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite de Legea nr. 95/2006. Trebuie subliniat că textul citat se referă exclusiv la reglementările privind plata asigurărilor de sănătate, nu și la alte condiții impuse de Legea nr. 95/2006 sau alte acte normative date în aplicarea ei. Sub acest aspect, Curtea observă că pârâtul a dat o interpretare nepermis de extensivă prevederilor citate mai sus, gratuitatea presupune respectarea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 95/2006 și de legislația secundară. Or, dacă legiuitorul ar fi avut această intenție, ar fi redactat diferit textul art. 25 din OUG nr. 27/2006, în sensul că nu s-ar fi referit doar la plata contribuției, ci la întregul ansamblu de norme care reglementează asigurările sociale de sănătate, ori, mai simplu, nu ar fi edictat nicio normă, situație în care era aplicabil dreptul comun în materie.
În speță, prin cererile formulate la 07.07.2008, 24.09.2008 și 10.10.2008, reclamanta, în calitate de judecător, a solicitat decontarea mai multor medicamente și servicii medicale.
Prin adresele de răspuns, pârâtul a refuzat decontarea unor proceduri medicale și a unor medicamente, cu motivarea că acestea nu sunt reglementate de Ordinul comun al Nr.522/27.03.2008 și al CNAS Nr.236/27.03.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, aceste norme la care face referire pârâtul nu sunt aplicabile magistraților, deoarece art. 25 din OUG nr. 27/2006 nu face trimitere la ele. Dimpotrivă, alin. 2 din testul susmenționat prevede obligația guvernului de a elabora norme speciale pentru acordarea gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor. Împrejurarea că până în prezent nu au fost elaborate aceste norme nu poate afecta nici măcar parțial dreptul la asistență medicală gratuită, prevăzut expres de lege. Trimiterea pe care pârâtul o face la dreptul comun în materie are tocmai acest neajuns, în sensul că îngrădește posibilitatea reclamantei de a beneficia de gratuitate pentru anumite medicamente și proceduri medicale, în condițiile în care textul art. 25 din OUG nr. 27/2006 nu prevede nicio limitare și nici nu face trimitere la acte normative care să cuprindă vreuna.
Pentru argumentele expuse mai sus, Curtea va admite cererea reclamantei, în sensul că va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 4251,37 lei, actualizată cu indicele de inflație, sumă ce reprezintă valoarea cumulată a medicamentelor și procedurilor medicale, solicitată de reclamantă și refuzată la plată de pârât.
În ce privește cererile privind obligarea pârâtului să respecte dreptului la viață intimă și de familie și să plătească daune morale, Curtea observă că în adresele de răspuns pârâtul nu a folosit alți termeni decât cei folosiți de reclamantă în cererile de decontare și în facturile ce însoțeau aceste cereri. Prin urmare, nu se poate reține o lezare a dreptului reclamantei la viață intimă, așa cum corect susține și pârâtul în apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul profesional: TRIBUNALUL VRANCEA, Focșani,--21, județ V, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul În B, str. -, nr.17, sector 5.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 4251,37 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Respinge capătul de cerere privind anularea actelor nr. 87010/23.07.2008 și nr. -/21.10.2008, ca neîntemeiat.
Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtului la respectarea dreptului la viață intimă și la plata de daune morale ca neîntemeiate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel
