Anulare act administrativ . Sentința 73/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 73
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 06 martie 2008, privind judecarea acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 06 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentința.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
La data de 21.11.2007 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul general al Jandarmeriei Române și Inspectoratului de Jandarmi Județean O, anularea ordinului de personal nr. S/1133/25.05.2007 emis de șeful Român, revocarea în tot a măsurii dispuse prin acesta, cu consecința repunerii sale în situația anterioară emiterii actului administrativ. În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 reclamantul a solicitat suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivare reclamantul a arătat că prin Ordinul de personal nr. S/1133/25.05.2007 s-a dispus ca începând cu data de 07.05.2007 să fie pus la dispoziția unității unde își desfășoară activitatea până la soluționarea definitivă a situației generate de începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată, cu referire la art. 246 Cod penal și 41 alin. 2 Cod penal.
Măsura disciplinară a fost dispusă ca urmare a adresei Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DNA - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție săvârșite de Militari care confirmă începerea urmăririi penale.
În fapt, s-a reținut în sarcina sa că în perioada iulie - august 2006, uzând de funcția sa,a folosit militarii în termen subofițeri din cadrul UM 07646 ș-i autovehicule ale unității aflate în timpul programului de instrucție, în interes propriu, fapt ce generat perturbarea activității de pregătire militară, precum și o pagubă patrimonială M I, obținând în același timp un avantaj propriu.
Împreună cu sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului a fost sancționat și patrimonial, beneficiind de un coeficient ierarhizare minim al soldei de funcție corespunzătoare gradului de locotenent colonel, la solda de grad, gradația și indemnizația de dispozitiv, dispunându-se totodată retragerea soldei de merit aferentă anului 2007.
Reclamantul a arătat că măsura dispusă prin actul administrativ cu caracter vătămător, fiind dispusă cu nesocotirea prevederilor legale ce garantează stabilitatea în funcție.
Astfel, în dispoz. art. 65 din Legea nr. 188/1999 nu se regăsește fapta reținută în sarcina sa, faptele ce constituie abatere disciplinară fiind enumerate limitativ și nu exemplificate. Temeiul de drept reținut la aplicarea sancțiunii, art. 89 din Legea nr. 80/1995, art. 5 paragraf 3 și art. 55 paragraful 1 din Legea nr. 138/1999, precum și pct. 34.1 și anexa 2 pct. 7 paragraful 13 din Ordinul MAI nr. 275/2002 este în contradicție evidentă cu legea cadru care reglementează Statutul funcționarilor publici.
Această măsură contravine și art. 6 alin. 2 din CEDO privind prezumția de nevinovăție. În această situație, sancționarea sa disciplinară îmbracă forma unui abuz de legalitate, vinovăția sa nefiind dovedită.
Mai mult, reclamantul a arătat că și în prezent exercită în cadrul unității aceleași atribuții de serviciu, exercitate anterior ordinului contestat. În această situație se impune suspendarea efectelor actului atacat, menținerea acestuia vătămând interesele reclamantului, retribuția primită nefiind conformă atribuțiilor pe cale continuă să le exercite.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: Ordinul de personal nr. S/1133/25.05.2007, plângerea prealabilă și răspunsul primit la aceasta.
Prin întâmpinarea formulată la data de 07.12.2007 pârâtul IJJOa solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivată de faptul că nu are competență de a anula sau modifica Ordinul de personal contestat.
Pe fondul cauzei pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată.
Ordinul de personal a fost emis în baza prevederilor Legii nr. 80/1995 în conformitate cu prevederile art. 23 alin. 3 din Legea nr. 550/2004, privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române "cadrelor militare din Jandarmeria Română li se aplică dispozițiile Legii nr. 80/1995 -". Ca atare, invocarea de către reclamant a prevederilor Statutului funcționarilor publici nu prezintă relevanță pentru speța dedusă judecății.
Referitor la presupusa încălcare a prevederilor CEDO, pârâtul arătat că măsura de punere la dispoziție constituie o măsură legală de protejare a reclamantului, datorită faptului că împotriva acestuia nu s- luat nici o măsură disciplinară.
În situația în care instanța ar constata că măsura dispusă este ilegală, aceasta s-ar substitui legiuitorului.
Pârâtul MIRA a invocat, prin întâmpinarea depusă la data de 08.01.2008, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa în cauză având în vedere că se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică. Deci, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât persoana emitentă a actului. În speță calitate procesuală pasivă are.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare pârâtul a arătat că în mod legal a fost emis ordinul de personal atacat, având în vedere dispoz. art. 89 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 80/1995, care reglementează modalitatea în care se dispune măsura punerii la dispoziție, precum și art. 55 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar.
În aceste condiții, Legea nr. 188/1999 nu se aplică militarilor, având în vedere că statutul acestora este reglementat diferit de cel al funcționarilor publici.
Cu privire la cererea de suspendare pârâtul a arătat că aceasta este nemotivată, nefiind îndeplinite nici una din cele două condiții "caz bine justificat" și "pentru prevenirea unei pagube iminente".
Prin încheierea de ședință din data de 10.01.2008 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții MIRA și O și cererea de suspendare.
S-a reținut astfel că calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
După cum se constată, reclamantul a deținut funcția de adjunct al inspectorului șef, la Inspectoratul de Jandarmi Județean O, fiind pus la dispoziția unității prin Ordinul contestat, unde își va desfășura activitatea până la soluționarea definitivă a cauzei penale în care este implicat reclamantul.
Astfel, întrucât reclamantul urmează să desfășoare activitatea la Inspectoratul de Jandarmi Județean O și pentru opozabilitatea hotărârii se apreciază că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Este adevărat că între pârâtul I A și reclamant nu s-a născut în mod direct un raport juridic de drept administrativ, însă acest pârât are calitatea de ordonator primar de credite, ori în cauză solicitându-se și acordarea de drepturi salariale aferente funcției ca efect al solicitării reclamantului care vizează repunerea în situația anterioară, se apreciază faptul că, sub acest aspect pentru opozabilitatea hotărârii este necesară menținerea în cauză și a acestui pârât.
Analizându-se cererea de suspendare formulată de reclamant în temeiul art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Măsura suspendării executării actului administrativ reglementată de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 reprezintă o situație de excepție datorită faptului că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, bazată pe prezumțiile de autenticitate și de veridicitate.
Suspendarea actului administrativ se poate dispune în temeiul art.15 alin.1 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, Curtea, apreciază că susținerile referitoare la faptul că paguba iminentă creată reclamantului prin actul atacat, ce constă în pierderea unor drepturi salariale nu sunt suficiente și concludente pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării, întrucât astfel de susțineri nu sunt de natură a răsturna, prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat.
Prejudiciul de natură patrimonială cauzat reclamantului prin Ordinul contestat nu se circumscrie definiției date de legiuitor pagubei iminente, astfel că nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare formulate de reclamant, aceasta a fi respinsă.
La același termen s-a solicitat proba cu înscrisuri pentru reclamant, fiind depuse acestea prin adresa nr. -/12.02.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Ordinul de Personal nr. S/1133/25.05.2007 reclamantul locotenent colonel, având funcția de adjunct al Inspectorului, în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Oaf ost pus la dispoziția unității unde își desfășura activitatea. Măsura în cauză a fost dispusă până la soluționarea definitivă a cauzei penale, având în vedere că față de reclamant s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13.2 din Legea nr. 78/2000, modificată, rap. la art. 246 Cod penal și 41 alin.2 Cod penal.
În cauză, având în vedere statutul reclamantului de cadru militar, sunt aplicabile dispoz. legii speciale, Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și nu cele ale Legii nr. 188/1999 care reglementează statutul funcționarilor publici.
Aceasta deoarece art. 1 din Legea nr. 80/1995 definește sfera de aplicabilitate a acestui act normativ care cuprinde categoria cadrelor militare respectiv acea a cetățenilor români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate.
Reclamantul, având grad de ofițer, respectiv gradul de locotenent - colonel, se încadrează astfel în categoria descrisă de art. 2 alin. 2 lit. c - b, se reține că aceasta se supune dispozițiilor Legii nr. 80/1995.
În cauză, cu privire la reclamant, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru faptele prevăzute și pedepsite de art. 132din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, fiind invocată în acest sens adresa nr. 107/P/2006 de sesizare a Parchetului de pe lângă ÎCCJ - Direcția Națională Anticorupție. Acest fapt nu a fost contestat de către reclamant, fiind invocat de către pârâți prin întâmpinare.
Urmare a acestei stări de fapt s- făcut aplicarea dispoz. art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 în conformitate cu care în intervalul de timp în care ofițerul este cercetat în stare de libertate acesta se pune la dispoziția unității.
Având în vedere modul de redactare a textului de lege se reține că acesta are caracter imperativ, nefiind instituită o posibilitate în punerea la dispoziție a ofițerului cercetat, ci o obligație.
Această măsură dispusă cu privire la reclamant nu constituie o sancțiune disciplinară, fiind dispusă în alte condiții și fără a se urmări respectarea procedurii instituite pentru sancționarea disciplinară.
Ca atare, nu este încălcată, prin măsura dispusă, prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 alin. 2 din CEDO, nefăcând obiectul cauzei legalitatea și temeinicia unei sancțiuni disciplinare și ca atare a vinovăției ca și condiție răspunderii disciplinare.
Întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile instituite de art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995, respectiv începerea cercetărilor penale față de reclamant, în stare de libertate, se reține că Ordinul contestat a fost emis în condițiile legii, fiind temeinic și legal.
De asemenea, în ceea ce privește salarizarea reclamantului în această perioadă, se reține de asemenea, că ordinul de personal nr. S/1133/25.05.2007 respectă dispozițiile obligatorii ale art. 89 alin. 2 din Legea nr.80/1995 cu privire la stabilirea drepturilor bănești ale reclamantului la nivelul minim, corespunzătoare gradului deținut.
Față de cele arătate anterior, se reține ca fiind nefondată acțiunea promovată de către reclamant, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în localitatea S, B-dul A I - nr. 22, - 21,. 2,. 11, jud. O, în contradictoriu cu pârâții, INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Alina Răescu | JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu a |
Grefier, |
red. Jud. A
Ex.6//24.04.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Iuliana Rîciu
