Anulare act administrativ . Sentința 730/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.730
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și FINANȚELOR PUBLICE - G.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 26.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 02.02.2010 și la 09.02.2010.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2009, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice solicitând pe calea ordonanței președințiale:
1. Anularea Ordinului nr. 1472 din data de 2.07. 2009, emis de Procurorul eneral al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție (Ordin de suspendare a Ordinului nr. 526 din 3.03.2009 al aceluiași procuror general, prin care s-a dispus plata lunară a sporului salarial de 50% procurorilor) și implicit a adresei nr. - din data de 18.06.2009 a Ministrului Finanțelor Publice.
2. Obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, în conformitate cu art. 70 alin. 4 dinLegea nr. 304/2004,să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public cu titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50 %, suspendat din data de 1.06.2009, pentru semestrul II 2009, precum și deschiderea de credite pentru plata sumei aferente plătii acestuia.
3. Obligarea Ministerului Finanțelor Publice la suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata, pe semestrul II 2009, sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50 %, precum și la deschiderea de credite pentru plata sumei aferente acestuia.
4. Obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, la alocarea, în favoarea acestui parchet, a sumelor reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50 % și plata contravalorii acestuia, începând cu data de 1.06.2009 și în continuare.
5. În temeiul art. 24 alin.1 și următoarele dinLegea nr. 554/2004,să se dispună ca executarea prezentei hotărâri să se facă într-un termen limită de o zi de la pronunțare.
În motivarea cererii au arătat că prin acest ordin s-a dispus suspendarea Ordinului nr.526/03.03.2009, retroactiv, începând cu 01.06.2009, sine die, fiind încălcat principiul legalității, nefiind admis ca prin emiterea unui ordin să se încalce Constituția României și Legea nr.303/2004.
Ordinul încalcă art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, art.164 alin.1 din Codul muncii, art.8 alin.1 din Convenția Organizației Internaționale a, art.14 din Constituție, art.1 din Protocolului nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, dispunând suspendarea plății sporului, retroactiv.
S-a mai invocat faptul că OUG nr.71/2009 se referă la plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii și nu privește aplicarea sporului salarial de 50% lună de lună, fiind nelegală invocarea acestei ordonanțe ca suport legal al suspendării plății sporului.
Instituția juridică a suspendării poate produce efecte numai pe o durată determinată, iar nu sine die, iar MINISTERUL PUBLIC este obligat să efectueze demersurile pentru alocarea fondurilor necesare plății integrale a salariului reclamanților, salariu care este indivizibil, chiar dacă comportă sporuri.
Reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul că au indicat ca temei de drept Legea nr.554/2004 și nu art.581 Cod procedură civilă, au chemat în judecată și ministrul finanțelor publice solicitând:
1. Anularea Ordinului nr.1472 din 02.07.2009 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și implicit a adresei nr.- din 18.06.2009 a ministrului finanțelor publice.
2. Obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, în conformitate cu prev. art. 70 alin.4 din Legea nr.304/2004, să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50 %, suspendat din data de 1 iunie 2009, pentru semestrul II 2009, deschiderea de credite pentru plata sumei aferente plății, alocarea, în favoarea acestui parchet, a sumelor reprezentând sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50 % și plata contravalorii lui, începând cu data de 1.06.2009.
3. Obligarea Ministerului Finanțelor Publice împreună cu, - Ministrul Finanțelor Publice să suplimenteze fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata, pe semestrul 11 2009, sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50 % și să aprobe deschiderea de credite pentru plata sumei aferente acestuia, astfel solicitată de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și justiție.
4. Obligarea Ministerului Finanțelor Publice în solidar cu - Ministrul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor constând în daunele produse prin lipsa de folosință a sumelor aferente sporului de 50%, pagubă echivalentă dobânzii normale de pe piața bancară, datorată începând cu data de 1 iunie 2009 și până la momentul plății efective, întrucât refuzul acestora - de a aloca fondurile necesare plății - a contribuit la emiterea Ordinului de suspendare a plății sporului în discuție, pentru semestrul al II-lea 2009, precum și la soluționarea nefavorabilă, pentru aceleași considerente, a plângerilor prealabile formulate împotriva Ordinului mai sus arătat.
5. În temeiul art.18 alin.6 și art. 24 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, să se dispună ca executarea prezentei hotărâri să se facă într-un termen limită de o zi de la pronunțare, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în sarcina intimaților pârâți Ministerul Finanțelor Publice și G - Ministrul Finanțelor Publice.
6. În temeiul art.15 alin.1 -3 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei să se dispună suspendarea actului administrativ atacat.
În motivare reclamanții au reluat susținerile din cererea inițială, apreciind că diminuarea unilaterală a salariului ce include sporuri, efectuată de Ministerul Finanțelor Publice poate fi calificată ca un exces de putere în sensul art.2 alin.1 lit.n din Legea nr.554/2004.
Referitor la cererea de suspendare a executării ordinului, au arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, ordinul provocându-le daune considerabile ținând cont de faptul că sunt retribuiți exclusiv din salariu, fiindu-le interzisă desfășurarea oricăror alte activități economice, comerciale sau de altă natură retribuite.
În mod concret, cuantumul salariilor se micșorează cu aproximativ 27%, ceea ce are drept consecință iminența producerii unor pagube de natură economică.
Reclamanții au depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: Ordinul nr.1472/2009, plângerile prealabile formulate împotriva acestuia și răspunsurile primite la acestea.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a susținut că cel de-al doilea capăt de cerere este lipsit de obiect întrucât a solicitat deja Ministerului Finanțelor Publice alocarea fondurilor necesare executării Ordinului nr.526/2009, cerere refuzată, astfel cum rezultă din adresa nr.293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice.
În lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, MINISTERUL PUBLIC se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare sporul vizat, neputându-se reține că emiterea ordinului reprezintă un exces de putere.
A mai susținut că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții de suspendare a executării unui act administrativ.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând să se dispună ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților, în cazul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii au fost invocate disp. HG 736/2003, art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, art.19 din Legea nr.500/2002 în raport de care MINISTERUL PUBLIC este în imposibilitatea de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Pârâții Ministerul Finanțelor Publice și ministrul finanțelor publice au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, modificată și precizată, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa procedurii prealabile față de Ministerul Finanțelor Publice, precum și față de împrejurarea că în cazul admiterii acțiunii, instanța, ar pronunța o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, obligând o instituție publică, pe cale judecătorească să efectueze un demers care, potrivit legii, ar fi trebuit îndeplinit pe cale administrativă și cu care aceasta nu a fost niciodată învestită.
S-au invocat în motivarea excepției disp. Legii nr.500/2002, conform cărora Ministerul Finanțelor Publice, în exercitarea atribuțiilor sale, este titularul unei obligații de diligență, aceea de a întocmi proiectul de lege a bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și nu al unei obligații de rezultat constând în alocarea efectivă a unor sume către solicitanți.
Cererea având ca obiect deschiderea de credite, formulată de un ordonator principal de credite și adresată Ministerului Finanțelor Publice se soluționează în urma parcurgerii unei proceduri administrative.
A mai fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capătul 3 din acțiune, având în vedere că solicitarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale se efectuează de către ordonatorul principal de credite, în speță, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pârâții au mai invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la același capăt de cerere, în raport de aceeași motivare, apreciind că reclamanții nu se pot adresa direct Ministerului Finanțelor Publice nici pe cale administrativă și nici nu pot solicita obligarea acestuia pe cale judecătorească la alocarea de fonduri/ deschiderea de fonduri bugetare, această prerogativă fiind stabilită prin lege în sarcina exclusivă a ordonatorilor principali de credite.
Cu privire la capătul 4 din acțiune, pârâții au susținut că reclamanții au atribuit despăgubirilor solicitate caracterul de daune materiale, fiind necesar să facă dovada îndeplinirii tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, dovadă care nu a fost făcută în cauză.
Pe fond, au arătat că OUG 71/2009 nu afectează existența dreptului, ci doar realizarea lui, respectiv modul de plată în anul 2009 și nu este vorba de aplicarea retroactivă a ordonanței, întrucât sub incidența acesteia urmează să intre începând cu data de 18.06.2009 doar operațiunile de plată a sumelor stabilite prin titluri care nu au fost valorificate până la această dată.
Prin întâmpinare au invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție întrucât obiectul acesteia se întemeiază pe o altă obligație decât cea pe care reclamanții pretind să o îndeplinească pârâtul, neexistând nicio obligație de garanție sau de despăgubire care să incumbe Ministerul Finanțelor Publice, indiferent care ar fi natura acesteia.
De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în cererea de chemare în garanție, prin admiterea acestei cereri instanța ar încălca disp. art.28 din Legea nr.500/2002.
Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea acesteia față de disp. Legii nr.500/2002 care stabilesc că nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul, în raport de disp. art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, conform cărora, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar se reține că anterior sesizării instanței cu prezenta acțiune, reclamantul nu a solicitat revocarea Ordinului nr.1472/02.07.2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, niciuna dintre plângerile prealabile aflate la dosar nefiind semnată de acest reclamant.
În consecință, excepția va fi admisă, iar acțiunea formulată de acest reclamant, astfel cum a fost modificată, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Cutea apreciază că este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Finanțelor Publice, procedura prealabilă fiind îndeplinită în conformitate cu disp. art.7 din legea nr.554/2004 față de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, emitentul ordinului contestat, iar susținerile privind pronunțarea de către instanță a unei hotărâri cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești în cazul în care ar admite acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice și de ministrul finanțelor publice nu vizează admisibilitatea acțiunii.
Susținerile din motivarea excepției referitoare la procedura de întocmire a bugetului de stat și la cea de deschidere de credite bugetare reglementate de Legea nr.500/2002 vor fi avute în vedere la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la pct.3 din acțiunea modificată.
În consecință, va fi respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
Este, însă, întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la pct.3 din acțiunea modificată prin care se solicită obligarea Ministerului Finanțelor Publice și a ministrului finanțelor publice să suplimenteze fondurile prev. în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata pe semestrul II 2009 sporului de 50% și să aprobe deschiderea de credite pentru plata sumei aferente acestuia, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.2 pct.21 din legea nr.500/2002, deschiderea de credite bugetare reprezintă aprobarea comunicată ordonatorului principal de credite de către Ministerul Finanțelor Publice prin Trezoreria statului, în limita căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare și plăți.
Art.20 alin.1 din aceeași lege stabilește că ordonatorii principali de credite sunt miniștri, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome, iar potrivit art.70 alin.4 din Legea nr.304/2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, repartizând creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărind modul de utilizare a acestora.
Se reține din interpretarea acestor dispoziții legale că solicitarea de deschidere de credite poate fi adresată doar de către ordonatorii principali de credite, în speță, Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Astfel, se constată că reclamanții nu au abilitarea legală de a solicita obligarea celor doi pârâți la suplimentarea fondurilor și aprobarea deschiderii de credite pentru plata sporului de 50%, excepția urmând să fie admisă, iar pct.3 din acțiunea modificată va fi respins ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.
Având în vedere admiterea acestei excepții, nu va mai fi analizată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată cu privire la acest capăt de cerere de către și ministrul finanțelor publice.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că acțiunea este întemeiată în parte, în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea și suspendarea executării ordinului nr.1472/2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin acest ordin s-a dispus, începând cu data de 01.06.2009, suspendarea aplicării ordinului nr.526/03.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin care se dispusese plata lunară către procurori a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Au fost avute în vedere la emiterea ordinului contestat, astfel cum rezultă din preambulul acestuia, disp. art.1 alin.1 din OUG 71/2009 potrivit cărora plata sumelor prev. prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu, iar în anii 2011 și 2012 se plătește câte 33% din valoarea titlului executoriu.
Aceste dispoziții sunt aplicabile, conform art.3 din ordonanță și pentru plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor OUG 75/2008.
Se constată că prevederile legale sus menționate, arătate în preambulul ordinului, nu pot fi invocate ca temei al suspendării plății sporului de 50% întrucât ele reglementează plata sumelor prev. în titlurile executorii reprezentate de hotărâri judecătorești și nu plata lunară a drepturilor salariale cuvenite procurorilor și judecătorilor.
Nu se poate considera că începând cu data de 01.03.2009, plata acestui spor, dispusă prin ordinul nr.526/03.03.2009, s-a făcut în baza unor hotărâri judecătorești obținute de reclamanți, ci a avut ca temei disp. legale care reglementează acest spor, respectiv disp. art.47 din Legea nr.50/1996.
În acest sens se au în vedere considerentele Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite în care s-a reținut inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art.IX alin.2 din OG 83/2000, ceea ce impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare disp. art.47 din Legea nr.50/1996.
S-a apreciat că au supraviețuit dispozițiile de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și supra solicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
În consecință, Curtea constată că obligația pârâtului de plată lunară a acestui spor este stabilită de prevederile legale sus menționate și nu prin hotărâri judecătorești, astfel încât OUG 71/2009 nu este incidentă cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamanți.
De asemenea, Curtea constată că ordinul a fost emis cu încălcarea disp. art.74 alin.2 din legea nr.303/2004 potrivit cărora drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
Or, la emiterea ordinului contestat nu a fost avut în vedere niciunul din cazurile prev. de această lege care să justifice diminuarea drepturilor salariale ca urmare a suspendării acordării unuia dintre sporurile reglementate de lege, ci a fost avut în vedere un act normativ care nu este incident cu privire la plata sporului în litigiu, având, așa cum s-a arătat, un alt domeniu de aplicare.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că Ordinul nr.1472/2009 reprezintă pentru reclamanți un act administrativ vătămător în sensul art.1 din Legea nr.554/2004, fiind emis cu încălcarea disp. legale anterior menționate și producând vătămarea dreptului reclamanților recunoscut de lege de a obține lunar veniturile salariale în integralitate, cu toate sporurile care sunt prev. de actele normative în vigoare.
Astfel, este îndeplinită condiția cazului bine justificat reglementată de art. 14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea unui act administrativ unilateral, în sensul art.2 alin.1 lit.t din această lege, constatându-se, totodată, îndeplinită și condiția privind paguba iminentă constând în prejudiciul material suferit de reclamanți ca urmare a diminuării drepturilor salariale prin neacordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Referitor la capătul doi din acțiunea modificată prin care se solicită obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să solicite Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea fondurilor pentru plata acestui spor, deschiderea de credite pentru plata sumei aferente plății, alocarea sumelor și plata contravalorii sporului, Curtea apreciază că este neîntemeiat în raport de împrejurarea că pârâtul a solicitat sumele necesare pentru acordarea acestui spor pentru anul 2009, dar Ministerul Finanțelor Publice a diminuat fondurile solicitate, în sensul că nu aprobat sumele necesare pentru plata sporului și pentru semestrul II al anului 2009.
Se constată că pârâtul, în calitatea sa de ordonator principal de credite a solicitat deschiderea de credite pentru plata sporului și pentru perioada iunie 2009 - decembrie 2009, însă această solicitare nu a primit o soluționare favorabilă din partea Ministerului Finanțelor Publice, neputându-se reține un refuz nejustificat al pârâtului, în sensul art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004, de a-și exercita atribuțiile ce-i revin potrivit Legii nr.500/2002, în calitate de ordonator principal de credite pentru asigurarea plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Neîntemeiat este și pct.4 din acțiunea modificată, având ca obiect obligarea Ministerului Finanțelor Publice și ministrului finanțelor publice la plata dobânzii normale de pe piața bancară datorată de la 01.06.2009 și până la momentul plății afective a sporului de 50%, având în vedere că o asemenea cerere are un caracter accesoriu față de cererea principală de obligare la plata acestui spor.
În condițiile în care instanța nu a obligat cei doi pârâți la plata către reclamanți a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu poate dispune obligarea lor la plata dobânzii aferente sumelor reprezentate de acest spor, dat fiind faptul că rezolvarea acestei cereri accesorii depinde de soluția dată cererii principale.
Or, nefiind admisă o cerere principală care să aibă ca obiect obligarea Ministerului Finanțelor Publice și a ministrului finanțelor publice la plata sporului menționat, este neîntemeiată solicitarea de obligare la plata dobânzilor pentru lipsa de folosință a sumelor aferente acestui spor.
S-a mai solicitat de către reclamanți la pct.5 din acțiunea modificată, ca executarea hotărârii să se facă în termen de o zi de la pronunțare, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina pârâților Ministerul Finanțelor Publice și ministrul finanțelor publice.
Și această solicitare este neîntemeiată în raport de disp. art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004 care stabilesc că în toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare; precum și amenda prev. la art.24 alin.2.
Aceste disp. au în vedere ipoteza în care instanța pronunță una dintre soluțiile prev. la art.18 alin.1 - 4 din lege, respectiv atunci când stabilește în sarcina pârâtului o obligație pe care acesta o are de executat. Pentru a asigura executarea obligației, instanța poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile de constrângere prev. de art.18 alin.6.
Cum în cauză nu s-a dispus obligarea celor doi pârâți la executarea niciuneia dintre obligațiile la care se referă pct.3 și 4 din acțiune, Curtea va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
În raport de aceste considerente, în temeiul art.18 alin.1 și art.15 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, va anula Ordinul nr.1472/2009 emis de pârât și va dispune suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, respingând ca neîntemeiate pct.2,4 și 5 din acțiunea modificată.
Referitor la cererea de chemare în garanție, se reține că este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere disp. art.60 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Curtea constată că prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, solicitare care are un alt obiect decât garantarea sau despăgubirea la care se referă art.60 Cod procedură civilă, astfel încât va fi admisă excepția inadmisibilității și va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție, urmând să nu mai fie analizată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice cu privire la această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, cu domiciliul ales în B- - 14, sector 5, pentru lipsă procedură prealabilă și respinge ca inadmisibilă această acțiune.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la pct.3 din acțiunea modificată, pe care îl respinge ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.
Admite, în parte, acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în B- - 14, sector 5, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B,- -14, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B-, sector 5, Ministrul Finanțelor Publice - G, la sediul din B-, sector 5.
Anulează ordinul nr.1472/2009 emis de pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și dispune suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Respinge, ca neîntemeiate, pct.2, 4 și 5 din acțiunea modificată.
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pe care o respinge ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./6 ex.
05.03.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
