Anulare act administrativ . Sentința 739/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 739
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții - - & SRL și în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții reprezentați de avocat cu delegație la fila 71 dosar, pârâtul reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătoarea reclamanților depune la dosar un set de înscrisuri comunicând și părților prezente câte un exemplar.
Consilierul juridic al pârâtului depune la dosar un set de înscrisuri comunicând și părților prezente câte un exemplar.
La cererea adresată de către instanță, apărătoarea reclamanților arată că în opinia sa, nu există legătură între cauza ce face obiectul prezentului dosar în care se contestă avizul nefavorabil dat de autoritatea pârâtă și cauza ce face obiectul dosarului nr- prin care reclamantul contestă decizia de returnare nr. -/07.04.2009.
Consilierul juridic al pârâtului, având cuvântul arată că între cele două cauze nu există nicio legătură.
Reprezentantul Parchetului arată că în opinia sa, între cele două cauze există legătură.
Apărătoarea reclamanților solicită respingerea cererii de suspendare întrucât între cele două cauze nu există nicio legătură.
Având în vedere poziția apărătoarei reclamanților de respingere a cererii de suspendare întemeiată în baza art. 244 pct. 1 Cpc în sensul că, între prezenta cauză și cauza ce face obiectul dosarului nr-, nu există legătură, Curtea respinge cererea de suspendare a cauzei.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătoarea reclamanților solicită admiterea contestației și obligarea autorității pârâte să emită autorizație de muncă în favoarea cetățeanului, pentru următoarele considerente: pentru respingerea cererii de acordare a autorizației de muncă, pârâta a invocat ca temei de drept art.4 și art.11 din OUG nr. 194/2002, iar acest act normativ nu are nici o legătură cu solicitarea reclamanților întemeiată pe prevederile OUG nr. 56/2007. Prevederile OUG nr. 56/2007care nu fac trimitere la îndeplinirea unor condiții ce se regăsesc în altă lege, respectiv OUG nr. 194/2002. Consideră că motivarea refuzului de acordare a autorizației de muncă pe un alt temei legal decât actul normativ care reglementează obținerea autorizației de muncă este nelegală. Pârâta nu poate avea ca temei legal la respingerea cererii de acordare a autorizației de muncă o decizie de returnare contestată în instanță. Nu există nicio legătură între decizia de returnare ale căror efecte sunt suspendate și refuzul emiterii autorizației de muncă. Consideră un abuz faptul că cetățeanului străin i se refuză dreptul la muncă pe motiv că a acționat în judecată pârâta contestând o decizie pronunțată anterior.
Consilierul juridic al pârâtului solicită respingerea contestației ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: străinul pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă se află în ședere ilegală pe teritoriul României, iar pe de altă parte societatea nu desfășoară activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă, respectiv activitatea de lucrător controlor final, care este specifică societăților ce au ca obiect de activitate de comerț en gros, cash & carry. Pentru aceste motive și cele detaliate pe larg în întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reprezentantul Parchetului solicită să se constate că reclamanții nu îndeplineau condițiile cerute de OUG nr. 56/2007 astfel că, avizul nefavorabil dat reclamanților a fost emis cu respectarea condițiilor legale motiv pentru care solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de reclamanți.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
CURTEA,
Deliberând în condițiile art.256 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.06.2009, reclamanții - & SRL și în contradictoriu cu Oficiu Român pentru imigrări - Direcția pentru Municipiului - Serviciul Reglementarea și în de Muncă au contestat avizul nefavorabil nr. -, emis de pârât și au solicitat instanței anularea actului și obligarea pârâtului să emită autorizația de muncă pentru lucrători permanenți în favoarea reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, societatea comercială solicitat prin adresa nr. - din 15.04.2009 emiterea autorizației de muncă pentru lucrători permanenți în favoarea reclamantului, conform art. 6 din OUG nr. 56/2007 și anexat toate actele necesare emiterii autorizației, însă autoritatea pârâtă a respins solicitarea pe motiv că, pe numele cetățeanului s- emis decizia de returnare nr.- din 07.04.2009, iar societatea comercială nu desfășura efectiv activitatea pentru care solicitat eliberarea autorizației de muncă la data depunerii cererii.
Reclamanții critică actul contestat ca fiind nelegal, motivele care au stat la baza avizului nefavorabil nefiind impedimente pentru acordarea autorizației de muncă, și de asemenea, temeiul de drept invocat de pârâtă, art. 4 și 11 din OUG nr. 194/2002 nu are legătură cu solicitarea societății.
Mai arată că, motivul cu privire la postul de controlor final este aberant, pueril și inventat de către pârâtă. Funcția de controlor final presupunând activitatea de după emiterea facturii bonului fiscal și ieșirea de la casa clientului, de a se face scurtă reverificare pentru nu se fi strecurat erori făcute de casieri, iar funcția este specifică oricărei societăți care desfășoară activități de vânzări publice în regim de magazin cu desfacere, indiferent dacă mărfurile se vând en-gros sau cu amănuntul.
În situația sa, activitatea societății fiind de comerț cu amănuntul cu vânzare predominantă de produse alimentare și tutun, este necesar postul de lucrător final, iar organizarea societății este la latitudinea conducerii acesteia și nu autorității pârâte.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004, OUG nr. 56/2007, OUG nr. 194/2002.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată ( 19 și urm.).
Oficiu Român pentru imigrări - Direcția pentru Municipiului Bad epus la dosar documentația care a stat la baza actului contestat.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Adresa nr. -/2009 autoritatea pârâtă a respins cererea cu același număr din 15.04.2009 adresată de reclamantă în temeiul art. 4 alin. 1 și art. 3 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, modificată și aprobată prin Legea nr. 134/2008, coroborat cu art. 4 alin. 4 și art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Autoritatea pârâtă a reținut prin actul contestat împrejurarea că, la data depunerii cererii pentru obținerea autorizației de muncă, străinul se afla în ședere ilegală pe teritoriul României și faptul că pe numele cetățeanului s- emis decizia de returnare nr. - din 07.04.2009, iar faptul că decizia fost contestată în instanță nu conferă străinului un alt drept de ședere în România pe perioada soluționării contestației.
Pârâtul a reținut și faptul că, societatea comercială, la data depunerii cererii nu desfășura efectiv activitatea pentru care solicita eliberarea autorizației de muncă, funcția de "lucrător controlor final" fiind specifică societăților cu obiect de activitate comerț de gros cash & carry, iar reclamanta nu desfășoară activitate de comerț cu amănuntul.
Conform art. 4 alin. 1 din OUG nr. 56/2007 "autorizația de munca poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către Oficiul R pentru, pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă si detașarea acestora pe teritoriul României".
În raport de conținutul acestor dispoziții legale, critica reclamanților în sensul că art. 4 sau 11 din OUG nr. 194/2002 nu au "nici un fel de legătură cu solicitarea" lor "întemeiată pe prev. OUG nr. 56/2007" sunt evident neîntemeiate.
OUG nr. 56/2007 face trimitere la OUG nr. 194/2002 prin art. 4 anterior menționat.
Ca atare, autorizația de muncă se poate elibera străinului dacă acesta îndeplinește condițiile din OUG nr. 194/2002 (în speță).
Respectiv: " aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra si, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligentele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade".
Din actul contestat, dar și din susținerile reclamanților, rezultă că, pe numele străinului, reclamant în cauză, fost emisă decizie de returnare întrucât avea ședere ilegală pe teritoriul României.
Art. 44 din OUG nr. 194/2002, republicată prevede că "viza de lungă ședere pentru angajare în muncă se acordă străinilor pe baza autorizației de muncă eliberată de Oficiul R pentru ". Față de aceste dispoziții legale, rezultă că, societatea reclamantă trebuia să facă demersuri pentru obținerea autorizației de muncă fie pentru un străin care se afla legal pe teritoriul României, fie înainte ca străinul să intre în România.
În speță, societatea reclamantă solicitat autorizație de muncă pentru un străin care încălcat legislația română cu privire la regimul străinilor.
Întrucât, obiectul prezentei acțiuni nu se extinde și asupra aspectului "șederii ilegale a străinului", iar aceasta reprezentat neîndeplinire a condițiilor prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, în accepțiunea art. 4 (1) din OUG nr. 56/2007, Curtea a pus în discuția părților suspendarea cauzei până la soluționarea contestației împotriva deciziei de returnare, dar reclamanții s-au opus acestei măsuri.
Față de această împrejurare, se constată că în mod legal pârâta a respins cererea de eliberare autorizației de muncă pentru străinul care nu îndeplinește condițiile prevăzute de OUG nr. 194/2002 cu privire la încadrarea în muncă.
În privința celui de-al doilea motiv reținut în actul contestat în raport de art. 3 (1) lit. f) din OUG nr. 56/2007 se constată că aceste dispoziții legale impun ca angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă.
Din verificările autorității pârâte rezultat că societatea reclamantă avea un singur vânzător la punctul de lucru din comuna, sat, județul I, iar pentru un singur angajat nu se impunea un post de controlor final pentru reverificare.
Această situație de fapt a condus la concluzia corectă a pârâtei în sensul că, numai societățile cu activitate de "en-gros" justifică un asemenea post, iar reclamanții nu au făcut dovezi în cursul procesului care să probeze situație contrară celei reținută de pârâtă.
Pentru aceste considerente, constatând că actul contestat este legal, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții - - & SRL, cu sediul în B, str. -. - nr. 73, și, cetățean, cu reședința în B,-, -. 1,. 2, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B,--5, sector 5
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB/ 4ex.
08.03.2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
