Anulare act administrativ . Decizia 747/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.747
Ședința publică din data de 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S
GREFIER
.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.3387/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul-B - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.03.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 09.03.2009 și apoi la 16.03.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.3387/3.XII.2008 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal admis în parte acțiunea formulată de reclamant G, anulat adresa nr. 20491/17.09.2008 emisă de pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, obligat pârâta să emită avizul de principiu favorabil prevăzut de art.2 al.1 lit.b din HG nr.1010/2004 pentru înmatricularea SC SRL, a respins capătul de cerere privind daunele materiale reprezentate de cheltuielile de obținere a avizului ca neîntemeiat, a respins cererea privind daunele materiale constând în salariul de administrator al reclamantului și cea privind daunele morale ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art.20, al.1, Legea 333/2003 societățile specializate de pază și protecție sunt societăți comerciale care se constituie și funcționează potrivit legislației comerciale și prevederilor prezentei legi.
A arătat instanța fondului că art.20 al.2 și 3 Legea 333/2003 enumeră explicit condițiile necesare pentru obținerea licenței de funcționare, emise de IGPR, la aceste condiții adăugându-se cea prevăzută de art.20 al.9 din Legea 333/2003, referitoare la avizarea conducătorului societății de pază de către Direcția Generală de Poliție Municipiului
Conform art.69 al.1 lit.a, Legea 333/2008 în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre de guvern, se vor stabili normele metodologice privind eliberarea licențelor și a avizelor prevăzute de prezenta lege.
S-a arătat că din exprimarea clară a legii rezultă că singurul aviz necesar pentru licențiere este avizul conducătorului societății de pază și că singurele condiții pentru obținerea acestui aviz sunt cele prevăzute de art.20 al.10 din lege, astfel încât normele metodologice nu se puteau referi decât la acesta.
Cu toate acestea, actul normativ emis în aplicarea art.69 din Legea 333/2003, respectiv HG 1010/2004 prevede în art.2 al.1 lit.b un aviz suplimentar celui prevăzut de lege și anume un aviz de principiu eliberat de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului B referitor la obiectul de activitate, denumirea societății, avizarea asociatului/asociaților și personalului de conducere obținut înaintea înmatriculării acesteia la Oficiul Registrului Comerțului, aviz valabil pentru licențiere.
Se arată că potrivit aceluiași text, avizul se extinde și la persoana asociaților, alții decât conducătorul societății, precum și asupra soțului, soției sau persoanei cu care coabitează asociatul/asociații și personalul de conducere, sub aspectul cunoașterii preocupărilor acestora, modului de comportare în societate și antecedentelor penale.
A reținut Tribunalul că HG 1010/2004 adaugă la lege, impunând condiții suplimentare celor expres și limitativ prevăzute de Legea 333/2003, deși singurul rol al acestui act normativ era acela de a stabili modalitatea concretă și forma în care urmează a se obține singurul aviz prevăzut de art.20 al.9 din lege, hotărârile de guvern, ca acte administrative cu caracter normativ, fiind emise numai în vederea organizării executării și executării în concret a legilor.
Totodată s-a arătat că, deși dispozițiile HG 1010/2004 impun avizarea prealabilă asociaților și a conducătorului societății acestea nu prevăd care ar fi actele necesare obținerii acestor avize, făcând referire numai la actele necesare avizării conducătorului societății și numai după obținerea licenței de funcționare.
Din actele dosarului reiese că pârâta a întocmit pentru funcționarii proprii un opis cu documentele de licențiere, pe care acestea îl adaptează și la cererile de avizare prealabilă prin mențiuni olografe.
Avizul negativ acordat de pârâtă a avut în vedere faptul că din documentație lipsesc cazierul judiciar, diplomele de studii și declarațiile autentificate pentru asociați, declarațiile privind disponibilitățile financiare și documentele referitoare la persoanele cu care asociații și conducătorul coabitează.
A reținut prima instanță că solicitarea tuturor documentelor menționate este nelegală, condiția verificării asociaților nefiind prevăzută de Legea nr.333/2003, verificarea trebuind să vizeze numai pe conducătorul societății.
De asemenea, în adresa de respingere a avizului s-a mai reținut că asociatul nu îndeplinește condiția de bună conduită cetățenească, deși această condiție nu era cerută de lege, iar pârâta nu și-a motivat în nici un fel constatarea.
Prevederile art.17 din HG 1010/2004 potrivit cărora avizul negativ nu se motivează se referă la avizarea conducătorilor societății și nu asociaților și vizează numai faza ulterioară licențierii, nu și faza premergătoare înscrierii Registrului Comerțului.
Reținând caracterul abuziv al acestei prevederi legale, în baza art.18 din legea nr.554/2004 prima instanță a dispus anularea avizului negativ nr.20491/17.09.2008 emis de pârât, precum și pentru prevenirea eventualelor dificultăți ulterioare cu ocazia înmatriculării sau licențierii societății legate de lipsa acestui aviz, emiterea de către pârâtă a avizului favorabil de principiu prevăzut de art.2 al.1 lit.b din HG 1010/2004.
În privința daunelor materiale solicitate de reclamant, instanța a reținut că toate cheltuielile ocazionate de obținerea avizului s-au soldat în cele din urmă cu emiterea acestuia în urma prezentei hotărâri, astfel încât ele se dovedesc a fi cheltuieli necesare, motiv pentru care constatând lipsa unui prejudiciu material, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
S- mai reținut ca prejudiciul reclamantului constând în neprimirea salariului ce i s-ar fi cuvenit în calitate de administrator, el este la acest moment unul incert, astfel încât acest capăt de cerere este prematur formulat.
Cererea privind acordarea daunelor morale a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul și-ar fi pierdut credibilitatea în fața celorlalți asociați și că aceștia ar fi intenționat să-l excludă din societate, o astfel de atitudine fiind pe de altă parte și una nejustificată, atâta timp cât în motivele de respingere a avizului a fost invocat o culpă generală în nedepunerea unor documente și unele aspecte de natură personală ce îl priveau exclusiv pe asociatul acesta fiind și motivul pentru care cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală de Poliție a Municipiului B criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive.
La emiterea avizului de principiu prevăzut de dispozițiile art.20 al.9 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, salariilor și protecția persoanelor, recurenta-pârâtă a procedat conform dispozițiilor art.20 al.9 din Legea 333/2003.
Dispozițiile art.20 al.10 completează în sensul că unitatea de poliție competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin.9 care are cetățenie română sau cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuțiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetățenească și nu a suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.
Se solicită a se constata faptul că recurenta-pârâtă a procedat în conformitate cu disp. art.2 al.1 lit.b din Norma Metodologică din 25.06.2004 privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și atestarea agenților de pază.
Potrivit acestor dispoziții legale pentru obținerea licenței de funcționare conducătorii societăților trebuie să depună la Inspectoratul Județean de Poliție sau la Direcția Generală de Poliție a Municipiului B în a căror rază teritorială își are sediul societatea, un aviz de principiu eliberat de Inspectoratul Județean de poliție sau după caz, de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului B referitor la avizarea asociatului sau asociaților și personalului de conducere, obținut înaintea înmatriculării acesteia la Oficiul Registrului Comerțului, aviz care rămâne valabil pentru licențiere.
Mai mult, verificările în vederea avizării trebuie - potrivit acestor dispoziții legale - extinse și asupra soțului, soției sau persoanei cu care coabitează asociatul/asociații și personalul de conducere sub aspectul cunoașterii preocupărilor acestora, modului de comportare în societate și antecedentelor penale.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul - reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că indicarea motivelor de recurs este total greșită și eronată, iar cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Analizând actele și lucrările dosarului sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 al.2 din Legea 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, societățile specializate de pază și protecție funcționează în baza licenței eliberate de IGPR, cu avizul prealabil al, pentru cel puțin unul dintre obiectivele prevăzute la alin.4 care poate fi reînnoită la fiecare trei ani.
Dispozițiile aliniatului 3 al aceluiași act normativ, prevăd condițiile generale care trebuie îndeplinite cumulativ pentru avizarea funcționării unei astfel de societăți de către Inspectoratul general de Poliție, iar dispozițiile aliniatului 9, atribuie în competența recurentei Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, dreptul de a aviza potrivit criteriilor prevăzute în art.20 al.10 din Legea nr.333/2003, conducătorul societății specializate de pază.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut în cuprinsul prezentei legi, condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească persoana juridică specializată în activități de protecție și pază, stabilind prin dispozițiile art.69 lit. că normele metodologice privind eliberarea, suspendarea și anularea licențelor și a avizelor prevăzute de lege, urmează a fi adoptate prin hotărâre a Guvernului.
În condițiile în care normele metodologice urmau să reglementeze întreaga procedură de eliberare a licențelor și avizelor necesare, funcționării unei astfel de societăți, referirea primei instanțe la existența unui singur aviz (cel prevăzut de art.20 al.9 din Legea 333/2003, ca necesar în această fază este neîntemeiată întrucât detalierea unei proceduri prin norme de aplicare dă dreptul unei autorități publice de a impune condiții de licențiere suplimentare în acord cu legea.
În condițiile în care judecătorul fondului ar fi apreciat că aceste prevederi ale procedurii de licențiere exced competențelor autorității publice căreia i s- atribuit sarcina stabilirii actelor și avizelor necesare licențierii, avea obligația de supune cenzurii instanței de contencios administrativ competente analiza legalității acestor prevederi cuprinse în normele metodologice menționate.
Totodată, Curtea reține că la judecata în fond a pricinii nu a fost avut în vedere faptul că dispozițiile art.20 din Legea 333/2003 prevăd condițiile generale ce trebuie îndeplinite de o societate pentru obținerea licenței de funcționare în domeniul activităților de pază și protecție, între care se regăsește și cea referitoare la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească conducătorul acesteia (art.20 al.9 și 10).
Rațiunea edictării normelor metodologice de aplicare a acestei legi (adoptate prin HG 1010/2004) constă în stabilirea condițiilor specifice de licențiere, funcționare, suspendare, etc. a activităților unor astfel de societăți în considerarea specificului și importanței acestora, astfel încât nu poate fi apreciată ca abuzivă sau nelegală verificarea tuturor persoanelor fizice asociate în vederea desfășurării unei astfel de activități.
În condițiile în care dispozițiile HG 1010/2004 sunt în vigoare, nelegalitatea lor nefiind constatată de instanță judecătorească de contencios administrativ competentă, Curtea apreciază ca refuzul recurentei pârâte de avizare a funcționării SC întemeiat pe dispozițiile Legii nr.333/2003 nu este un refuz nejustificat în sensul Legii 554/2004 modificată și republicată.
Mai mult, Curtea reține că recurenta-pârâtă a comunicat reclamantei - intimate lipsa și a altor documente necesare acordării licenței de funcționare, documente care nu au fost depuse nici în fața instanței de judecată.
Ori, în raport de dispozițiile art.20 al.1 din Legea 333/2003 potrivit cărora societățile specializate de pază și protecție sunt societăți comerciale de pază și protecție care se constituie și funcționează potrivit dispozițiilor acestei legi dar șiconform legislației comerciale, ținând cont de prevederile acesteia din urmă, care impun depunerea cazierelor judiciare și a celorlalte declarații autentificate menționate și în adresa pârâtei - recurente, Curtea apreciază că documentația depusă de reclamantul-intimat pentru obținerea licenței de funcționare nu era completă.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute anterior, având în vedere dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr.20491/17.09.2008 emisă de pârâtă și va obliga pârâta la emiterea avizului de principiu pentru înmatricularea SC SRL la plata cheltuielilor de judecată; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.3387/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul-B - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr.20491/17.09.2008 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la emiterea avizului de principiu pentru înmatricularea SC SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Severin
S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
3.06.2009
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Severin
