Anulare act administrativ . Sentința 75/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (NUMĂR ÎN FORMAT 1597/A/2004)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 75
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 28 februarie 2008, privind judecarea acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
La data de 24.08.2004 reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței anularea Ordinului nr. MP6 8/21.01.2004 emis de pârât ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că până la data de 26.11.2003 a îndeplinit funcția de comandant al UM0 1136 C și că la data de 26.12.2003 a fost trimis în fața Consiliului de judecată pentru comiterea de abateri grave de la prevederile militare sau de la alte dispoziții legale, fără însă ca învinuirea să cuprindă faptele pe care le-a săvârșit sau normele încălcate.
S-a mai susținut că a fost încălcată grav prezumția de nevinovăție, întrucât consiliul de disciplină avea potrivit RG8 /1995 doar posibilitatea de adopta doar două hotărâri, respectiv menținerea în activitate și aplicarea unei sancțiuni prev. în Legea nr. 80/1995 și propunerea de trecere în rezervă, fără a avea posibilitatea absolvirii de vinovăție.
S-a mai susținut că în data de 26.11.2003 a fost destituit din funcție prin Ordinul TU 701 al dispunându-se sancțiunea disciplinară prev. de art. 33 din Legea nr. 80/1995, respectiv retrogradarea din funcție, încălcându-se principial răspunderii potrivit cu care pentru aceeași faptă nu se poate aplica decât sancțiune, în urma hotărârii Consiliului de judecată prin care s-a propus și o altă sancțiune și anume trecerea în rezervă, a fost emis Ordinul MP 68/21.01. 2004.
S-a mai criticat ordinul contestat sub aspectul gravității abaterilor reținute în sarcina reclamantului susținând că eventualele fapte nu au avut un grad ridicat de periculozitate nefiind menționat că ar fi fost rezultatul dăunător al presupuselor abateri grave asupra ordinii interioare și disciplinei în unitate.
S-a mai susținut că este nelegală trimiterea în fața Consiliului de judecată prin încălcarea art. 1 alin. 2 din RG 8/ 1995 potrivit cu care pentru aceeași faptă nu se pot dispune două sancțiuni una disciplinară și una penală, în condițiile în care reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată odată cu sesizarea Parchetului Militar Craiova.
La data de 15.10.2004 pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii ș-io menținerea Ordinului contestat.
Prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei procedurii prealabile potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, susținându-se că memoriul reclamantului a fost depus peste termenul prev. de art. 5 din Legea nr. 28/1990 și că acțiunea este datată 19-07.2004 fiind depusă peste termenul de 30 de zile prev. de art. 3 din același act normativ.
S-a mai invocat excepția inadmisibilității susținându-se că actul atacat este de comandament militar exceptate controlului instanței de contencios potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că motivele invocate de reclamant sunt nefondate, întrucât la data judecării ofițerului de către Consiliul de judecată acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare față de reclamant potrivit adresei C nr. 9/P/2004 din 11.10.2004 a Parchetului Militar Craiova.
S-a mai susținut că întreaga procedură de judecată, precum și cea de trecere în rezervă s-au desfășurat conform legii, nefiind încălcată vreo condiție de formă sau de fond în emiterea ordinului.
Cu privire la motivul vizând caracterul prea al hotărârii, s-a susținut că acest motiv nu poate reprezenta o problemă de legalitate, ci una de oportunitate, sub acest aspect ordinul de trecere în rezervă neputând face obiectul controlului judiciar pe calea contenciosului administrativ, în acest sens fiind și dispoz. art. 22 din Regulamentul Consiliilor de judecată ().
În subsidiar, s-a susținut că motivul reclamantului este neîntemeiat caracterul grav al faptelor săvârșite rezultând în modul cel mai concludent din măsurile dispuse de parchet, începerea urmăririi penale pentru faptele cu au determinat trecerea în rezervă reprezentând prin ea însăși o confirmare și nu un argument important în stabilirea caracterului grav al acestora.
Cu privire la ce de al treilea motiv s-a susținut că prin Ordinul nr. din 26.11.2004 Șeful Statului al Forțelor s-a dispus punerea reclamantului la dispoziția Corpului 1 Armată Teritorial General în vederea încadrării în temeiul art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 80/1995 și nu o măsură disciplinară al cărei temei este art. 33 din aceeași lege.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 4.11.2004 instanța a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
S-a depus dosarul de sancționare disciplinară a reclamantului (filele 46 - 104) și ordonanța din 14.08.2007 din dosarul nr. 48/P/2007 al Parchetului Militar Timișoara.
La solicitarea instanței cu adresa nr. /27.12.2007 a Ministerului Apărării a fost depus la dosar Ordinul nr. 68/21.01.2004.
Analizând materialul probator administrat în cauză se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. MP6 8/21 ianuarie 2004, pe data de 01.02.2004, reclamantul locotenent-colonel inginer G de la dispoziția Corpoului 1 Armată Teritorial "General " a ost trecut în rezervă, prin aplicarea art. 85 alin. 1 lit. j din Legea nr. 80/1995, ordinul fiind emis în temeiul art. 43 alin. 1 lit. b din Legea nr. 80/1995.
Prin Ordinul Comandantului Corpului 1 Armată Teritorial nr. C J 6 din 27.11.2003 a fost trimis în fața Consiliului de judecată locotenentul colonel ing. G pentru comiterea de abateri grave de la prevederile militare sau de la alte dispoziții legale și aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare, iar prin hotărârea din 18.12.2003 a Consiliului de judecată constituit la comandamentul Corpului 1 Armată Teritorial "General " s-a propus trecerea în rezervă a reclamantului reținându-se că a folosit personalul din unitate pentru amenajarea unui garaj proprietate personală, pe timpul desfășurării acestei activități o echipă PRO TV, la sesizarea unor vecini de bloc, a înregistrat evenimentul și a difuzat pe post un reportaj prin care a fost afectată imaginea instituției militare.
Din data de 26.11.2003 reclamantul a fost pus la dispoziție în vederea încadrării.
Prin Ordonanța din 14.08.2007 a Parchetului Militar Timișoara din dosarul nr. 48/P/2007 s-a dispus față de reclamant soluția scoaterii de sub urmărire penală a reclamantului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev și pedepsită de art. 248 Cod penal, reținându-se cu privire la folosirea de material și personal din unitate în folosul propriu al comandamentului unității că persoanele folosite la diferite munci nu au fost remunerate, desfășurând activitățile atât în timpul programului de lucru cât și în timpul liber, iar materialele folosite au fost cumpărate sau aduse de către beneficiarul lucrării.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de reclamant vizând absența din actele prealabile emiterii Ordinului atacat, precum și din cuprinsul acestui ordin a normelor încălcate de reclamant Curtea îl consideră fondat având în vedere următoarele aspecte:
Principiul legalității, principiu general al oricărei formă de răspundere juridică, potrivit cu care răspunderea nu poate opera decât în condițiile și cazurile prevăzute de lege, în forma și limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfășurate de organele special instituite în acest sens, corelat cu principiul justeței sau proporționalității, potrivit cu care se impune corelarea răspunderii (sancțiunii) cu gravitatea faptei săvârșite prin raportare la normele încălcate, impun ca orice act de sancționare disciplinară să cuprindă în concret normele încălcate prin faptele săvârșite de persoana vinovată.
În speță, se constată că atât actele prealabile emiterii Ordinului de trecere în rezervă (Ordinul de trimitere în fața consiliului de judecată, referatul, hotărârea consiliului de judecată), cât și Ordinul nr. 68/21.01.2004 al Ministerului Apărării Naționale reproduc dispoz. art. 85 alin. 1 lit. j din Legea nr. 80/1995, respectiv "comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale" fără a se individualiza în concret dispozițiile legale încălcate sau normele militare nerespectate de către reclamant prin faptele comise.
În raport de dispoz. art. 1 alin. 2 din Regulamentul consiliilor de judecată (RG(/1995) potrivit cu care "cadrele militare sunt trimise în fața consiliilor de judecată numai dacă faptele comise nu constituie infracțiuni, sau, deși acestea au caracter infracțional, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare sau nu s-a finalizat (lipsa plângerii prealabile, a sesizării comandamentului sau a pericolului social, înlocuirea răspunderii penale, părțile s-au împăcat) Curtea constată că Ordinul din 29.11.2003 de trimitere în fața consiliului de judecată este nelegal având în vedere că la data de 26.11.2003 s-au declanșat cercetări penale de către Parchetul Militar Craiova cu privire la faptele pentru care reclamantul a fost trimis în fața consiliului de judecată, fără însă a se fi pronunțat o soluție legală de către organele de urmărire penală.
Pentru a se analiza legalitatea trimiterii în fața consiliului de judecată potrivit art. 1 alin. 2 din /1995 este necesară, în cazul declanșării unei cercetări penale, pronunțarea unei soluții de către organele de urmărire penală sau de către instanța de judecată, aceste din urmă organe fiind singurele abilitate să se pronunțe dacă faptele constituie sau nu infracțiuni sau dacă, deși au caracter infracțional, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare sau nu s-a finalizat.
Trimiterea în fața consiliului de judecată anterior adoptării unei soluții de către organele de urmărire penală este prematură încălcând dispozițiile art. 1 alin. 2 din RG 8/1995, făcând posibilă aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă (penală și administrativă).
Cu privire la motivul invocat de reclamant vizând gradul redus de periculozitate al faptei săvârșite în raport de gravitatea sancțiunii se rețin următoarele aspecte:
Apărarea pârâtului în sensul că nu poate fi analizat aspectul vizând caracterul prea al ordinului de sancționare întrucât acest motiv nu este de legalitate, ci de oportunitate exceptat controlului judiciar al instanței de contencios administrativ, Curtea o apreciază nefondată pentru următoarele considerente:
Prin reglementarea competenței instanței de contencios administrativ de a anula actele administrative de autoritate emise cu încălcarea legii, și investirea instanței cu plenitudinea dreptului de control, legiuitorul a recunoscut instanței de contencios nu numai un drept limitativ la examinarea actului din punct de vedere formal, în caz contrar nemaiputând fi atins scopul legii, pentru că s-ar lăsa mai totdeauna autorității administrative posibilitatea de a eluda legea împiedicând anularea unui act, oricât de abuziv are fi el, prin aceea că ar respecta formele legale.
Prin reglementarea dreptului funcționarului public nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea dispoziției de sancționare, judecătorului îi revine prin lege obligația de a controla măsura în care o sancțiune este adecvată greșelii imputate unui funcționar public, ceea ce implică, cu certitudine posibilitatea controlului pe terenul oportunității, ca o condiție de legalitate a actului administrativ.
Posibilitatea controlului activității autorității publice manifestată prin acte administrative din perspectiva oportunității este indispensabilă evitării transformării puterii discreționare în arbitrariu și abuz, dar realizarea acestui control necesită păstrarea limitelor rezonabilității și proporționalității.
Analizând raportul dintre gravitatea abaterii săvârșite, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea aplicată, Curtea constată că Ordinul nr. 68/21.01.2004 emis de Ministerul Apărării Naționale încalcă principiul proporționalității răspunderii administrative.
Astfel, în raport de faptul că personalul folosit de reclamant la lucru construirii garajului era învoit în ziua de 25.11.2003 conform nr. 230/24.11.203 (potrivit referatului filele 50 - 52 din dosar), de faptul că cei doi salariați au participat voluntar la rugămintea reclamantului (potrivit declarațiilor date în fața consiliului de judecată), precum și de faptul că nu s-a produs vreun prejudiciu în patrimoniul unității militare se reține existența unui grad redus de pericol social al abaterii săvârșite.
De asemenea, în raport de atitudinea sinceră a reclamantului pe parcursul procedurii prealabile, de circumstanțele personale ale reclamantului așa cum rezultă din aprecierile de serviciu,precum și de lipsa sancțiunilor disciplinare anterioare, Curtea apreciază că măsura trecerii reclamantului în rezervă este excesivă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază întemeiată acțiunea reclamantului urmând aoa dmite, anulând Ordinul nr. 68/21.01.2004 emis de Ministrul Apărării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantului, domiciliat în loc. C,-, -. 1,. 13, jud. D, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării cu sediul în B,--5, sector 5.
Anulează Ordinul nr. MP 68/21.01.2004 emis de Ministrul Apărării.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2008.
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti | JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie |
Grefier, |
red. Jud. M
Ex.6//15.04.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
