Anulare act administrativ . Decizia 764/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 764
Ședința publică din23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamantul cu domiciliul în B,- ). jud. B,împotriva sentinței nr. 208 din 11 februarie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului B și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul recurent și pârâtul intimat, lipsă fiind pârâta intimată Primăria Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul recurent depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei, conform chitanței nr. - din 16.04.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, precum și o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajare apărător.
Pârâtul intimat, depune de asemenea la dosarul cauzei o cerere prin care avocat - apărătoarea pârâtului - solicită instanței acordarea unui nou termen, motivat de faptul că este plecată din localitate.
Instanța, respinge cererile de acordare a unui nou termen de judecată formulate în cauză, întrucât reclamantul recurent a primit citația la data de 08.04.2009, existând timpul material pentru angajare avocat, iar în ceea ce privește a doua cerere, instanța constată că aceasta nu este însoțită de delegația de reprezentare, chiar dacă a fost formulată de un avocat.
În consecință, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâtul intimat, învederează instanței că lucrările la construcția garajului au fost începute încă din anul 2002 și au fost finalizate în anul 2008, precizând că a deținut autorizație de construcție încă din anul 2002 pentru construirea casei și a garajului, depunând în acest sens la dosar Autorizația de Construire nr. 761 din 11.10.2002. Totodată el precizează că mai deține o Autorizație de Construcție din 2008, ca urmare a controlului din 13 aprilie 2006, când s-a dispus, pentru intrarea în legalitate, emiterea unei noi autorizații față de cea inițială. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul recurent, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare anularea autorizației nr. 124 din 13.03.2008. În motivarea solicitărilor sale, reclamantul arată că pârâtul nu are autorizație de construcție pentru garaj ci numai pentru locuință, că atât autorizația din anul 2002 cât și cea din 2008 vizează numai locuința și anexele, nu și garajul, autorizația din 2008 fiind emisă ca urmare a acțiunii de grănițuire introdusă în anul 2005 la Tribunalul Botoșani. În consecință Primăria Baî ntocmit un proces verbal prin care s-a dispus sistarea lucrărilor până la finalizarea procesului de grănițuire. Totodată reclamantul mai precizează că Autorizația de Construcție nr. 124/13.03.2008 a fost obținută ulterior începerii procesului de grănițuire, tocmai pentru a intra în legalitate, pârâtul prezentând la primărie o sentință care nu era definitivă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 27.05.2008 reclamantul a chemat în judecată Primăria municipiului B - prin primar și pe numitul, solicitând anularea autorizației de construire emisă de Primăria municipiului B în cursul anului 2007 numitului, precum și demolarea garajului pârâtului pe motiv că îi blochează lumina naturală în imobilul proprietatea sa.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că s-a adresat cu plângere înregistrată la Primăria municipiului B sub nr. 9501/22.04.2008 prin care a solicitat sistarea lucrărilor de construire a unui garaj la o distanță sub limitele admise de Codul civil față de imobilul proprietatea sa,însă nu a primit nici un răspuns de la autoritatea sesizată. A arătat că vecinul său construiește un garaj în baza unei autorizații emisă de Primăria B care cuprinde documente false.
Totodată a solicitat documentația care a stat la baza autorizației de construire, iar pe cale de ordonanță președințială instanța să dispună sistarea lucrărilor de construcție până la soluționarea definitivă a litigiului de fond.
Primăria municipiului B - prin primar a formulat întâmpinare, iar la solicitarea instanței, a depus documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire în sarcina numitului.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că petiția formulată de reclamant la 22.04.2008 precizează că ar avea dreptul la 0,90 m distanță în spatele construcției sale, situație care conduce la concluzia că reclamantul nu avea dreptul să aibă ferestre în zidul ce se învecinează cu proprietatea lui întrucât distanța dintre el și limita proprietății vecinului este mai mică de 1,9 m cât prevăd dispozițiile art. 612 Cod civil. Mai menționează pârâta că autorizația de construire emisă numitului respectă dispozițiile art. 7 din Legea nr. 50/1991 R precizând totodată că, urmarea măsurătorilor efectuate,între garajul lui și imobilul reclamantului este o distanță de 1,32 m respectiv 1,35 m neexistând fereastră către reclamant, situație în care atât autorizația cât și construcția sunt în conformitate cu prevederile legale.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prinsentința nr. 208 din 11.02.2009 Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins atât acțiunea cât și cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere privind anularea autorizației nr. 124/13.03.2008 emisă de Primăria B,prin primar numitului, vecin cu reclamantul,instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: verificând legalitatea emiterii autorizației raportat la dispozițiile art. 7 din legea 50/1991 R, constată că, din documentația care a fost depusă de autoritatea emitentă rezultă că pârâtului i s-a eliberat autorizația menționată privind " extindere locuință - intrare în legalitate " pentru o perioadă de 3 luni cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale,respectiv art. 7 din legea 50/1991
De fapt, autorizația nr. 124/2008 s-a emis după ce anterior fusese emisă autorizația nr. 761/11.10.2002 aceluiași pârât privind lucrări de construire locuință,împrejmuire teren și ca urmare a unui control efectuat de C B, 1a solicitarea aceluiași reclamant i s-a încheiat procesul verbal de inspecție nr. 1035/13.04.2006 prin care s-a stabilit, ca măsură pentru intrarea în legalitate emiterea unei noi autorizații de construire, situație, în care s-a emis autorizația nr. 124/2008 cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea 50/1991 R și a dispozițiilor art. 612 Cod civil.
Referitor la cel de al doilea capăt de sesizare privind sistarea lucrărilor de construcție ale pârâtului, pe calea unei ordonanțe președințiale, instanța de fond l-a respins ca inadmisibil, întrucât existența unei reglementări cu caracter derogatoriu consacrată de Lg.554/2004 în privința suspendării executării actului administrativ obligă partea interesată să urmeze această procedură specială și nu pe cea a ordonanței președințiale prevăzută de art. 581-582 Cod procedură civilă. Cum autorizația de construire nr. 124/13.03.2008 a fost emisă doar pentru 3 luni nici nu se mai poate pune în discuție suspendarea executării acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
În motivare, recurentul, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii în sensul că instanța de fond a ignorat faptul că autorizația de construcție a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și ale nr.OUG 214/2008 și fără a arăta temeiul legal al respingerii acțiunii și fără a indica motivul respingerii.
motivele învederate la instanța de fond, recurentul face referiri și la nelegalitatea Certificatului de urbanism în sensul că este incomplet și conține date nereale.
Mai arată recurentul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, care era hotărâtor pentru dezvoltarea pricinii în sensul că deși a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, anexând și un certificat constatator prin care făcea dovada existenței unui litigiu, instanța de fond, fără a se pronunța, a trecut la soluționarea cauzei.
Examinând recursul de față, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții cu modificările ulterioare, "Autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse la autoritățile prevăzute la art. 4, care va cuprinde: a) certificatul de urbanism; b) dovada titlului asupra terenului si/sau construcțiilor; c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; d) avizele si acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; e) dovada privind achitarea taxelor legale."
În cauză, din actele depuse la dosar, nu rezultă încălcări ale textului legal menționat, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Astfel inițial pârâtul i s-a emis autorizația de construcție nr. 761 din 11.10.2002, însă în urma unui control efectuat de B, s-a încheiat procesul - verbal de inspecție nr. 1035 din 13.04.2006, stabilindu-se ca măsură pentru intrarea în legalitate emiterea unei noi autorizații de construire.
Ca urmare, a fost emisă autorizația ce face obiectul cauzei de față, autorizație ce respectă condițiile prescrise de Legea nr. 50/1991, republicată precum și disp. art. 612 Cod civil, perioada de valabilitate fiind de trei luni.
De asemenea nici susținerea recurentului privind nerespectarea prevederilor nr.OUG 214/2008 nu poate fi primită, motivat de faptul că nu este incidentă în cauză.
Astfel nr.OUG 214/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 847 din 16.12.2008 și a intrat în vigoare după 60 de zile, respectiv la data de 14.02.2009 iar autorizația de construcție din litigiu a fost emisă la data de 13.03.2008, așa încât reținerea argumentelor recurentului ar determina încălcarea principiului nereactroactivității legii civile, reglementat prin art. 1 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Totodată sunt irelevante criticile recurentului privind emiterea certificatului de urbanism, având în vedere disp. art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991 astfel cum a fost modificată, conform căruia "autoritatea emitentă nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența la momentul emiterii actului a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul - teren și construcții - aparținând exclusiv solicitantului".
Nici ultimul motiv de recurs conform căruia instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare nu este întemeiat, așa cum rezultă din încheierile de ședință și nefiind depusă nici o notă de probe în acest sens.
De altfel potrivit art. 201 Cod procedură civilă, proba privind efectuarea unei expertize de specialitate se administrează când instanța consideră necesară părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, ori în speță s-a analizat legalitatea emiterii unei autorizații de construire, autorizație ce a fost eliberată în baza unei documentații iar la cererea chiar a recurentului adresată intimatei Primăria mun. B, un inspector de specialitate a efectuat verificări la fața locului, în vederea constatării respectării proiectului autorizat.
În consecință, cum criticile recurentului sunt neîntemeiate și cum din oficiu ne se constată motive de ordine publică, sentința atacată fiind legală și temeinică în, baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul cu domiciliul în B,- ). jud. B,împotriva sentinței nr. 208 din 11 februarie 2009pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului B și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. -
Tehnored.
Ex. 2/11.05.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
