Anulare act administrativ . Decizia 77/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 77/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței civile nr. 602/o7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamantul - recurent prin avocat, lipsă fiind pârâta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 20 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosar înscrisul emis de Serviciul Public Comunitar de Evidența Persoanelor Tg.-M, privind pe și (8).
Nemaifiind cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului - recurent, solicită admiterea recursului așa cum este formula și în scris și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și recunoașterii statutului de beneficiar al Decretului-lege nr.118/1990. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.602 din 7 octombrie 2008 Tribunalului Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația reclamantului împotriva deciziei nr.2329/09.06.2008, emisă de M și prin care i s-a respins cererea privitoare la recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990.
Soluția de respingere s-a motivat cu aceea că simplul fapt al naționalizării nu echivalează cu strămutarea într-o altă localitate sau stabilirea domiciliului obligatoriu (art.1 lit."d" și "e" din Decretul-lege nr.118/1990), dispozițiile fiind de strictă interpretare.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către reclamant, care susține că s-a interpretat greșit legea, familia reclamantului suferind consecințele strămutării din locuință, urmare a abuzurilor comise de autoritățile vremii față de cei considerați chiaburi, cum s-a întâmplat cu părinții reclamantului, persecutați din motive politice.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 alin.1 lit."d" și "e" din Decretul-lege nr.118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă timpul cât o persoană, după 6 martie 1945, pe motive politice a avut stabilit domiciliu obligatoriu, respectiv a fost strămutată într-o altă localitate.
Este necontestat că de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 beneficiază exclusiv persoanele care s-au aflat în una dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art.1.
prevăzute la alineatul 1 lit."d" și "e" constituie vechime în muncă dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
Potrivit art.8 alin.1 din același decret-lege, dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar, în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Imposibilitatea dovezii cu acte oficiale este o obligație ce revine reclamantului, potrivit regulii consacrate de art.1169 cod civil și art.129 alin.1 teza finală Cod procedură civilă în materie de sarcina probei.
Admisibilitatea celorlalte mijloace de probă este condiționată de dovada imposibilității prezentării actelor oficiale de la organele competente, inclusiv cu privire la imposibilitatea încadrării în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Analiza cauzei potrivit art.3041Cod procedură civilă conduce la constatarea fără echivoc că imposibilitatea la care se referă art.1 alin.4 și art.8 alin.1 din Decretul-lege nr.118/1990 nu a fost făcută de către reclamant.
Așa cum a reținut instanța de fond, problema strămutării într-o altă localitate nu se pune, cât timp reclamantul nu susține decât mutarea într-o locuință necorespunzătoare de pe aceeași stradă din Târgu
Cât privește domiciliul obligatoriu (art.1 lit.d din Decretul-lege nr.118/1990), simpla evacuare din locuința de domiciliu urmare a exproprierii (naționalizării) nu echivalează cu măsura domiciliului obligatoriu chiar dacă părinții reclamantului au fost considerați chiaburi.
făcând de faptul că statutul de chiabur nu figurează între cele cinci situații limitativ prevăzute de art.1 lit.a-e din Decretul-lege nr.118/1990 și de faptul că măsura domiciliului obligatoriu pe motive politice nu s-a făcut cu acte oficiale, nici măcar martorii propuși de reclamant nu fac referire decât la strămutarea din casa părintească (filele 11-12 dosar fond).
In consecință, recursul se privește nefondat și urmează a se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, domiciliat în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 602 din 7 octombrie 2008 Tribunalului Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
2 ex./04.02.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
