Anulare act administrativ . Sentința 778/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ 778/2008
Ședința publică din data de 19 decembrie 2008
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - - împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, având ca obiect anularea act administrativ.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra prezentei acțiuni în contencios-administrativ constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- din data de 26 septembrie 2008, reclamanta C-N a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI () pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul pârâtei de a soluționa contestația administrativă formulată împotriva deciziei de impunere nr. 102 din 26.04.2007, desființarea în întregime a acesteia, exonera de la plata sumei de 1.126.364 lei stabilită prin actul administrativ atacat, restituirea acesteia deoarece a fost încasată netemeinic și nelegal, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 13.762 lei reprezentând costurile cu finanțarea reclamantei de la Banca Comercială Română - Sucursala C și la plata sumei de 59.134 lei reprezentând dobânda legală calculată la suma de 1.126.364 lei reprezentând plata din fondurile proprii ale reclamantei a unei părți din suma totală pretinsă și încasată de pârâtă în baza actului administrativ atacat, penalități de întârziere pentru 255 de zile calculate de la data înregistrării în fișa plătitorului și până la data de 16.04.2008, data achitării integrale, în valoare de 287.223 RON și cheltuielile de judecată aferente.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat, în esență, că în perioadele 03.04. - 02.06.2006, 26.06 - 14.07.2006 și 14.08. - 25.08.2006, organele de control ale au verificat modul de calcul, evidențiere, declarare și virare în cuantumurile și la termenele prevăzute de lege a impozitelor, taxelor, fondurilor și contribuțiilor sociale datorate bugetului general consolidat, control finalizat prin raportul de inspecție fiscală din 29.08.2006.
Pe baza acestui raport s-a întocmit decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare la plată cu nr. 102 din 26.04.2007 comunicată reclamantei și care a contestat-o în termenul legal, nefiind de acord cu o parte din sumele cuprinse în decizia arătată.
Cu toate acestea, nici până la data introducerii prezentei acțiuni, reclamanta nu a primit nici un răspuns, contestația sa nefiind soluționată, așa încât se consideră vătămată într-un drept al său prin nerezolvarea în termenul legal a contestației sale. Deși nu a rezolvat contestația administrativă, pârâta prin Cap rocedat la reținerea din contul reclamantei a sumelor cuprinse în decizia de impunere, context în care a fost obligată să apeleze la contractarea unei facilități de credit la o bancă cu costurile și dobânzile aferente pentru evitarea intrării în incapacitate de plată.
Prin decizia arătată a fost stabili impozit pe profit aferent imobilelor de producție achiziționate de la B ca urmare a excluderii de la amortizare a cheltuielilor deductibile și apreciat ca nedeductibil la care s-au adăugat majorări și penalități în cuantum de 24.294 lei și respectiv 204.257 lei.
Motivul excluderii a fost că achiziționarea acestor construcții, ce constau în depozite și magazine pentru desfacere mărfuri în zona respectivă, nu s-a făcut în baza unui contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică între cele două societăți și nu au fost înscrise în imobilele respective, când în realitate acestea au fost cuprinse în planul de investiții pe anul 2001, vânzarea sa făcut la prețul stabilit printr-un raport de evaluare efectuat de o firmă autorizată, transferul dreptului de proprietate făcându-se pe baza procesului-verbal de predare-primire, emiterea și achitarea facturii, întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, iar în 24.01.2008 a fost întabulat în dreptul de proprietate în favoarea
Reclamanta a mai contestat și suma de 40.450 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar plus majorări și penalități, în total 72.308 lei, suma de 55.654 lei stabilită suplimentar, plus majorări și penalități, în total de 143.765 lei, aferente unei mașini de rectificat achiziționată de la B tot în anul 2001, deoarece organele fiscale au apreciat că lăsarea acestei mașini în custodia vânzătorului reprezintă o neparticipare la procesul de producție, deși achiziționarea a fost aprobată în programul de investiții ca fiind necesară procesului de producție și contribuise efectiv la realizarea obiectului de activitate al societății.
A considerat aceeași reclamantă că în mod greșit i-a fost impus un impozit pe profit suplimentar, majorări și penalități aferente nerecunoașterii serviciilor de management în sumă de 57.748 lei, nerecunoașterii amortizării pentru Centrul de, jud. N, în sumă de 33.933 lei impozitul stabilit suplimentar aferent cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea autoturismelor în cuantum de 8.538 lei, impozitul pe profit stabilit suplimentar, majorări și penalități pentru mesele servite salariaților în cuantum de 100.297 lei și considerat nedeductibil de 90.650 lei, stabilit suplimentar aferent avansurilor încasate în sumă de 44.894 lei, impozitul pe profit stabilit suplimentar, majorări și penalități calculate aferente reducerii cu 50 %, a profitului pentru investițiile realizate în conformitate cu Legea nr. 189/2001 și nr.OG 74/1994 în cuantum de 86.832 lei, plus majorări stabilite suplimentar aferente băuturilor alcoolice și tutunului de 8.021 lei.
Mai mult, organele de control au efectuat greșit și calculul majorărilor de întârziere la impozitul pe profit în plus cu suma de 35.787 lei, sumă a cărei anulare de asemenea o solicită.
Au fost atașate dosarului, în copie, actele invocate, decizia și raportul de inspecție fiscală ( 21 - 308 din. I, 348 - 443 din. II).
La rândul său, pârâta, a formulat întâmpinare invocând lipsa calității procesuale pasive și apoi excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, având în vedere că procedura prealabilă nu a fost încă finalizată, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Referitor la prima excepție, pârâta a pretins că începând cu data de 1.07.2006, în baza nr. 753/2006 privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili, Anexa 3, poziția 372, C-N nu a mai îndeplinit criteriile pentru a fi considerat mare contribuabil, motiv pentru care a fost preluată în administrare de către C - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, așa încât între momentul efectuării și finalizării controlului precum și emiterea deciziei de impunere, reclamanta a trecut în categoria contribuabililor mijlocii, iar contestația trebuie rezolvată de Direcția de rezolvare a contestațiilor din cadrul
De asemenea, suma contestată nu depășește 1 milion lei, limitându-se la 971.296,94 lei, așa încât nici sub acest aspect, față de dispozițiile art. 209 alin. 1.pr.fiscală, competența de soluționare a contestației nu îi revine.
Procedând în conformitate cui dispozițiile art. 137 alin. 1.pr.civ. care arată că "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii", Curtea reține cu privire la prima excepție următoarele:
În primul rând, reclamanta a depus la dosar copia adresei nr. 3.575 din 22.04.2004 emisă de C - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII prin care se atestă că a fost trimisă contestația reclamantei spre competentă rezolvare AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, în temeiul dispozițiilor legale din pr. fiscală ( 442).
În al doilea rând, suma contestată cuprinsă în actul administrativ atacat este de 1.126.304 lei rezultată din cumulul sumelor stabilite în decizie.
Apoi dispozițiile art. 209 alin. 1 din pr.fiscală republicat cu modificările și completările ulterioare are următorul conținut: "(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează:
a). contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal;
b) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală,accesoriile acestora, al căror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, cele formulate împotriva actelor emise de organele centrale, cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum și cele formulate împotriva actelor de control financiar se soluționează de către Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală."
Așadar, în cazul de față, controlul fiscal a fost efectuat de consilieri fiscali din organul central, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili care a întocmit raportul de inspecție fiscală pe o perioadă cuprinsă între 01.01.2001 - 31.12.2005, perioadă în care reclamanta era încadrată în categoria marilor contribuabili, decizia de impunere nr. 102/26.04.2007, respectiv actul contestat a fost emis tot de organul central, suma contestată depășește suma de 1.000.000 lei, așa încât nu se poate pretinde că acestui organ nu-i revine în competență rezolvarea contestației.
De altfel, ar fi nepotrivit ca un act emis de o entitate centrală, ierarhic superioară, să poată fi cenzurat de un organism situat pe o treaptă funcțională inferioară, situație în care contestația a și fost înaintată de organele C către
În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată față de argumentele mai sus expuse.
În privința celei de-a doua excepții, respectiv inadmisibilitatea acțiunii, Curtea are o poziție nuanțată având în vedere următoarele considerente:
Este evident că accesul liber la justiție este garantat de Constituția României, însă nici o dispoziție constituțională nu este opune ca pentru anumite domenii de activitate să se instituționalizeze și proceduri administrative prin care să se rezolve problemele specifice inclusiv conflictele.
În același timp, nici o lege nu poate interzice celor interesați, în caz de nemulțumire sau eșec al acestor proceduri, să se adreseze justiției.
Constituția României, prin art. 52, asigură persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri în termenul legal într-un drept al său ori într-un interes legitim să se adreseze justiției, principiu dezvoltat și reglementat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Art. 7 alin. 1 din această lege, arată că înainte de a se adresa instanței de contencios-administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității emitente revocarea totală sau parțiala a actului.
Față de legea contenciosului administrativ care cuprinde reglementările de drept comun în această materia, Codul d e procedură fiscală este o lege specială.
Acest cod, (OG nr. 92/2003) în redactarea actuală, prevede, de asemenea, procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale.
Potrivit art. 205 și urm. pr.fiscală, pot fi contestate și deciziile de impunere de cei ce se consideră vătămați de acestea, organele competente având obligația de a verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ-fiscal arătat, pronunțând o decizie prin care poate admite în totalitate sau în parte contestația ori să o respingă.
Această deciziei, emisă în soluționarea contestației, potrivit art. 218 alin. 2.pr.fiscală, poate fi atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Așadar, în cazul de față, reclamanta s-a adresat organelor fiscale cu contestație împotriva deciziei de impunere arătate și fără a aștepta soluționarea acesteia a sesizat și instanța de contencios-administrativ fără a cunoaște decizia acestora, dacă este favorabilă sau nu.
În aceste condiții, acțiunea sa este prematură, urmând a fi respinsă ca atare. Desigur, s-ar putea pune problema rezolvării directe a acțiunii prin nesoluționarea în termen a contestației, însă pentru aceasta era necesar a se stabili care era organul competent cu aceasta, în condițiile în care contestația a fost trimisă de la pârâtă la Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și de aici, iarăși la Agenția Națională de Administrare Fiscală spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B,-, sector 5.
Respinge ca prematur introdusă acțiunea reclamantei. C-, cu sediul în C-N,-, jud. C, prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, prin reprezentanții săi legali.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./16.01.2009.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu
