Anulare act administrativ . Decizia 791/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -22.02.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 791
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Victoria Catargiu
GREFIER - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 420 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr- în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, având ca obiect anulare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea intimatei.
Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CU RTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.420 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile și s-a respins contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța, în baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă a procedat la soluționarea cu prioritate a excepției lipsei procedurii prealabile, pe care a respins-o având în vedere faptul că reclamantul a făcut dovada la ultimul termen de judecată că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004. Astfel, reclamantul a solicitat pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S revocarea deciziei nr. 113/16.01.2008, iar prin adresa nr. 477/08.02.2008, emisă de pârâtă, a fost respinsă cererea reclamantului.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S sub nr. 9747 din data de 6.12.2007, reclamantul a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea minorei, născută la data de 18.08.2007.
Prin decizia nr. 113/16.01.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamantul privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, cu motivarea că reclamantul nu a realizat în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
Reclamantul a solicitat instanței anularea acestei decizii, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.554/2004.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că decizia contestată este temeinică și legală. Astfel, conform art.1 alin.1 din nr OUG148/2005 "începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de pana la 2 ani." Excepțiile de la această regulă sunt prevăzute de art.1 alin.2 din același act normativ, la lit. f) fiind prevăzut cazul în care persoana ce solicită acordarea indemnizației pentru creșterea copilului "a realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a nr.OUG148/2005, perioade de stagiu de cotizare pe baza de contract de asigurare socială".
Instanța nu poate reține însă susținerea reclamantului conform căreia se află în situația prevăzută de art.1 alin.2 lit. f) din nr.OUG148/2005. Astfel, reclamantul a făcut dovada faptului că a încheiat la data de 25.02.1999 contractul de asigurare socială nr. -, achitând contribuțiile ce rezultă din acest contract, dar minora pentru care solicită acordarea indemnizației de creștere a copilului s-a născut la data de 18.08.2007. Or, dispozițiile art. 1 alin.2 lit. f) din nr.OUG148/2005, coroborat cu art. 4 alin.7 lit. p) din nr.HG1025/09.08.2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a nr.OUG148/2005, fac referire la persoanele care au avut contract de asigurare socială anterior anului 2006 și care au solicitat acordarea indemnizației de creștere a copilului în luna ianuarie 2006. Ulterior, petenții trebuie să facă dovada faptului că au obținut venituri impozabile, conform legii. Cum reclamantul a solicitat abia la data de 6.12.2007 acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, acesta trebuia să dovada că a obținut în ultimele 12 luni anterioare nașterii minorei venituri impozabile, stagiul de cotizare al reclamantului pe bază de contract de asigurare socială, putând fi luat în considerare doar la stabilirea vechimii în muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea sentinței și admiterea contestației astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală, întrucât condiția impusă de intimată pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului nu este prevăzută în actele normative invocate. Astfel, nu se poate spune că art.1 alin.1 din nr.OUG148/2005 și art.4 alin.1 din nr.HG1025/2006, se aplică începând cu intrarea în vigoare a actelor normative din care fac parte, iar art.1 alin.2 din nr.OUG148/2005 și art.4 alin.7 din nr.HG1025/2006 sunt aplicabile doar cererilor formulate în luna ianuarie 2006. O asemenea interpretare nu ar face decât să reducă aplicabilitatea art.1 alin.2 din nr.OUG148/2005 la cererile de acordare a indemnizației formulate în luna ianuarie 2006, ceea ce nu poate fi acceptat atâta timp cât orice articol sau alineat dintr-un act normativ intră și rămâne în vigoare pe aceeași perioadă cu întregul act.
Referirea la data de 1 ianuarie 2006, privește data intrării în vigoare a nr.OUG148/2005 și data până la care trebuiau îndeplinite cele 12 luni de stagiu de cotizare, anterior nașterii copilului, într-una din formele prevăzute de art.1 alin.1 și 2 ale aceluiași act.
În concluzie, întrucât atât în nr.OUG148/2005 cât și în nr.HG1025/2006 nu se condiționează acordarea indemnizației pentru creșterea copilului de formularea cererii în luna ianuarie 2006, nici instanța nu poate impune o asemenea condiție în afara legii, încălcând limitele interpretării logice a actului normativ conform reguli "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Așadar, având în vedere faptul că cererea sa de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului se încadrează în prevederile art.1 alin.1 lit. f) din nr.OUG148/2005 coroborate cu art.4 alin.7 lit. p) din nr.HG1025/2006, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în consecință, admiterea contestației formulată împotriva deciziei emise de Direcția de Muncă și protecție Socială C-
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 18 iunie 2008, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală (filele 9 - 10 dosar).
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală prin aplicarea greșită a legii, caz de modificare a hotărârii conform art.304 pct.9, din Codul d e procedură civilă.
Prima instanță a reținut în mod greșit că art.1 alin.2 din nr.OUG148/2005, și art.4 alin.7 din nr.HG1025/2006 sunt aplicabile numai cererilor formulate pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în luna ianuarie 2006. Or, referirea la această dată, de 1 ianuarie 2006, privește data intrării în vigoare a nr.OUG148/2005, și respectiv data până la care trebuie îndeplinite cele 12 luni de stagiu de cotizare, anterior nașterii copilului conform formelor prevăzute de art.1 alin.1 și 2 ale nr.OUG148/2005.
De aceea, instanța apreciază că cererea reclamantului, care, a făcut dovada achitării la zi a contribuțiilor în baza contractului de asigurare socială începând cu anul 1999, se încadrează în prevederile art.1 alin.1 lit. f) din nr.OUG148/2005 coroborat cu art.4 alin.7 lit. p) din nr.HG1025/2006, și îi conferă dreptul de a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului, realizând perioada de stagiu, necesară acordării indemnizației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu prevederile art.312 pct.3 din Codul d e procedură civilă să admită recursul reclamantului, modifică sentința și admite contestația astfel cum a fost formulată.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata să-i plătească reclamantului - recurent suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 420 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
Modifică sentința și
Admite contestația reclamantului împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S și dispune anularea deciziei nr.113 din 16 ianuarie 2008, emisă de pârâtă și o obligă să emită o nouă decizie prin care să-i admită cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea minorei - născută la 18.08.2007, de la data introducerii cererii, 6 decembrie 2007.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pentru JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
A în CO, semnează
Președinte Secție
-
GREFIER
- -
Red.CM -21.07.2008
Tehnored LM - 22.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță Tribunalul C-S- Judecători - ,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu
