Anulare act administrativ . Decizia 793/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 793
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 15 aprilie 2008, privind recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G împotriva sentinței nr.3346 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 15 aprilie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta BNP a chemat în judecată pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a Județului G și Direcția generală a Finanțelor Publice G, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a notei de constatare nr-.5/1388/21.11.2006, a notificării 14180 din 22.12.2006 și a extrasului de cont nr.13914 din 15.12.2006 emise de CAS În subsidiar s-a solicitat anularea acestor acte și suspendarea executării până la soluționarea cererii de chemare în judecată.
S-a susținut că la 21.11.2006 organele de control din CAS G au verificat la biroul notarial modul de plată al contribuției la de către notarul public, perioada verificată fiind 01.01.-20.11.2006, referindu-se la contribuția datorată de persoana fizică, aferentă veniturilor din activități independente, la nota de constatare înregistrată în registrul unic de control la 27.11.2006, fiind formulate obiecțiuni.
Ulterior, formulării obiecțiunilor la 29 decembrie 2006 reclamanta a primit adresa nr-.14179 din 22.12.2006 și notificarea 14180 din 22.12.2006 din care rezultă că verificarea a avut ca limită perioada 01.01.2000 - 22.12.2006, datorându-se la suma de 6510 lei din care debit 1376 lei, 4137 lei și 997 lei penalități de întârziere.
La 9 ianuarie 2006 pârâta i-a înaintat reclamantei extrasul de cont din 15.12.2006 din care rezultă că la 30.11.2006 figurează cu un debit de 6136 lei din care 0 lei contribuție, dobândă 5430 lei și penalități 733 lei.
Motivele pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute a documentelor sunt acelea că în conformitate cu art.17 din OUG 200 din 22.12.2005 aprobată prin Legea 159/2006, controlul trebuia să se finalizeze până la 15.12.2006, ori acesta s-a întins până la 22.12.2006, pe de altă parte conform art.46 pr.fiscală se sancționează cu nulitatea lipsa numelui și prenumelui contribuabilului din acte.
În ceea ce privește anularea actelor reclamanta a apreciat că în conformitate cu art.257 din lege persoana asigurată are obligația unei contribuții de 6,5 %, datorându-se pentru nerespectarea termenului de plată majorări de întârziere. Însă, legea nu reglementează cum se stabilește cuantumul venitului impozabil la care se plătește contribuția trimestrial și nici modalitatea de regularizare, neexistând norme de aplicare a acesteia
Stabilirea și plata impozitului pe venitul anual impozabil se face conform OUG.138/2004 - art.84, pe baza declarației de venit, organul fiscal emițând o decizie de impunere anuală, iar diferențele rămase de achitat se plătesc în 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere. Legea nu se armonizează cu Codul fiscal și cel de procedură fiscală, în lege prevăzându-se plata majorărilor de întârziere iar în cele două coduri penalități de întârziere și dobânzi.
Nici una din dispozițiile normative ce au reglementat contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice pe baza declarației de asigurare nu sunt clare cu privire la masa impozabilă, la modalitatea de declarare și de plată, lucru recunoscut prin preambulul OUG.200/2005.
OUG.150/2002 este abrogată ca urmare a intrării în vigoare a Codului d e procedură fiscală, ordinul președintelui CNAS 221/2005 din 4.11.2005 dat în aplicarea OUG.150/2002 încetându-și valabilitatea la 28.05.2006 când a intrat în vigoare Titlul,VIII din Legea 95/2006.
Termenul pentru obligațiile la se prescrie în același interval ca cel pentru obligațiile fiscale, termenul de 5 ani curgând de la 1 ianuarie al anului următor în care s-a născut creanța fiscală, deci pentru anul 2000 termenul de prescripție a început la 1 ianuarie 2001 și s-a împlinit la 1 ianuarie 2006. Modul de calcul al obligației restante, al dobânzilor și penalităților nu rezultă din actele de control și nu se precizează nici în documentele emise ulterior cu atât mai mult cu cât pentru perioada controlată au existat cel puțin 7-8 acte normative.
În dovedirea acțiunii reclamanta a atașat adresa nr.14179/22.12.2006 și 14180/22.12.2006, extrasul de cont, obiecțiunile formulate către CAS G, nota de constatare din 21.11.2006, situația sumelor încasate și a debitelor calculate pentru BNP " ",
La primul termen de judecată reclamanta și-a completat acțiunea în sensul constatării nulității absolute și în subsidiar a anulării deciziei de impunere din 15.02.2007 și a raportului de control nr.13748 din 11.12.2006, reiterând motivele din acțiunea principală, atașând și documentele la care face trimitere.
Prin întâmpinare pârâta a susținut că organul competent să efectueze verificarea, în ceea ce privește acțiunea petentei este G, conform art.317 (4) din Legea 95/2006 și OG.7/2007.
Numele nu lipsește din actul de control și nu împiedică individualizarea persoanei juridice, dar chiar petenta este inconsecventă în ceea ce privește numele de BNP sau, denumirea dată de BNP figurând în toate declarațiile lunare depuse la în anii 2000, 2003, 2005, trimestrul 1,2 și 3 al anului 2006 iar controlul efectuat de a Municipiului Tg-J face trimitere la BNP, ordinele de plată fiind semnate de BNP.
accesoriilor corespunzătoare debitelor este corect făcută, Ordinul 221/2005 al președintelui CNAS nefiind abrogat și deci aplicându-se și în prezent. Formula generală de calcul a venitului impozabil este dată de art.19 din Legea 95/2006.
Reclamanta nu a contestat că odată cu verificarea efectuată de reprezentanții MFP s-au constatat venituri realizate suplimentar ce trebuiau declarate la G în vederea impunerii cu o cotă de 6,5 %.
În general reclamanta a invocat imperfecțiuni de ordin general ale legislației României, fără să facă trimitere la documentele întocmite de echipa de control prin care s-au stabilit diferențe de 265.132 lei între datele stabilite prin deciziile de impunere fiscală ale Tg-J și cele declarate la G, la aceste diferențe trebuind calculată contribuția de 6,5 %ce trebuia decontată către
Reclamanta a răspuns întâmpinării (fila 33) atașând și decizii de impunere anuală.
La termenul din 23 martie 2007 s-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile numindu-se expert, ce a întocmit și un supliment la raportul de expertiză în urma obiecțiunilor formulate de pârâtă.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 3346 din 9.11.2007 a respins excepția nulității absolute invocată de reclamanta BNP.
A respins acțiunea reclamantei BNP împotriva pârâtei DGFP
A admis acțiunea reclamantei BNP împotriva pârâtei CAS
A anulat raportul nr. 13784/11.12.2006, decizia de impunere nr. 1/05.02.2007, adresa nr. 14179/22.12.2006, 14180/22.12.2006 și nota de constatare din 21.11.2006.
A exonerat pe reclamantă de plata sumelor de figurează în decizia nr. 1/5.02.2007.
În considerentele sentinței s-a reținut că PRIN nota de constatare întocmită la 21.11.2006 (fila 11) reprezentanții pârâtei au constatat că la verificarea din zilele de 17 și 20 noiembrie 2006 efectuate la BNP a rezultat că aceasta datorează 7745 lei compusă din 1374 lei contribuție neachitată, 5573 lei (dobânzi) și 788 lei (penalități de întârziere), pentru perioada 01.01.2000-20.11.2006. S-a consemnat că BNP a fost verificat sub aspectul declarării, constituirii și achitării obligațiilor la privind contribuția datorată de persoana fizică, aferentă veniturilor obținute de aceasta din activități independente, atașându-se de altfel și o situație a sumelor încasate și a debitelor la BNP ( fila 13 și 14).
La data de 17 și 20.11.2006 reprezentanți ai pârâtei G au efectuat un control la Biroul Notarului Public, întocmindu-se raportul de control din 11.12.2006 pentru perioada 01.01.2000-20.11.2006, obiectivele controlului fiind verificarea modului în care au fost declarate veniturile realizate de contribuabili în perioada menționată și achitarea contribuției datorată de către BNP, concluzionându-se că în funcție de documentele prezentate de BNP și chitanțele de plată a contribuției din perioada 2000-2006, contribuția stabilită este de 104.079 lei, plățile sunt de 102.703 lei, sumă pentru care se face precizarea că se află în evidența G, însă contribuabilul a prezentat documente doar pentru suma de 102.671 lei.
Prin urmare, în cuprinsul raportului de control nu se-a stabilit nici contribuția eventual restantă și nici accesoriile la aceasta, cu toate că reclamantei i s-a notificat la 22.12.2006 cu numărul 14180 faptul că există un debit de 1376 lei, la care s-au calculat majorări de 4173 lei și penalități în sumă de 997 lei, așa încât debitul total este de 6510 lei.
Însă în extrasul de cont (fila 6) emis de asemenea de pârâtă către reclamantă la 15.12.2006, (deci ulterior întocmirii raportului de control din 11.12.2006, dar anterior adresei nr.14180 din 22.12.2006), debitul este de 0 lei la contribuție figurând dobândă de 5430 lei și penalități de 733 lei, deci un total de 6163 lei, sumă evident diferită de cea în cuantum de 6510 lei ce apare în adresa nr.14180/22.12.2006.
Reclamanta a depus la pârâtă obiecțiuni cărora li s-a răspuns cu adresa nr.14189 din 22.12.2006, și fără a se arăta nici în acest document modul de calcul al contribuției eventual restante și al accesoriilor se concluzionează că la 22.12.2006 debitul total este de 6510 lei.
Decizia de impunere nr.1 emisă la 05.02.2007 privește debitul restant de 1376 lei contribuție la, majorări 4173 lei și 997 lei penalități, deci un total de 6546 lei.
S-a observat cu ușurință din succesiunea prezentată a documentelor întocmite de pârâtă că nu s-a stabilit cu certitudine nici măcar de către reprezentanții pârâtei care sunt sumele datorate de contribuabili și care este acesta întrucât pe de o parte se vorbește în documente de controlul efectuat la BNP, pe de altă parte de sumele datorate de persoana fizică.
Perioada verificată a fost 01.01.2000 - 20.11.2006, în acest interval de timp existând o succesiune a actelor normative ce vizează obligațiile de plată la,
Pârâta Gas usținut în mod constant în cuprinsul întâmpinării și în concluziile scrise că este vorba de persoana fizică autorizată, însă aceasta este o eroare de interpretare a legii întrucât conform Legii 36/1995 profesia de notar este una liberală și acesta nu desfășoară activitate ca persoană fizică independentă.
Pe de altă parte, prin OG.86/2003 s-a înființat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, act normativ intrat în vigoare cu 01.01.2004, în baza art.19 competența acesteia fiind în domeniul impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor venituri bugetare, atât în ceea ce privește colectarea cât și controlul fiscal.
În baza dispoz.art.27 din OG.86/2003, contribuțiile de asigurări de sănătate ale persoanelor juridice și ale persoanelor fizice ce au calitatea de angajator se colectează de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate iar activitatea de control pentru acestea aparține de asemenea MFP și unităților subordonate.
Doar ca o excepție este reglementată în art.38 o altă competență de colectare a contribuțiilor de sănătate, conform art.27 (3) din OG.86/2003 casele de sănătate având ca atribuție colectarea și implicit controlul asupra contribuției de sănătate pentru persoanele fizice ce nu au calitatea de angajat, asigurându-se pe bază de declarație sau contract de asigurări.
În speța dedusă judecății însă BNP unde de altfel CAS Gar ealizat controlul este angajator și deci se încadrează în disp.art.27 (1) din OG.86/2003, rezultând aceasta și din lecturarea raportului de inspecție fiscală întocmit de a municipiului Tg-J la 6 martie 2006, control efectuat la BNP.
S-a concluzionat deci că, în ceea ce privește persoana controlată, cel puțin așa cum rezultă din documentația întocmită de CAS G aceasta fiind BNP, competența de colectare și implicit de control fiscal în ceea ce privește contribuțiile la asigurările de sănătate aparținea Ministerului Finanțelor Publice, respectiv unităților sale subordonate.
Vor fi înlăturate apărarea pârâtei CAS G în sensul că sunt incidente disp.art.317 (4) din Legea 95/2006 întrucât pentru perioada verificată sunt aplicabile așa cum s-a expus deja disp.OG.86/2003, Legea 95/2006 aplicându-se la alte persoane decât cele fizice și cele autorizate să desfășoare activitate ca independent.
În situația expusă, actul de control contestat de către reclamantă este într-adevăr nelegal și netemeinic în sensul că BNP nu putea fi controlat de G în ceea ce privește contribuția datorată la, ci de către MFP, deci controlul a fost efectuat de către un organ necompetent prin lege, fiind deci nerespectată nici condiția de fond și de formă a actului de control, așa cum impune Codul d e procedură fiscală, art.1, 32, 92, 93 și 97.
Ar fi de prisos analizarea fondului cauzei în această situație, dar s-a reținut că și din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că perioada anului 2000 fost prescrisă întrucât termenul de prescripție se calculează conform art.89 de la 1 ianuarie al anului următor în care s-a născut creanța fiscală, deci termenul a început la 1 ianuarie 2001 și s-a împlinit la 1 ianuarie 2006 controlul efectuându-se în noiembrie 2006.
S-a stabilit în raportul de expertiză că reclamanta nu are debite neachitate și prin urmare nu s-ar putea calcula accesorii, aceasta raportat la deciziile de impunere anuale și declarațiile definitive.
Nulitatea absolută invocată de reclamantă urmează va fi respinsă ca neîntemeiată neexistând nici unul din motivele expuse în cerere.
Împotriva sentinței a declarat recurs CAS G care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că instanța de fond a soluționat cauza fără cercetarea fondului.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății întrucât însăși persoana asigurată a învederat instanței că ANAF este succesor în drepturi și obligații conform OUG 200/2005 începând cu 01.01.2007, subînțelegând prin aceasta și faptul că prin depunerea declarațiilor la CAS G pe perioada 2000 - 2006 se recunoaște competența în control, declarare și virarea contribuției de asigurare pentru persoana asigurată ca fiind în sarcina CAS
Printr-un alt motiv de recurs se învederează că sentința nu cuprinde motivele de drept în baza căreia a fost pronunțată soluția.
Mai învederează recurenta că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât prin actele normative ce reglementează operațiunile de cesionare a creanțelor între CAS și MEF, persoanele fizice în calitate de persoane asigurate pe baza declarațiilor de asigurare au fost întotdeauna și sunt și în prezent controlate de către CAS iar sumele calculate sunt colectate și administrate și în prezent de către casele de asigurări de sănătate, iar instanța de fond în mod eronat că BNP a fost verificată în calitate de angajator și nu cea de persoană asigurată.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței în pronunțarea acesteia fiind înserate motive străine și contradictorii pricinii.
La 24.03.2008, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Se arată că din considerentele sentinței reiese că a fost cercetat fondul, administrându-se probatorii, reținându-se că perioada anului 2000, că nu există debite neachitate și prin urmare nu s-ar putea calcula accesorii raportat la deciziile de impunere anuale și declarațiile definitive astfel că nu e întemeiată critica recurentei referitor la faptul că litigiul a fost soluționat fără cercetarea fondului.
Intimata arată că instanța de fond a soluționat cauza în raport cu obiectul stabilit de reclamantă și a interpretat corect actul dedus judecății fără a schimba natura sau înțelesul acestuia, iar sentința cuprinde temeiul juridic legal în baza căreia a fost pronunțată.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu instanța apreciază recursul neîntemeiat.
Instanța de fond în mod corect a stabilit că în raport de data efectuării controlului, 17 și 20.11.2006, CAS G nu mai avea în obiectul de activitate posibilitatea verificării Biroului Notar Public ca și persoană juridică, întrucât prin OG nr. 86/2003 s-au adus unele modificări reglementărilor în domeniul financiar.
Astfel, în conformitate cu art. 27 alin. 1 din OG 86/2003, începând cu 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul colectarea și soluționarea contestațiilor pentru diverse contribuții, între care și aceea de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele juridice, precum și de persoanele fizice, care au calitatea de angajator sau entități asimilate angajatorului, se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate acestuia care au calitatea de creditor bugetar.
În art. 29 din OG 86/2003 se prevede expres că activitatea de control privind modul de stabilire, declarare și plată a obligațiilor reprezentând contribuții sociale se efectuează începând cu data preluării acestei activități de către MEF și unitățile sale subordonate.
Apare ca nefondată susținerea recurentei privind faptul că a fost supusă controlului contribuția datorată de persoana fizică, aferentă veniturilor obținute din profesii libere sau activități independente, întrucât așa cum reiese din raportul de control întocmit de CAS G la 11.12.2006, controlul a avut în vedere activitatea desfășurată de BNP în perioada 01.01.2000 - 20.11.2006.
De altfel, toate actele emise de CAS G, adrese, notificări, note de constatare, raportul de control, decizia de impunere, corespondență sunt adresate Biroului Notarului Public și nu persoanei fizice ce realizează venituri din profesii libere și/sau activități independente.
Curtea reține că la data efectuării controlului, CAS G nu mai avea competența de a efectua controlul asupra modului de constituire și plată a contribuției de asigurări de sănătate la BNP, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, astfel că procesul verbal de control este întocmit cu exces de putere și nerespectarea prevederilor legale privind specializarea instituțiilor statului.
În consecință, având în vedere aceste considerente precum și faptul că niciunul din motivele de recurs invocate nu este întemeiat, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G împotriva sentinței nr.3346 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G
Ex.2//17.06.2008
Jud. fond M
A
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Iuliana Rîciu, Costinel Moțîrlichie
