Anulare act administrativ . Decizia 799/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 799
Ședința publică din data de 23 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 916/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat din cadrul Cabinetului de avocat " ", lipsind intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că prin serviciul "registratură", au fost depuse din partea Primăriei Municipiului C, la 09.03.2009 și la 13.03.2009, înscrisuri și note scrise.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că a lecturat înscrisurile comunicate de Primăria Municipiului
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită pentru motivele expuse în scris, admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiuni, astfel cum a fost formulată. Arată că din răspunsul comunicat de Primăria Municipiului C rezultă că sumele încasate reprezentând taxă acces în stațiunea au fost folosite pentru diverse evenimente, de care au beneficiat nu doar cei din afara municipiului Consideră că taxa a fost încasată abuziv.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 916/14.03.2008 a Tribunalului Bucureștia fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, acțiune prin care reclamanta solicitase anularea prevederilor pct. 5 din anexa 1.5 la Hotărârea nr. 500/2006 emisă de pârâtul Consiliul Local al municipiului C, referitoare la taxa de acces în stațiunea pentru autoturismele care nu sunt înmatriculate în municipiul
Prin aceeași sentință au fost respinse ca nefondate excepțiile tardivității acțiunii și a inadmisibilității acesteia pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
În soluționarea primei excepții, aceea a tardivității, tribunalul a arătat că termenul de 15 zile instituit de art. 30 alin. 5 din Legea nr. 273/2006 este, într-adevăr, unul cu o natură specială, instituit strict în scopul evitării intrării în vigoare a unei astfel de hotărâri și perceperii respectivei taxe speciale, posibilă ca urmare a analizării rapide, de către emitentul hotărârii, a legalității respectivului act normativ, însă nerecurgerea la această procedură nu exclude dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată să recurgă la procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a introducerii tardive a plângerii prealabile, tribunalul a reținut netemeinicia ei, în condițiile în care actul administrativ contestat parțial este unul cu caracter normativ, caz în care sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 11din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Cu privire la fondul pricinii, ribunalul a reținut că taxa a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale aplicabile, anume art. 27 si 36 din Legea 215/2001, art. 282 din Codul fiscal, art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, criticile de nelegalitate invocate de reclamantă nefiind fondate.
A constatat că condiția primordială pentru instituirea unei taxe speciale, aceea a existenței unui serviciu public care să fie finanțat din această taxă și care să aibă ca obiect de activitate tocmai aducerea la îndeplinire a măsurilor pe plan local astfel finanțate, respectiv "asigurarea și menținerea curățeniei pe domeniul public din Stațiunea ", este îndeplinită.
Referitor la invocata încălcare a dreptului la libera circulație, prin condiționarea accesului în stațiunea de plata unei taxe de 3 RON, tribunalul a apreciat că, deși instituie o restricție a dreptului la liberă circulație, în țară, prevăzut de art. 25 din Constituție, cu caracter permanent și de principiu (anume reprezintă un impediment financiar în exercitarea acestui drept ), totuși această restricție este prevăzută prin lege și se justifică, în sensul art. 53 alin. 2 din Constituție, ca o măsură ce se impune pentru apărarea unui alt drept care, fără această restricție, ar fi compromis (anume dreptul cetățeanului la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic - art. 35 din Constituție și dreptul la un nivel de trai decent, exprimat inclusiv prin modul de petrecere a timpului liber în stațiunile din România, anume "menținerea confortului corespunzător în rândul turiștilor", obiectivul urmărit de instituirea taxei - art. 47 din Constituție).
În privința invocatei discriminări în raport cu autoturismele înmatriculate în C, tribunalul a apreciat că situația posesorilor de autoturisme înmatriculate în afara municipiul C cu cea a celor înmatriculate în municipiul C, nu este nici identică, nici similară, pârâtul emitent al actului normativ ținând seama, în stabilirea taxei în această modalitate (cu excluderea ca plătitori a posesorilor auto înmatriculate în municipiul C, așadar, nu și a celor înmatriculate în întreg județul C) de faptul că Stațiunea este inclusă, din punct de vedere teritorial-administrativ, în municipiul C, ori prin instituirea unei astfel de taxe și în sarcina acestor persoane, dimpotrivă, abia în acest caz s-ar ajunge la restrângerea dreptului la libera circulație al acestora din urmă, în propriul oraș, fără o justificare rezonabilă și fără păstrarea unei proporționalități, cu atât mai mult cu cât se constată că prin aceeași hotărâre s-a stabilit o taxă specială, datorată de persoanele fizice locuitori ai municipiului C (denumita "taxa de habitat"), în scopul asigurării curățeniei municipiului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, reclamanta a criticat sentința tribunalului, apreciind că acesta recunoaște că unii cetățeni (în funcție de domiciliu) pot să își exercite dreptul la liberă circulație prin întreg municipiul C, pe când alți cetățeni (cu alt domiciliu) nu o pot face decât contra cost, apreciind că o atare diferențiere în funcție de domiciliu nu constituie o discriminare. De asemenea, critică reținerea tribunalului conform căreia dreptul la liberă circulație nu implică dreptul de a circula oriunde în țară.
Comparația tribunalului cu taxa de trecere a frontierei este neavenită; pe lângă că nu există o asemenea taxă, în plus nu este în altă țară, deci nu se impune nici un control sau serviciu de control la trecerea "frontierei" dintre și restul țării.
Aprecierea că taxa este necesară pentru curățenie nu rezistă întrebării de ce turiștii care intră în pe jos nu trebuie să plătească această taxă.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 5 februarie 2009, intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI s-a opus admiterii prezentului recurs, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 și 36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, art. 282 din Codul fiscal, art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, reținând în consecință că pentru instituirea taxei speciale este necesară îndeplinirea următoarelor cerințe:
- existența unui serviciu public local creat în interesul persoanelor fizice și juridice,
- veniturile obținute din taxă să fie utilizate integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii
- să existe un regulament aprobat de autoritățile deliberative prin care să se stabilească domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local pentru care se propun taxele respective
- taxele speciale să se încaseze numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de instituțiile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective
- taxele speciale să se încaseze într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate.
Intimatul arată că serviciul public finanțat din această taxă este "asigurarea și menținerea curățeniei pe domeniul public din Stațiunea ", sens în care au fost înființate Serviciul Administrare și Serviciul Publică. De acest serviciu beneficiază toți subiecții plătitori, fiind evident că de asigurarea și menținerea curățeniei pe domeniul public din Stațiunea beneficiază contribuabilii menționați ai taxei, iar nu alte persoane.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prima motivelor de recurs invocate de reclamantă, Curtea apreciază recursul acesteia ca fondat, pentru următoarele considerente:
1. Prin Hotărârea nr. 500/13.12.2006 adoptată de Consiliul local al municipiului C au fost stabilite impozitele și taxele locale pentru anul 2007 ( 15 și urm. dosar fond), instituindu-se, în anexa 1.5alte taxe administrate de Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte venituri ale Local, la punctul 5taxa de acces în stațiunea pentru autoturisme care nu au număr de înmatriculare în municipiul C( 30 dosar fond).
2. Configurația juridică a acestei taxe, astfel cum reiese din însăși HCL contestată, este următoarea:
"Taxa constituie venit cu destinație specială fiind instituită din rațiuni de menținere a unui confort corespunzător în rândul turiștilor, prin asigurarea și menținerea curățeniei pe domeniul public din stațiunea.
Se aplică tuturor autoturismelor care nu sunt înmatriculate în Municipiul C care vor intra în stațiune în perioada estivală.
Contravaloarea taxei este:
- 3 lei pentru fiecare intrare și se achită la casierii de la bariere
- 4 lei pentru abonament 24 ore și se achită la casierii de la bariere sau de la dispeceratul stației de taxare
- 23 lei pentru abonament 7 zile și se achită la casierii de la bariere sau la dispeceratul stației de taxare
- 246 lei pentru abonament întreg sezon estival și se achită la dispeceratul stației de taxare.
Sunt scutite de plata taxei următoarele categorii de contribuabili:
- de război
- Persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte legi
Persoanele scutite vor face dovada calității lor prezentând documentele legale vizate la zi. În baza acestor documente se va elibera permisul de liberă trecere prin Stațiunea.
Responsabilitatea încasării contravalorii taxei revine Serviciului Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local".
3. Trecând la examinarea compatibilității acestei taxe cu reglementările legale în vigoare, Curtea reține că - potrivit art. 25 (în forma în vigoare la momentul adoptării HCL, art. 27 la momentul pronunțării hotărârii) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale - "În scopul asigurării autonomiei locale,autoritățile administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să elaboreze și să aprobe bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor,în condițiile legii".
4. Legea care circumscrie sfera și implicit limitele atribuției autorităților administrației publice locale de a institui impozite și taxe locale este Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În art. 248 din Legea nr. 571/2003, impozitele și taxele locale sunt:
"a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) taxa asupra mijloacelor de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale".
Dacă neîncadrarea taxei de acces în categoria celor prevăzute la lit. c, d, e sau g este evidentă, observăm cătaxele specialemenționate la lit. h sunt definite în art. 282 din Codul fiscal, ca fiind cele pe care consiliile locale le pot adopta "pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice".
De altminteri, însuși intimatul a precizat rațiunea instituirii acestei taxe ca fiind aceea a prestării serviciului de asigurare și menținere a curățeniei pe domeniul public din Stațiunea ".
5. Regimul juridic al acestor taxe speciale este reglementat în art. 30 din Legea nr. 273/2006, sub titlulTaxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale, invocat de altfel și de pârâtul intimat în susținerea poziției sale procesuale, astfel:
"(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, aprobă taxe speciale.
(2) Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual,iar veniturile obținute din acestea se utilizează integralpentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum șipentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.
(3) Prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective.
(4) Hotărârile luate de autoritățile deliberative, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice și juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul acestora și publicate pe pagina de internet sau în presă.
(5) Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite.
(6) speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(7) speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de autoritățile deliberative".
6. Relevant pentru prezenta cauză este alin. 6 al articolului mai sus citat, din care rezultă că sfera plătitorilor unei taxe speciale se circumscrie la acele persoane fizice sau juridice care se folosesc de serviciul public pe care aceasta îl "acoperă" și pentru prestarea căruia s-a instituit, drept contraprestație din partea beneficiarului, taxa în cauză.
În speță, taxa de acces fiind stipulată ca finanțând serviciul de asigurare și menținere a curățeniei pe domeniul public din Stațiunea, în ideea menținerii unui confort corespunzător în rândul turiștilor (potrivit mențiunii din cuprinsul HCL, cu privire la modul concret de utilizare a taxei urmând a reveni mai jos), pentru a nu fi discriminatorie ea trebuie achitată de toți beneficiarii acestui serviciu, adică de toate persoanele care intră în Stațiunea.
7. Caracterul discriminatoriu al taxei se verifică din două perspective.
7.1. Astfel, mai întâi se observă că taxa este datorată doar de conducătorii de autoturisme (per autoturism), iar nu și de persoanele care acced pe jos în stațiune, cu toate că sunt, în egală măsură, beneficiari ai serviciului invocat ca prestat în contrapartidă, recte asigurarea și menținerea curățeniei pe domeniul public din.
O taxă precum cea impusă de pârât, exclusiv în considerarea autoturismului care accede în stațiune, pentru a nu fi discriminatorie din această perspectivă, ar fi trebuit să fie instituită pentru a presta un anume serviciu exclusiv acestor conducători de autoturisme, servicii care să aibă o legătură cu elementul determinant al plății taxei, anume accesul autoturismului, spre pildă servicii de parcare, de pază a autoturismului, folosirea taxei pentru repararea și întreținerea tramei stradale
Or, o atare ipoteză nu este întrunită în speță.
7.2. A doua perspectivă a caracterului discriminator al taxei este aceea care îi exclude de la plata taxei pe conducătorii de autoturisme înmatriculate în municipiul C, cu alte cuvinte toate autoturismele din județul, înmatriculate în
Din această perspectivă curtea constată ca fiind incorectă reținerea instanței de fond privind "excluderea ca plătitori a posesorilor auto înmatriculate în municipiul C, așadar, nu și a celor înmatriculate în întreg județul C˝. În această ordine de idei, trebuie subliniat faptul că HCL nu prevede neplata taxei pentru autoturismele rezidenților în municipiul C, ci pentru autoturismele înmatriculate în municipiul C, or în municipiul C, ca reședință de județ, în care funcționează, în cadrul Prefecturii, ServiciulPublic Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 83/2001, se înmatriculează toate autoturismele din întreg județul C (ale proprietarilor de autoturisme domiciliați sau cu reședința în județul C).
Revenind, nu există nici o justificare pentru o astfel de discriminare între cetățenii din județul C (posesori de autoturisme înmatriculate în C) și restul cetățenilor României și ai altor state membre UE, cât timp aceștia, intrând în stațiune, sunt în egală măsură beneficiarii serviciilor acoperite de plata taxei.
CJCE a reținut o discriminare similară, abordată din perspectiva libertății de furnizare a serviciilor, care subsumează și libertatea destinatarilor/beneficiarilor de servicii de a merge într-un alt stat membru în scopul de a beneficia acolo de un serviciu, turiștii fiind în mod expres menționați în HotărâreaGraziana și v Ministero Cauzele conexate C-286/82 și /83, a Curții de Justiție a Comunităților Europene, ca destinatari de servicii.
Astfel, în cauzaComisiaComunităților Europene Regatul Spaniei C-45/93, CJCE a statuat că prin aplicarea unui sistem discriminatoriu potrivit căruia cetățenii spanioli, străinii rezidenți în Spania și cetățenii sub 21 de ani ai altor state membre ale Uniunii Europene beneficiază de intrare liberă în muzeele naționale, în timp ce cetățenii altor state membre cu vârsta de peste 21 de ani trebuie să plătească o taxă de intrare, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în art. 7 (12) și 59 (49) din Tratat.
S-a reținut astfel că discriminarea turiștilor străini peste 21 de ani care derivă din regula de acces în muzeu care permite intrarea liberă doar pentru cetățenii acelui stat, pentru străinii rezidenți în statul membru respectiv și persoanele sub 21 de ani, este interzisă de art. 7 și 59 din Tratat, libertatea de furnizare a serviciilor recunoscută de art. 59 din tratat incluzând libertatea pentru destinatarii serviciilor, inclusiv turiști, de a se deplasa într-un alt stat membru pentru a beneficia de aceste servicii în aceleași condiții ca cetățenii statului membru respectiv.
Raționamentul CJCE este în egală măsură valabil, mutatis mutandis, și în privința discriminării, de câtre pârât, și a tuturor celorlalți cetățeni ai statelor membre UE, din afara județului
8. Împrejurarea că locuitorii municipiului C (nici măcar ai întregului județ C, care sunt excluși de la obligația de plată a taxei, sintagma autoturisme înmatriculate în mun. C acoperind autoturismele tuturor persoanelor rezidente în județ) plătesc taxa de habitat, reținută de instanța de fond, nu prezintă nici o relevanță, cât timp aceasta acoperă un cu totul alt serviciu.
Taxa de habitat instituită în anexa 1.5alte taxe administrate de Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte venituri ale Local, la punctul 1, din aceeași HCL ( 117 dosar fond pagina 43 ) este definită ca venit cu destinație specială, fundamentată fiind de necesitatea asigurării curățeniei municipiului și se utilizează pentru asigurarea colectării și transportului reziduurilor menajere din recipienții proprii sau închiriați și pentru depozitarea și neutralizarea acestora la rampa ecologică.
Prin urmare, taxa de habitat se achită de către locuitorii municipiului C pentru colectarea, transportul, depozitarea și neutralizarea reziduurilor menajere din recipienții proprii sau închiriați, nicidecum pentru asigurarea curățeniei în municipiul C, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, pe când taxa de acces în acoperă serviciul de asigurare și menținerea a curățeniei pe domeniul public din Stațiunea.
9. În altă ordine de idei, un aspect deloc de neglijat este acela că modul concret în care au fost folosiți banii rezultați din încasarea acestei taxe nu are nimic a face cu prestarea serviciului de asigurare și menținere a curățeniei în stațiune.
Astfel, potrivit adresei nr. 38883/10.03.2009 a Primăriei municipiului C - Direcția Financiară - Serviciul contabilitate ( 24 dosar recurs), comunicată la solicitarea în acest sens a instanței de recurs, "din sumele încasate în anul 2007 reprezentând taxa de acces în Stațiunea au fost suportate următoarele cheltuieli:
- suma de 453.997,00 lei reprezentând organizarea deevenimente aeriene GPîn stațiunea conform facturii nr. 1/12-07.2007;
- suma de 194.850,00 lei reprezentândspectacole estivale gratuiteorganizate în stațiunea conform facturii nr. -/25.07.2007;
- suma de 184.882,01 lei reprezentândspectacole estivale gratuiteorganizate în stațiunea conform facturii nr. -/22.08.2007;
- suma de 244.266,08 lei reprezentândspectacole estivale gratuiteorganizate în stațiunea conform facturii nr. -/22.10.2008".
Acestei adrese i-au fost anexate copii de pe balanțele analitice care dovedesc aceste plăți efectuate din contul de disponibil "taxe speciale" ( 25-28 dosar recurs).
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază taxa de acces în stațiunea, reglementată de maniera ce se deprinde din cele ce preced, ca fiind nelegală și discriminatorie, astfel că - în temeiul disp. art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041.pr.civ. - va admite prezentul recurs și va modifica în parte sentința recurată, astfel cum a fost completată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
În consecință, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va anula prevederile pct. 5 din anexa 1.5 la Hotărârea nr. 500/2006 emisă de Consiliul local al mun. C, referitoare lataxa de acces în stațiunea pentru autoturismele care nu sunt înmatriculate în mun.și va obliga pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 3 lei achitată cu acest titlu.
Restul dispozițiilor sentinței atacate, privind soluționarea excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii, vor fi menținute, nefăcând obiectul prezentului recurs.
Fiind partea care a căzut în pretenții, pârâtul intimat va fi obligat să achite reclamantei recurente - în temeiul art. 274.pr.civ. - suma de 6,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 916/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantei, astfel:
Anulează prevederile pct. 5 din anexa 1.5 la Hotărârea nr. 500/2006 emisă de Consiliul local al mun. C, referitoare la taxa de acces în stațiunea pentru autoturismele care nu sunt înmatriculate în mun.
Obligă pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 3 lei achitată cu titlu de taxă acces în stațiunea.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimatul la plata către recurenta reclamantă a sumei de 6,65 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red/dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond -
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Vasile Bîcu
