Anulare act administrativ . Decizia 80/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 80/
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, domiciliat în satul, nr.101, comuna, județul M și, domiciliat în satul nr.269, comuna, împotriva sentinței civile nr.266 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal răspund reclamanții și prin avocat, pârâtul prin avocat, cu delegație la dosar (30), Eparhia ă din prin avocat, cu delegație la dosar (31), lipsă fiind pârâții intimați Oficiul, ă, ă, consiliul director al Episcopiei e din.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei prin chitanța aflată la fila 20 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind cereri instanța, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a dispune trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Mureș, învederând că, potrivit art.13 din Statutul Bisericii e din România, "la nivel național organul central de conducere al Bisericii e din România este, care nu a fost citat în calitate de pârât în acțiunea promovată la instanța de fond.
Reprezentanta e din solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în întâmpinarea aflată la dosar la filele15,16,17). Arată că este greșită susținerea reprezentantului reclamanților cum că ar fi organ central de conducere al bisericii reformate; acesta este doar o adunare generală membrilor de conducere al celor două eparhii și, care se întrunește doar de câteva ori pe an și are ca scop principal adoptarea legilor bisericești.
Reprezentanta pârâtului intimat achiesează la susținerile e din apreciind că această instanță este competentă material a soluționa cauza și nu Tribunalul Mureș, iar cu privire la competența teritorială lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții față de domiciliile reclamanților.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.266 din 24 aprilie 2008 Tribunalului Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj N, cu motivarea că " în cadrul ierarhiei Bisericii e din România, Eparhia ă din poate fi asimilată autorităților publice centrale", conform nr.HG186/2008 și determinării competențelor potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Sentința de declinare s-a pronunțat în complet de divergență, cu opinia separată a unuia dintre JUDECĂTORI: Nemenționat
Impotriva sentinței s-a declarat recurs de către reclamanți pentru motive de nelegalitate și netemeinicie (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), susținându-se că soluția majoritară a ignorat dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, care permit reclamantului a sesiza deopotrivă atât instanța de la domiciliul său cât și cea de la domiciliul pârâtului.
Recursul este fondat.
Este neîndoielnic că ambii reclamanți au domiciliul în comuna, județul M, iar, potrivit art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său, situație în care, chiar în varianta soluției majoritare, trebuie admis că atât sub aspectul competenței materiale dar și a celei teritoriale, legea contenciosului administrativ este lege specială, care derogă de la regulile stabilite de Codul d e procedură civilă, ca lege generală.
Analizând cauza și potrivit art.3041Cod procedură civilă, curtea constată că sentința recurată este afectată de o nulitate ce nu poate fi acoperită de către instanța de recurs și care impune casarea cu trimitere pentru rejudecare.
Astfel, din încheierea ședinței de judecată din data de 17 aprilie 2008 (fila 231) rezultă că la acel termen s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei și pentru a da părților posibilitatea depunerii de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 24 aprilie 2008. Cum Legea nr.97/2008 privind aprobarea nr.OUG100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției a intrat în vigoare la 18 aprilie 2008, completul de la dezbaterea în fond a fost compus din doi judecători, conform tezei ultime a art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, principiul colegialității completului instanței de contencios administrativ fiind introdus prin Legea nr.262/2007.
La termenul din 24 aprilie 2008, cei doi judecători nu au ajuns la aceeași părere în privința competenței și au decis că, potrivit " art.258 Cod procedură civilă, se impune reluarea pricinii în complet de divergență, în aceeași zi". In consecință, s-a constituit completul de divergență prin includerea în complet a președintelui secției de contencios administrativ și fiscal, hotărându-se, cu majoritate de voturi, declinarea competenței.
Invocarea art.258 Cod procedură civilă este greșită, întrucât constituirea completului de divergență și procedura de urmat este reglementată de art.257 Cod procedură civilă, potrivit căruia "dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergență, în aceeași zi sau cel mult în 5 zile" (alin.1), iar, potrivit alineatului 3, "dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergență", iar dacă, după judecarea divergenței, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere. Alineatul ultim al art.257 Cod procedură civilă permite chiar ca judecătorii să poată reveni asupra părerilor care au pricinuit divergența.
Din economia celor patru alineate ale art.257 Cod procedură civilă rezultă obligația rejudecării pricinii în complet de divergență asupra punctelor rămase în divergență.
Din lucrările dosarului nu rezultă ca pricina să fi fost " judecată din nou". Obligația rejudecării cauzei este prevăzută și de art.54 alin.3 și art.55 alin.3 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, iar, potrivit expunerii de motive la această lege, organizarea judiciară are ca finalitate, printre altele, și asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.
Nereluarea dezbaterilor în ședință publică, cu încălcarea principiilor publicității, contradictorialității și dreptului la apărare (toate considerate ca fiind de ordine publică), fiind de neconceput ca un judecător să poată hotărî într-o cauză la a cărei dezbatere nu a participat, atrage nulitatea absolută a sentinței, în conformitate cu art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în baza art.304 pct.5 și art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, domiciliat în satul, nr.101, comuna, județul M, și, domiciliat în satul, nr.269, comuna, județul M, împotriva sentinței civile nr.266 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată, cu trimiterea spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
3 ex.
28.01.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
