Anulare act administrativ . Decizia 80/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/CA
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 801/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă -, cu sediul în C,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.01.2010, 03.02.2010, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru anularea Deciziei nr.57/08.01.2009.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că este moștenitoarea defunctului St. care a abandonat pe teritoriul Bulgariei în septembrie 1940, urmare a aplicării Tratatului, următoarele bunuri: 10 ha teren arabil, 2500 mp teren intravilan, o casă și anexe gospodărești, 50 pomi fructiferi, recoltă pe suprafața de 4 ha.
În conformitate cu Legea nr.9/1998 a formulat cererea nr.1028/L/2006 la Comisia Județeană C care a emis Hotărârea nr.4537/2008 prin care a propus acordarea de compensații în cuantum de 219.596,88 lei.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Decizia nr.57/2009 a invalidat Hotărârea nr.4537/2008 întrucât suprafața de 10002trebuia calculată ca teren agricol.
Reclamanta consideră decizia nelegală și netemeinică întrucât încalcă prevederile Legii nr.9/1998 și HG nr.753/1998.
În cauză a fost depusă Decizia nr.57/2009 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și documentația aferentă.
La 23.06.2009 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că HG nr.753/1998 reglementează prin art.28 calculul diferenței de teren intravilan față de suprafața limită stabilită de Legea nr.50/1991 în echivalent agricol.
În conformitate cu contractul încheiat de autor cu Statul Român, prețul pentru bunurile primite în România trebuia achitat în 1o rate egale anuale începând cu 1950. Prin Decretul nr.553/1953 s-a anulat sumele datorate drept preț. Pârâta nu exclude posibilitatea achitării acestor bani, dar acest lucru trebuia să rezulte din contractul de vânzare-cumpărare.
În conformitate cu dispozițiile art.6 alin.7 din nr.OUG25/2007 coroborat cu dispozițiile nr.HG753/1998 Serviciul de aplicare a Legii nr.9/1998 propune invalidarea hotărârilor care se transmit comisiilor locale pentru reanalizarea, completarea documentației și adoptarea unei noi hotărâri.
Prin Decizia nr.57/2009 s-a invalidat hotărârea și nu s-au stabilit încă valoarea compensațiilor ce se vor acorda.
Prin Sentința civilă nr. 801/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus anularea Deciziei nr.57/08.01.2009 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. A obligat pârâta să emită o decizie de validare a Hotărârii nr.4537/ 19.10.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr.4537/2008 Comisia Județeană Cap ropus compensații în valoare de 219.596,88 lei pentru 4 ha porumb, 50 pomi fructiferi și 10002teren intravilan.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr.57/2009 prin care a invalidat Hotărârea nr.4537/2008 a Comisiei Județene C motivat de faptul că diferența de 10002se va calcula ca teren agricol și nu teren intravilan.
Împotriva acestei decizii, în conformitate cu art.7 din Legea nr.9/1998, reclamanta a formulat prezenta acțiune, solicitând instanței să anuleze Decizia nr.57/2009 și să mențină valoarea compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr.4537/2008.
Prin contractul de vânzare-cumpărare (fila 38) în baza legii colonizării autorul reclamantei a dobândit în comuna B, județul C 10 ha teren de cultură, construcție compusă din 2 camere și dependințe și teren intravilan de 15002.
Prețul a fost stabilit conform art.3 din Legea nr.715/1946, plata urmând a se face în 10 ani începând cu 01.01.1950, în 10 rate egale anuale, la data de 01.01 al fiecărui an.
Prin Decretul nr.553/23.12.1953 s-a dispus anularea sumelor datorate de coloniști în măsura în care acestea nu au fost achitate.
Instanța a avut în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi achitat contravaloarea prețului așa cum s-a stabilit în contract și nu a beneficiat de prevederile Decretului nr.553/1953.
Autorul acesteia abandonase în Bulgaria, conform Situației Comisiei Mixte Româno - (fila 53) următoarele bunuri: 10 ha teren agricol, construcție, pomi fructiferi și 25002teren intravilan.
În ceea ce privește motivul contestării Deciziei nr.57/2009 privind evaluarea terenului în suprafață de 10002s-a apreciat că acesta este fondat.
Din cuprinsul documentației, s-a reținut că autorul reclamantei a abandonat în Bulgaria 25002teren intravilan și a primit în România 15002teren intravilan.
Pentru diferența de 10002, pârâta este de acord cu plata de despăgubiri, însă apreciază că valoarea terenului trebuie stabilită ca teren agricol și nu intravilan cum l-a evaluat Comisia Județeană prin Hotărârea 4537/2008.
Art.12 alin.2 și 3 din nr.HG753/1998 arată că "terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafața înscrisă în Legea nr.50/1991", "Diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate, în condițiile art.8 din prezentele norme metodologice".
Pârâta a făcut o interpretarea eronată a acestor dispoziții legale.
Obiectul Legii nr.9/1998 îl reprezintă acordarea compensațiilor pentru prejudiciul rămas neacoperit.
În speță, acest prejudiciu îl reprezintă suprafața de 10002intravilan, teren aferent locuinței pentru care autorul reclamantei nu a fost anterior despăgubit.
Această suprafață se încadrează în limita prevăzută de art.12 alin.2 din nr.HG753/1998, iar valoarea lui trebuie stabilită la valoarea de teren aferent locuinței și nu agricol.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a anulat Decizia nr.57/2009.
Instanța a constatat că nu se poate subroga atribuțiilor prevăzute de lege pentru pârâte, motiv pentru care a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită o decizie prin care să valideze Hotărârea nr.4537/2008 inclusiv pentru terenul de 10002evaluat ca teren aferent locuinței și nu ca teren agricol.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a arătat de recurentă că în conformitate cu Situația de avere imobiliară rurală a Comisiei mixte româno-bulgare, autorul St. a abandonat în 10 ha teren agricol, o casă cu 2 camere și 2.500. teren intravilan, 50 pomi fructiferi.
În baza contractului de vânzare-cumpărare din 1947 autorul reclamantei a primit de la statul român un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu 3 camere și teren intravilan în suprafață de 1500. în comuna B, județ
În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 9/1998 "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2".
Normele de aplicare a Legii nr. 9/1998, aprobate de HG nr. 753/1998 reglementează potrivit prevederilor art. 28 calculul diferenței de teren intravilan față de suprafața limită stabilită de Legea nr. 50/1991 în echivalent agricol.
Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între coloniști și statul român, c/valoarea bunurilor primite la recolonizare în D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de către aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.
Arată recurenta că Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nu exclude posibilitatea achitării acestor bunuri de către unii autori, dar acest lucru trebuie să rezulte chiar din contractul de vânzare-cumpărare, respectiv ștampila care să poarte mențiunea "achitată".
Din contractul de recolonizare încheiat în anul 1948 între statul român și colonistul St. reies drepturile și obligațiile ce revin părților contractante. Astfel, punctul 14 din contract prevede "subsemnatul colonist, declar că prin semnarea acestui contract, am luat în posesiune imobilul și locul de casă arătate și descrise la punctul a,b și c, recunosc exactitatea întinderii și renunța la orice pretențiune în viitor față de statul român și mă oblig să respect toate condițiile impuse prin legea asupra colonizării din 25 aprilie 1940 și prin acest contract".
În art. 1 din decretul nr. 553/1953 se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniștii evacuați din de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.
Analizând actele depuse la dosar, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 a constatat faptul că cei îndreptățiți au dreptul la compensație pentru diferența de valoare între bunurile abandonate statului bulgar și bunurile primite la recolonizare.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin.7 din OUG nr. 25/2007 coroborate cu prevederile art. 35 alin.(4) lit.b și art. 351alin (1) lit.b și alin.3 din HG nr. 753/1998, modificată și completată prin HG nr. 1277/2007, în cazul în care Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, propune invalidarea hotărârilor acestea se transmis către comisiile județene a municipiului B pentru reanalizarea, completarea documentației și adoptarea unor noi hotărâri de către aceste comisii.
După reanalizarea dosarelor de către comisiile județene/a municipiului B acestea le transmit din noi Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 în vederea analizării.
De asemenea, având în vedere că Decizia nr. 57/08.01.2009 invalidează hotărârea Comisiei Județene C, rezultă că nu s-a stabilit încă valoarea compensațiilor care se vor acorda, dosarul urmează să fie reanalizat, urmând a se stabili o nouă valoare a despăgubirilor luând în considerare observațiile cuprinse în decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților.
În aceste condiții Comisia Județeană C, instituție la care se află, în prezent, dosarul spre reanalizare, urmează a emite o nouă hotărâre care va fi înmânată către Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților spre validare/invalidare.
Consideră recurenta că Decizia nr. 57/08.01.2009 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților este temeinică și legală, astfel că, instanța de fond în mod eronat a dispus obligarea la anularea acestei decizii și emiterea unei noi decizii de validare a Hotărârii nr. 4537/19.10.2008 a Comisiei Județene
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, dispozițiile Legii nr. 9/1998, HG nr. 753/1998, HG nr. 286/2004, HG nr. 1277/2007 și OUG nr. 25/2007.
Intimata reclamantă prin apărătorul ales a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că interpretarea dată de recurenta pârâtă prin recurs potrivit cu care suprafața de teren de 1000 mp cuvenită trebuie să fie evaluată ca teren agricol întrucât întreaga suprafață de teren deținută de autorul St. la momentul strămutării era de 2.500 mp și deci depășea limita de 1000 mp prevăzută de Legea nr.50/1991 nu face decât să adauge la dispozițiile legale.
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Atât din declarațiunea din 8 septembrie 1940 cât și din situația de avere imobilă din 13 noiembrie 1940 rezultă că autorul reclamantei, St. a deținut în satul, județul 10 ha teren arabil, 1 casă, 25 ari curte ( 2500 mp), 50 pomi fructiferi și 4 ha culturi, primind în România după evacuare, 10 ha teren de cultură, situat în comuna B, județul T, precum și un imobil compus din 3 camere și 1500. teren - loc de casă, diferența, după cum s-a constatat fiind de 1000. teren intravilan.
Insă, art. 12 alin. 2 și 3 din nr.HG 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 stipulează, pentru un atare caz, că terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr. 50/1991, în funcție de localitate, iar diferența de teren se compensează ca teren agricol în funcție de gradul de folosință și de fertilitate.
Or, Legea nr. 50/1991, republicată, menționează ca limită suprafața de 1000. teren intravilan în localitățile rurale și 300. în localitățile urbane.
de suprafață impusă de nr.HG 753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensații conform Legii nr. 9/1998 prin urmare o situație prezentă, pentru că tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ menționat, respectiv modalitatea de acordare a compensațiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar și pentru care cetățenii români beneficiază de măsuri compensatorii.
Prin urmare, Curtea constată că tribunalul în mod corect a făcut aplicarea prevederilor legale redate, apreciind că se impunea acordarea de compensații bănești pentru suprafața limită de 1000. teren intravilan, stipulată pentru localitățile rurale.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr. civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul în contencios administrativdeclarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, Calea, nr.202, sect.1, împotrivaSentinței civile nr. 801/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă -, cu sediul în C,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
tehnored.dec.jud. - -
2 ex./ 15.03.2010
05 Februarie 2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
