Anulare act administrativ . Decizia 800/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 800
Ședința publică din data de 23 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Vasile Bîcu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2923/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat și intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune cererea adresată intimatei și răspunsul primit.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită pentru motivele expuse în scris, pe care le susține în fața instanței, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, cu obligarea intimatei-pârâte la anularea deciziei contestate și la restituirea sumei de 400 RON încasate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate, ca temeinică și legală, pentru argumentele expuse în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2923/04.11.2008 a Tribunalului București, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei de imputare nr. 251/20.03.2007 emisă de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, pentru suma de 400 de lei, contestație prin care solicitase, de asemenea, și restituirea acestei sume.
În motivarea sentinței sale, tribunalul a arătat că reclamantei i-a fost imputată în mod just suma de 400 de lei reprezentând cheltuieli de judecată la plata cărora fusese obligată instituția, urmare a anulării în instanță a unui proces verbal de sancționare contravențională a unei terțe persoane, proces verbal încheiat de reclamantă în mod nelegal, după cum a reținut instanța investită cu soluționarea plângerii.
Instanța a reținut că acest tip de răspundere instituit de lege în sarcina funcționarilor care nu și-au exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu face parte din răspunderea civilă, patrimonială a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației sale.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că pârâta intimată a ales să impute această sumă de bani organului constatator și nu consilierului juridic care din neglijență sau din rea voință nu a citit procesul verbal de contravenție pentru a pune în concordanță situația stipulată în acesta cu susținerile din întâmpinare.
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra unor aspecte invocate de reclamantă, precum nulitatea absolută a deciziei datorită faptului că nu a fost convocată anterior în comisia de disciplină, fără a se i acorda dreptul la apărare. De asemenea, în decizie au fost invocate, drept temeiuri ale imputării sumei, texte din legea nr. 188/1999 care fuseseră modificate, urmare a renumerotării legii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la termenul din data de 9 februarie 2009, intimata DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței ca temeinică și legală.
În susținerea poziției sale procesuale, a arătat că textele Legii nr. 188/1999 au fost corect indicate, republicarea și renumerotarea legii făcându-se la o dată ulterioară emiterii deciziei contestate, respectiv la 29.05.2007. Rațiunea imputării cheltuielilor de judecată în sumă de 400 de lei derivă din faptul că, potrivit argumentării instanței de recurs în soluționarea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal are la bază condițiile formale ale încheierii unui astfel de proces verbal; astfel, nu a cuprins descrierea faptei și nici nu a purtat semnătura agentului constatator pe fiecare pagină.
Examinând cauza sub toate aspectele sale, potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează, potrivit disp. art. 72 lit. c din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de imputare nr. 251/20.03.2007, "pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile".
O primă observație care se impune relativ la motivul de recurs vizând eronata indicare a temeiului legal al angajării răspunderii civile a reclamantei este aceea că, la data emiterii deciziei de imputare, recte 20 martie 2007, textele de lege incidente erau cele în mod corect indicate de instituția publică pârâtă, anume art. 72 și 73 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Așa cum în mod just a arătat intimata pârâtă, republicarea și renumerotarea legii au avut loc ulterior, în data de 29.05.2007, republicarea legii realizându-se în Monitorul Oficial nr. 365 din 29 mai 2007.
2. Decizia de imputare contestată a fost emisă de pârâta intimată în vederea angajării răspunderii civile a reclamantei, neavând nici o legătură cu răspunderea disciplinară a acesteia, care nu a fost angajată în acest mod.
Prin urmare, raportarea recurentei la procedura disciplinară nu are nici o legătură cu prezenta cauză, nefiind astfel necesară potrivit legii nici derularea procedurii cercetării administrative de către o comisie de disciplină, nici asigurarea dreptului la apărare (reclamanta având la îndemână posibilitatea de a contesta în instanța decizia, lucru pe care l-a și făcut, beneficiind în mod adecvat de dreptul la apărare).
3. Referitor la temeinicia imputării sumei, Curtea observă - din lecturarea hotărârii judecătorești pronunțate în recurs în soluționarea plângerii contravenționale în discuție ( 36 dosar nr-) - că motivele anulării procesului verbal de contravenție sunt imputabile agentului constatator.
Mai mult decât atât, aceste motive vizează doar aspecte formale ce țin de riguroasa și legala întocmire a procesului verbal de contravenție, iar nu de aspectele de temeinicie ale acestuia, în privința cărora angajarea răspunderii civile a funcționarului public nu mai este la fel de certă, punând probleme de probațiune, de interpretare legislativă
Astfel, s-a reținut că fapta nu a fost descrisă în concret, nefiind astfel respectată una din cerințele art. 16 alin. 1 din OG nr. - privind regimul juridic al contravențiilor (în forma în vigoare la momentul întocmirii procesului verbal), anume cerința ca procesul-verbal de constatare a contravenției să cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, "descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite".
Nerespectarea acestei rigori a impus aplicarea sancțiunii nulității procesului verbal, în conformitatea cu art. 17 din OG nr. 2/2001.
Mai mult, s-a reținut și faptul că semnătura agentului constatator nu apare pe fiecare pagina a procesului verbal, după cum impune art. 19 alin. 1 teza a I-a din OG nr. 2/2001, sub sancțiunea aceleiași nulități prevăzută în art. 17.
Or, toate aceste aspecte sunt imputabile reclamantei recurente, fiind chestiuni a căror nerespectare face inutilă reținerea faptei contravenționale, sancționarea agentului economic, zădărnicind aplicarea legii și sancționarea persoanelor care se fac vinovate de săvârșirea unor fapte de ilicit contravențional și care, în final, au pus în sarcina instituției obligația de plată a cheltuielilor de judecată ale agentului economic contestator.
Aspectele care țin de temeinicia procesului verbal, invocate de recurentă, nu mai prezintă nici o relevanță, cât timp s-a reținut de instanța de recurs nulitatea actului constatator pentru aspecte de formă, nemaifiind antamat fondul problemei.
Reținând considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază sentința tribunalului ca întru totul legală și temeinică, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2923/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 17604/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond -
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Vasile Bîcu
