Anulare act administrativ . Decizia 809/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 809
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 16 aprilie 2008, privind recursul declarat de reclamanta Instituția Prefectului O împotriva sentinței nr. 766 din data de 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința public de la data de 16 aprilie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 23 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta Instituția Prefectului - Județului O, a chemat în judecată Consiliul Local, jud.O, solicitând anularea HCL 25/28.05.2007, 3l./3l.07.2007 și constatarea nulității absolute a acordului contract colectiv de muncă încheiat între Primăria comunei prin Primar și funcționarii publici din aparatul propriu de specialitate, respectiv persoane angajate cu contractul individual de muncă reprezentați de Sindicatul din Administrația Publică O, "CONSILIUM ".
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin HCL 25/28.05.2007 a fost aprobată încheierea unui acord contract colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul de specialitate al primarului comunei, jud O, iar această hotărâre a fost restituită spre revocare potrivit adresei l6350/3.07.2007, însă prin Hotărârea nr. 3l/2007 pârâta a menținut Hotărârea restituită.
S- susținut că au fost încălcate preved.art.3l din Legea nr. 188/99, și prevederi OG 6/2007 ori prin HCL l3/2007 au fost stabilite o serie de drepturi in favoarea funcționarilor publici care exced in mod vădit actele normative care reglementează drepturile și obligațiile funcționarilor publici.
De asemenea, în art. 72 din. 188/99 au fost stabilite în mod expres și limitativ măsurile la care se pot referi acordurile încheiate anual de autorități sau instituții publice cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici, astfel că, drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici nu pot forma obiectul unor negocieri colective în condițiile date.
S-a precizat că prin acordul /contractul colectiv de muncă au fost stabilite o serie de drepturi in favoarea funcționarilor publice care exced in mod vădit actele normative care reglementează drepturile și obligațiile funcționarilor publici, acte in care sunt enumerate expres și limitativ drepturile și îndatoririle acestor categorii de personal bugetar, drepturi și îndatoriri ce pot fi modificate numai printr-o lege specială. Se arată de reclamantă că pârâta prin contractul colectiv a reglementat timpul de muncă, pregătirea profesională, salarizarea, sănătatea și protecția muncii, deși acestea sunt expres și limitativ prevăzute in cap. V art. 27-42 din leg. 188/99.
Reclamanta a invocat și precizările din adresa emisă de ANFP nr. l0208l5/23.05.2007. S-a considerat că raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se exercită numai in baza actului de numire, drepturile și obligațiile acestora neputând fi cuprinse in contracte colective de muncă, actul normativ ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici este OG 6/2007.
S-a depus întâmpinare de pârâtă prin care se invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât în raport de atribuțiile ce revin acestei instituții, potrivit art. 24 din. 340/2004, de verificare legalitate acte administrative ale Consiliului Local, față de obiectul cauzei întrucât prin cele două Hotărâri s-a făcut numai o ratificare a unui document legal, nu are calitate procesuală activă, mai ales că încheierea unui astfel de act este prevăzută atât in legea 130/96 cât și in legea 188/99. Acordul /contractul colectiv de muncă a fost depus la Direcția Județeană de Muncă și Protecția Socială spre înregistrare, caz in care, această instituție este abilitată de lege să verifice legalitatea, în condițiile art. 28 din lege, instanța de Contencios administrativ poate fi sesizată numai in caz de refuz al acestei instituții de a înregistra acest document, ori acest contract a fost înregistrat.
Pârâta a arătat că reclamanta a cerut fără temei anularea celor două Hotărâri, întrucât în cadrul aparatului propriu al pârâtei își desfășoară activitatea funcționari publici, salarizați potrivit OG 6/2007 dar și personal contractual salarizat in conformitate cu OG l0/2007 iar acordul/contractul colectiv de muncă este aplicat atât funcționarilor publici cât și personalului contractual iar negocierea acestui document s-a desfășurat în condițiile art 22 alin. din legea l30/96 privind contractele colective de muncă, legea 54/2004 a sindicatelor, legea 2l5/200l a administrației locale, care definește principiul autonomiei locale, legea 53/2003 - codul muncii, și a art.6l din. 188/99, în raport de care acordurile pot să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirilor condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, perfecționarea profesională.
Prin încheierea acestui document nu a fost încălcat art.l2 din. 130/2006 deoarece prin acest document s-au reiterat drepturile prevăzute expres in lege și în cuantumul prevăzut, salariile fiind cele prevăzute de lege la fel și sporurile, timpul de lucru, durata concediilor, etc.
S - a susținut că potrivit aceluiași text de lege în acest document se poate negocia cu privire la acordarea unor cuantumuri și drepturi la care dispozițiile legale generale nu fac referire, nu le definesc sau nu le precizează, legate de constituirea, folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă sau perfecționarea profesională, astfel cum prevede dispoz. art. 6l din. 188/99.
Pârâta a arătat că prin prevederi ale unor drepturi speciale nu sunt încălcate dispoziții legale, atâta timp cât in bugetul de venituri și cheltuieli sunt prevăzute " cheltuieli de personal " care cuprind drepturile salariale și " cheltuieli materiale și de servicii " - care reprezintă drepturi speciale, pentru sănătatea, securitatea în muncă, pregătire profesională și îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă.
A menționat că salariații reclamatei se bucură de o serie de drepturi respectiv o indemnizație de 25 % la salariul de bază și alocație lunară pentru hrană ce nu se regăsesc în nici un act normativ.
Prin sentința nr. 766 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
A respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului - Județului O, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, jud.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că Prin HCL 25/28.05.2007 contestată, a fost aprobat acordul / contractul colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul de specialitate al Primarului comunei ce se referă atât la funcționarii publici cât și la personalul contractual.
S - a constatat că, la încheierea acestuia, au fost avute în vedere atât dispoz. Legii nr. 188/1999 R privind statutul funcționarilor publici cât și Codul muncii aprobat prin legea nr. 53/2003.
Potrivit art. 26 și 27 din Legea nr. 130/1996 R, ce se referă la contractul colectiv de muncă, acest contract a fost înregistrat la O recunoscându-se de instituția abilitată, legalitatea acordului.
Prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 se prevede posibilitatea pentru funcționarii publici de a beneficia de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar conform art. 72 din aceiași lege, această categorie profesională poate încheia anual acorduri cu sindicatele reprezentative care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă precum și sănătatea și securitatea în muncă.
Primele și alte drepturi salariale sunt reglementate atât în legile specifice de salarizare ale funcționarilor publici, așa cum este OG nr. 6/2007, cât și ale OUG Nr. 123/2003 privind salariile ce se acordă personalului din sectorul bugetar.
Dispozițiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 menționează că salariul se constituie din salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri.
S-a constatat că, se dă posibilitatea angajatorului, care are calitate de ordonator de credite, în limite legale, să acorde tuturor categoriilor de salariați ai autorității publice anumite premii și stimulente.
S-a apreciat ca neîntemeiată susținerea reclamantei că, prin acest acord/contract au fost stabilite o serie de drepturi de natură salarială în favoarea funcționarilor publici din cadrul instituției, într-un cuantum diferit față de dispozițiile legale enunțate, atâta timp cât dispozițiile art. 72 din legea nr. 188/1999 R, prevede posibilitatea încheierii de acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici și în care sunt menționate măsurile referitoare la constituirea și folosirea de fonduri.
Pe de altă parte, contractul încheiat se referă și la personalul contractual al autorității publice, nu numai la funcționarii publici, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Toate aceste dispoziții legale invocate, prevăd posibilitatea acordării unor drepturi bănești, reglementate de norme legale, astfel că, nu se poate susține că măsurile salariale sau alte drepturi menționate în acord, au fost prevăzute adăugând la lege.
Prin urmare, în acordul / contract s-a prevăzut posibilitatea acordării de stimulente, premii în limitele menționate în dispozițiile legale în vigoare, modul de constituire din fiecare sursă și condițiile de utilizare a acestui fond, fiind stabilite prin hotărâre de guvern cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
La acestea se adaugă dispozițiile art. 1 din legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prin care se permite să se stabilească prin negociere cauzele privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturi de muncă, lege aplicabilă și instituțiilor bugetare, respectiv autorități publice, în înțelegere cu funcționarii publici prin sindicatele reprezentative.
Această înțelegere dintre părți denumită acord/ contract colectiv de muncă, a fost încheiată cu respectarea actelor normative menționate, astfel că, susținerile reclamantei din acțiune referitoare la nelegalitatea actului sunt neîntemeiate.
S-a solicitat să se constate și nulitatea absolută a acestui acord/contract, aprobat prin hotărârea Consiliului Local.
Conform art.8 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ se prevede că în soluționarea litigiilor legate de aplicarea și executarea unui contract administrativ, se va avea în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public, apreciindu-se că acest act este un contract administrativ.
S-a reținut că articolul 2 pct.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, definește actul administrativ referitor la contractele încheiate de autoritățile publice, care au însă numai obiectul menționat în această dispoziție și anume punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice și achiziții publice, obiect care nu se regăsește în contractul/acord ce formează obiectul cauzei.
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către reclamanta Instituția Prefectului Județului
S-a arătat că la adoptarea soluției de către prima instanță s-au nesocotit prevederile art.4 din Legea 188/1999, art.12 din Legea 130/1999, precum și art.72 din Legea 188/1999
S-a detaliat, arătându-se că în acordul semnat au fost prevăzute drepturi de natură salarială, precum gratuități la eliberarea de acte de către autoritatea unde funcționează, drepturi speciale pentru menținerea sănătății, sporul de solicitare neuropsihică, acoperirea unei părți din cheltuielile de hrană, etc. drepturi care exced prevederilor legale, respectiv OG 6/2007 și OUG 99/2000.
Sindicatul din Administrația Publică O " Consiliul " a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefundat, combătând motivele de recurs prin aceleași argumente dezvoltate în acțiunea introductivă.
Consiliul Local a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, Curtea îl găsește fondat.
Prin hotărârea nr. 31/31.07.2007, a fost respinsă revocarea parțială a hotărârii nr. 25/2007 a Consiliul Local prin care acesta a aprobat acordul/contractul colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul propriu al Consiliului Local și personalul contractual.
Instanța a fost sesizată cu acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a HCL nr. 25/28.05.2007 și nr. 31/31.07.2007, precum și cu constatarea nulității absolute a acordului / contractului colectiv de muncă încheiat între Primăria Comunei și funcționarii publici din aparatul propriu de specialitate al primăriei și persoanele angajate cu contract individual de muncă, reprezentați de Sindicatul din Administrația Publică O " ".
Pentru aceasta, este necesar a se examina acordul/contractul colectiv de muncă, care a format obiectul aprobării prin hotărârea consiliului local, precum și prevederile legale aplicabile în materia încheierii acordului sau contractului colectiv de muncă.
În continuare, Curtea va expune prevederile legale aplicabile în domeniul supus analizei.
Regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, denumite și raportul de serviciu, sunt reglementate prin Legea 188/1999 care constituie cadrul general privind statutul funcționarilor publici.
In cuprinsul Legii 188/1999 R, articolul 72 reglementează posibilitatea încheierii acordurilor colective.
Astfel, textul precizează că autoritățile publice pot încheia, anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții acestora, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățiri condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, măsuri, altele decât cele prevăzute în lege, privind protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Din observarea textului, se constată că acordurile colective pot să cuprindă numai măsuri de natura celor de mai sus.
În ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici, prin art.31 din Legea 188/1999 R se prevede expres modul de compunere al salariului funcționarului public.
Același text dispune că primele și alte drepturi salariale se acordă funcționarilor publici, numai în condițiile legii, iar salarizarea funcționarilor publici se face conform cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, pentru funcționarii publici.
De asemenea, prin OG nr.6/2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Din expunerea textelor enunțate, respectiv art.31 coroborat cu prevederile OG 6/2007, rezultă că în România salarizarea funcționarilor publici este guvernată de principiul legalității, și nu al consensualismului.
Analiza acordului/contractului colectiv de muncă, aprobat prin HCL 25/2007 demonstrează că în afara unor elemente care țin de organizarea internă a activității, acest acord conține și elemente de reglementare pe cale convențională, precum salarii, sporuri, etc.
Acestea nu pot să formeze obiectul convenției părților, deoarece în materia salarizării se aplică exclusiv normele din legile care reglementează domeniul respectiv.
De asemenea, se poate observa că în cuprinsul acordului, în capitolul precum "Sănătatea și securitatea în muncă" sunt prevăzute drepturi de natură salarială, precum acoperirea unor cheltuieli de hrană, spor de solicitare neuropsihică.
Precizăm că astfel de drepturi nu se circumscriu noțiunii de sănătate și securitate în muncă, aspectul respectiv privind luarea de către părțile contractante a unor măsuri de a asigura condiții care să protejeze sănătatea angajaților și să asigure securitatea în muncă.
În materia perfecționării profesionale, acordurile trebuie să fie în strictă concordanță cu prevederile art.51 din Legea 188/1999 R, ori în cazul analizat în prezent se constată derogări evidente de la prevederile textului enunțat.
Cele arătate mai sus se constituie în exemple de încălcare a prevederilor legale în materia dreptului autorităților publice de a încheia acorduri cu sindicatele sau reprezentanții funcționarilor publici.
În ceea ce privește componenta referitoare la contractul colectiv de muncă. Curtea reține că autoritățile publice pot să încheie contracte colective de muncă cu personalul contractual, însă, șa cum se arată în art.12 din legea 130/1996, invocat atât în acțiune cât și în motivele de recurs, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Din analiza efectuată mai sus, rezultă că OG 6/2007 și Legea 188/1999 reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici din cadrul și al autorităților administrative locale, așa încât printr-un contract sau acord nu se poate deroga de la lege.
Cum acordul conține multiple derogări de la lege, pe care le-am enunțat cu titlu de exemplu în prezenta hotărâre, Curtea apreciază că HCL nr. 25/28.05.2007 este nelegală în parte în ceea ce privește art. 1 prin care se aprobă acordul / contractul colectiv de muncă supus examinării în cauza dedusă judecății.
De asemenea și HCL nr. 31/2007 a Consiliului Local este nelegală, nelegalitate determinată de faptul că acordul aprobat conține multiple derogări de la lege și că reglementează în domenii nepermise de legiuitor, așa cum s-a menționat anterior.
Având în vedere toate motivele mai sus enunțate, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea reclamantei. Se va dispune anularea parțială a HCL nr. 25/28.05.2007, respectiv art. 1 din această hotărâre cât și anularea HCL nr. 31/31.07.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Instituția Prefectului Județului O, împotriva sentinței nr. 766 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea Instituția Prefectului Județului O în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Sindicatul din Administrația Publică O -.
Dispune anularea parțială a nr.25/28.05.2007, respectiv art.1 și anularea HCL nr. 31/31.07.2007 emise de Consiliul Local al Comunei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red. IR
Tehn. MI 3 ex/19.05.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
