Anulare act administrativ . Decizia 812/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 812/R-
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
-, judecător
- -, JUDECĂTOR 2: Dumitru
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâții MUNICIPIUL R V - PRIMĂRIA și PRIMARUL MUNICIPIULUI R, cu sediul în municipiul Rm.V,--5, județul V, împotriva sentinței nr. 742 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimata fiind reclamantul, domiciliat în, sat Olteni, nr.187, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții- pârâți prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind intimatul- reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0, 15 lei, precum și a chitanțelor nr. -/2008 și -/2008, emise de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei pentru fiecare din cele două părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea intimatului- reclamant.
S-a comunicat reprezentantului recurenților copie de pe întâmpinarea depusă, acesta arătând că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință, precum și faptul că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, solicitând părților să precizeze dacă procedura prealabilă a fost realizată potrivit dispozițiilor art.251 pct.8.
Reprezentantul recurenților-pârâți, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței și pe fond menținerea dispozițiilor primarului.
În ceea ce privește procedura prealabilă, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 31.08.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Rm.V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună desființarea Dispoziției nr.5187/10.08.2007, recalcularea taxei de regularizare pentru autorizația de construcție nr.242/2003, obligarea la restituirea sumei de 11.193,81 lei încasată necuvenit, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în data de 18.07.2007, a depus la Direcția Generală Economico-Financiară a Primăriei Municipiului Rm.V declarația specială de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri, înregistrată sub nr.31748/18.07.2007, în cuprinsul căreia este menționat imobilul locuință-situat în- A, Rm.
În data de 19.07.2007 i-au fost comunicate sumele reprezentând taxe de regularizare a autorizației de construcție, respectiv 1.358 lei impozit; 18.072 lei, regularizare șip enalități întârziere.
, însă, calculul a constatat că sumele au fost greșit stabilite, încălcându-se dispozițiile art.267 alin.3 din Legea nr.571/2003, conform căruia formula de calcul este 1.208,47 x 669 x 2,4 x 2,1 = 4.974.783 valoarea impozabilă a imobilului, iar regularizarea era de 10.186,84 lei, nu de 20.374,69 lei cât i s-a comunicat, fără a se aplica reducerea de 50% stabilită de normele metodologice ale Codului fiscal.
Ca atare, s-a adresat pârâtei cu plângere prealabilă, însă, prin Dispoziția nr.5187/10.08.2007, i-a fost respinsă contestația.
La data de 25.03.2008, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că își întemeiază solicitarea și pe dispozițiile art.251 alin.8 din Legea nr.571/2003, în conformitate cu care "în cazul clădirii utilizate ca locuință, a cărei suprafață depășește 150, valoarea impozabilă a acesteia, determinată în urma aplicării prevederilor art.1-7 se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 sau fracțiune din acesta". Or, pârâta la calcularea procentului de majorare, a luat în considerare suprafața desfășurată (1.208,49 ) și nu pe cea construită de 342,62, lucru rezultat și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.742/3.06.2008, a admis în parte acțiunea, a anulat Dispoziția nr.5187/10.08.2007 emisă de Primarul Municipiului Rm.V, a stabilit taxa pentru autorizația de construcție la 11.642,11 lei, a obligat pârâta Primăria Municipiului Rm.V la plata sumei de 9.738,54 lei încasată necuvenit din taxa de regularizare și a dobânzii legale aferente, începând cu data de 19.07.2007, până la plata integrală, a obligat în solidar pârâții la plata cheltuielilor de judecată și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea Primăriei la restituirea sumei de 1.455,27 lei.
Pentru a se pronunța în sensul menționat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 267 alin.3 Cod fiscal, taxa pentru eliberarea unei autorizații de construcție pentru o clădire ce urmează a fi folosită ca locuință este egală cu 0,5 % din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție.
Valoarea autorizată a construcției edificată de reclamant în Rm.V,- A, a fost de 507.331 lei, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 20 dosar.
Ca atare, taxa pentru eliberarea autorizației de construcție în speță este de 2536,65 lei.
Insă, conform art.267 alin.14 Cod fiscal, în cazul autorizației de construire emisă pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcție, nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă clădirii care se calculează așa cum prevede art.251 Cod fiscal.
Expertul contabil a stabilit valoarea impozabilă a imobilului construit de reclamant cu respectarea dispozițiilor art.251 Cod fiscal,la suma de 2.328.421,85 lei.
În consecință, taxa de regularizare este de 11.642,11 lei.
Întrucât reclamantul a plătit pârâtei cu titlu de taxă pentru autorizație construcție suma totală de 21.380,65 lei, din care 3.308,65 lei și 821,65 lei la data eliberării autorizației de construcție, 2.487 lei la data prelungirii autorizației de construcție și 18.072 lei cu ordinul de plată nr. 74/19.07.2007 (fila 6 dosar), rezultă că pârâta a încasat în plus suma de 9.738,5 lei, și nu de 10.186, 85 lei,cât a pretins reclamantul prin acțiune.
Instanța reține ca întemeiat și capătul de acțiune privind obligarea pârâților la dobânda legală pentru suma încasată necuvenit având în vedere dispozițiile art.1084 Cod civil, potrivit cărora daunele interese cuprind atât pierderea suferită, cât și beneficiul de care a fost lipsit reclamantul.
Conform art.3 din nr.OG9/2000, modificată și completată, dobânda legală este dobânda de referință a Băncii Naționale, diminuată cu 20%.
Față de cele de mai sus și în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr.5187/10.08.2007, emisă de Primarul Municipiului Rm.V, a decis că taxa pentru autorizația de construcție nr.242/1867/22.04.2003 este de 11.642,11 lei, a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Rm.V să plătească reclamantului suma de 9738,54 lei, cu titlu de taxă încasată necuvenit și dobânda legală aferentă acestei sume calculată conform art.3 din OG nr.9/2000, începând cu data de 19.07.2007 și până la plata integrală a sumei de 9738,54 lei.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1455,27 lei (diferența între suma solicitată prin acțiune de 11.193,81 lei și cea acordată de 9.738,54 lei ).
Întrucât reclamantul a cerut cheltuieli de judecată numai la nivelul onorariului de expert, nu și a taxei judiciar de timbru și a onorariului de avocat, în temeiul art.274 Cod pr.civilă, a obligat în solidar pe pârâți la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert achitat de reclamant conform înscrisurilor de la filele 41 și 63 dosar.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către Municipiul Rm.V - Primărie și Primarul Municipiului Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, a fost admisă acțiunea reclamantului, ignorându-se dispozițiile art.267 din Legea nr.571/2003, în conformitate cu care pentru recalcularea taxei de regularizare elementul de pornire este suprafața construită desfășurată, în speță 1.208,49 și nu cea de 342,62, ce reprezintă suprafața construită la sol, deși, imobilul este format din demisol - parter - etaj și mansardă. Deci, corecția pentru clădirile cu suprafață mai mare de 150 se calculează după formula:
1.208,49 - 150 = 1.058,49
1.058,49: 50 = 21,16 = 22 fracțiuni de câte 50
22 x 5% (procent majorare) = 1,1
valoarea impozabilă a imobilului este:
1.208,49 x 669 x 2,4 x 2,1 =4.074.738,05
iar taxa de regularizare:
40.740.738 lei x 0,5% = 20.373,69 lei
- instanța de fond nu precizează în conținutul considerentelor motivele pentru care a considerat admisibilă acțiunea reclamantului.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și menținerea Dispoziției atacate, ca legală și temeinică.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiurile invocate, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Având în vedere cererea precizatoare (62), depusă după efectuarea expertizei contabile și textul art.137 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor ce fac inutilă cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, se constată că, în privința acestei cereri, ce conține alte motive pentru care reclamantul consideră anulabilă dispoziția de plată a taxei de regularizare, prin invocarea dispozițiilor art.251 alin.8 Cod fiscal, nu s-a făcut dovada plângerii prealabile, în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
În contestația formulată la data de 20.07.2007 (10), reclamantul invocă numai dispozițiile art.267(3) Cod fiscal și art.133 din Normele Metodologice.
Abia după ce expertul sugerează aplicabilitatea dispozițiilor art.251 alin.8 Cod fiscal, reclamantul depune cerere precizatoare, dar care nu întrunește cerințele legale, prin urmare aceasta urmează a fi respinsă pentru lipsa procedurii prealabile.
În ceea ce privește fondul cererii inițiale, într-adevăr, criticile recurenților sunt justificate, instanța de fond în dezlegarea pricinii având în vedere doar concluziile expertului contabil care, așa cum s-a precizat anterior, a întocmit lucrarea în raport de dispozițiile art.251 alin.3, 4 și 8 din Legea nr.571/2003, luând în considerare valoarea constituită (342,62, conform art.251 alin.8 Cod fiscal) și nu valoarea constantă desfășurată (76), ceea ce reprezintă impozitarea numai a unei părți din imobil, iar nu a imobilului în integralitatea sa.
Or, față de valoarea autorizată a imobilului de 507.331 lei, compusă din 164.331 lei + 343.000 lei, aplicându-se procentul de 0,5% din valoarea autorizată a imobilului (conform art.133 alin.1 din nr.HG44/2004) a rezultat că taxa datorată, calculată pe baza valorii reale a lucrărilor, este de 20.373,69 lei, după formula, suprafața construită desfășurată a imobilului (1.208,49 ), coeficient de corecție pentru imobilul situat în zona A (2,4), valoarea impozabilă - lei/, suprafața construită = 669 lei/, corecție clădire cu suprafața mai mare de 150 de 1,1.
Astfel, valoarea impozabilă (074.738 lei) înmulțită cu 0,5 (procentul stabilit conform art.133 alin.1), dă suma de 20.373,69 lei, din care se scad plățile anterior efectuate, respectiv 3.308,65 lei, iar diferența de plată este de 17.065,04 lei, sumă calculată corect de recurenții-pârâți, pe care intimatul-reclamant urmează aos uporta.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.571/2003, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința în sensul că pe fond va respinge contestația ca neîntemeiată, iar cererea precizatoare, pentru lipsa procedurii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții MUNICIPIUL R V - PRIMĂRIA și PRIMARUL MUNICIPIULUI R, cu sediul în municipiul Rm.V,--5, județul V, împotriva sentinței nr. 742 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în, sat Olteni, nr.187, județul
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că pe fond respinge contestația, ca neîntemeiată, iar cererea precizatoare, pentru lipsa procedurii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
07.10.2008
Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Polixenia
