Anulare act administrativ . Sentința 812/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.812
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SOCIETATEA COMPANIILOR SRL în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 09.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 16.02.2010.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, la data de 06.08.2007, reclamanta Societatea Companiilor SRL a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului B solicitând anularea Deciziei nr.1145/24.10.2002 emisă de pârâtă - Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, Direcția Autorizare, Serviciul Urmărire Autorizații, comunicată reclamantei la 23.01.2003, având în vedere că adresa nr.-/-/11.07.2007 este considerată de pârâtă o dispoziție motivată în sensul art.5 alin 1 din Legea nr.392/2001.
În consecință, reclamanta a solicitat să se constate că nu datorează sumele indicate în decizie și penalitățile de întârziere și majorările intervenite ulterior emiterii deciziei.
În motivarea acțiunii a arătat că, urmare a unui control efectuat de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior B la Primăria Municipiului B la data de 28.09.2002 a fost emisă decizia nr.71 prin care constatându-se anumite abateri financiar contabile s-a stabilit că se va solicita reclamantei achitarea diferenței de taxă de 12.648.913.406 lei, a majorărilor și penalităților de întârziere aferente.
Întâmpinarea formulată de reclamantă împotriva deciziei a fost respinsă irevocabil pentru lipsa calității procesuale active.
În temeiul acestei decizii, pârâta a emis Decizia nr.1145/24.10.2002 împotriva căreia reclamanta a formulat obiecțiuni conform Legii nr.392/2001 care nu au fost soluționate, iar prin somațiile nr.58179/ 26.05.2005 și nr.59073/22.06.2005, Primăria sector 5 inițiat procedura de executare silită pentru sumele menționate în decizie.
Reclamanta a mai precizat că la data de 21.05.2007 a adresat pârâtei adresa nr.348 prin care solicita un răspuns la obiecțiuni, iar pârâta a îndrumat-o să se adreseze Direcției Venituri în vederea confirmării recuperării debitelor restante, deși nu aceasta fusese solicitarea.
La data de 14.06.2007 a formulat în termenul legal contestație, la care i s-a răspuns că Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului se află în imposibilitatea de a răspunde într-un mod pertinent.
La dosar au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: decizia contestată, documentația care a stat la baza emiterii acesteia, obiecțiunile formulate împotriva deciziei, somațiile și titlul executoriu emise de primăria Sector 5
Prin sentința civilă nr.651/08.10.2007, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia civilă nr.16/07.01.2008 prin care sentința a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de control judiciar a reținut că reclamanta a formulat obiecțiuni cu privire la decizia atacată, dar nu i s-a comunicat nici un răspuns în termen legal. Instanța de fond a apreciat greșit ca fiind depășit termenul legal pentru introducerea acțiunii, deși aceasta trebuia calificată drept un refuz de soluționare a unei cereri, iar în raport de data formulării - 21.05.2007, se constată că termenul legal a fost respectat.
S-a stabilit că la rejudecare, instanța să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile care să clarifice dacă sumele contestate de reclamant au fost corect stabilite în raport de dispozițiile legale aplicabile.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin sentința civilă nr.1398/30.04.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în raport de cuantumul sumei contestate și de disp. art.10 din legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 30.05.2008, iar instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză tehnică în specialitatea construcții și proba cu expertiză contabilă.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține în fapt că la data de 28.08.2002, Curtea de Conturi - Direcția de Control Financiar Ulterior Bae mis Decizia nr.71 în urma unui control efectuat la Primăria Municipiului B prin care, examinând constatările privind abaterile financiar contabile, a dispus să se solicite reclamantei achitarea diferenței de taxă de 12.648.913.406 lei, a majorărilor și penalităților de întârziere aferente. Majorările calculate până la 15.06.2002 însumau 8.266.064.911 lei, iar penalitățile calculate inclusiv pentru luna iunie 2002 însumau 569.201.103 lei.
La emiterea acestei decizii, Curtea de Conturi a avut în vedere faptul că reclamanta, beneficiara unei autorizații de construire din august 1998 și a uneia din iunie 1999, solicitat la 11.01.2001 regularizarea taxei, declarând o valoare egală cu cea inițială. În susținerea valorii declarate a anexat 2 memorii de evaluare întocmite la prețuri valabile în aprilie - 1999, deci la data eliberării autorizației în care manopera inclusă era manopera orară netă, iar tarifele de închiriere a utilajelor erau cele practicate în Municipiul B în acea perioadă, deci cu doi ani înainte de finalizarea construcției.
Curtea de Conturi a reținut din situația recapitulativă prezentată de constructor, din balanța de verificare întocmită de proprietar la 31.12.2000 și din declarația acestuia depusă la Direcția de Impozite și Taxe Sector 5 că valoarea clădirii era de 1.765.731 mil. lei.
În această valoare este inclusă și structura construcției realizată anterior solicitării autorizațiilor de construire menționate, astfel încât prin scăderea valorii acesteia, se ajunge la o valoare a construcției realizată în baza celor 2 autorizații de 1.278.901.830.440 lei, diferența pe care reclamanta o avea de achitat la regularizarea autorizațiilor fiind de 12.648.913.406 lei.
În baza acestei decizii, pârâta emite la data de 24.10.2002, Decizia nr.1145 prin care se stabilește că se solicită reclamantei achitarea acestei sume cu titlu de diferență de taxă, precum și a majorărilor și penalităților de întârziere aferente, cuantumul acestora până în luna iunie 2002 fiind cel menționat în decizia Curții de Conturi.
Reclamanta a formulat obiecțiuni împotriva deciziei, dar nu a primit un răspuns cu privire la modul de soluționare, deși pe site-ul Primăriei Municipiului B apărea mențiunea "rezolvat pozitiv la 14.03.2003".
Ca urmare a solicitării exprese a reclamantei de a i se comunica un răspuns la obiecțiuni, pârâta, prin adresa nr.- - 3121/25.05.2007 îi comunică faptul că este necesar să se adreseze Direcției venituri în vederea confirmării recuperării debitelor restante constatate, fără a se face vreo mențiune cu privire la modul de soluționare a obiecțiunilor.
Referitor la construcția în litigiu, Curtea reține că în baza prevederilor Decretului nr.108/06.04.1988 privind unele măsuri pentru realizarea unor blocuri de locuințe și a dotărilor tehnico - edilitare aferente, precum și a altor obiective de investiții situate în Municipiul B, Centrala de Generală Construcții Montaj Baî nceput în anul 1988 lucrările de edificare a hotelului pentru delegații oficiali din Calea 13 (actualul Hotel ).
În anul 1990, acest hotel a fost predat Ministerului Turismului, iar prin HG nr.599/1990 a fost înființată întreprinderea Hotel B care ulterior a fost transformată în SC, având în patrimoniu construcția hotelului în fază neterminată și ca obiectiv de activitate terminarea hotelului.
La data predării - preluării, valoarea lucrărilor de construcții montaj a fost de 612.889.925 lei.
Societății reclamante, înființată la 28.06.1991, i se eliberează autorizația de construire nr.44S/18.08.1998 de către Primăria Municipiului B pentru executarea lucrărilor de modificare și refacere a unor elemente de structură din cadrul hotelului, în valoare de 1.065.263.000 lei.
Aceste lucrări nu au fost executate, iar la data de 17.06.1999, Primăria Municipiului B îi eliberează reclamantei autorizația de construire nr.23 S pentru executarea lucrărilor de compartimentări interioare, finisaje, finalizare lucrări construcții și instalații în valoare de 12.945.226.800 lei, valoare care cuprinde și valoarea lucrărilor autorizate prin autorizația eliberată în anul 1998.
Pentru finalizarea lucrărilor, reclamanta încheie cu un antreprenor din Austria un contract la un preț ferm, valoarea contractului fiind de 1.503.800.000 șilingi austrieci.
Reclamanta a achitat taxele pentru eliberarea celor două autorizații de construire, de 10.000.000 lei și respectiv 129.452.266 lei, iar prin cererea formulată la data de 10.01.2001 a solicitat Primăriei Municipiului B regularizarea taxei pentru cele două autorizații, menționând că valoarea finală a lucrărilor conform procesului verbal de recepție finală din 11.12.2000 este de 14.010.489.800 lei.
Prin adresa nr.39/18.01.2001 i se comunică faptul că diferența de taxă pe care o are de achitat în urma regularizării este de 652.632 lei, aceasta fiind achitată de reclamantă la 19.01.2001.
Curtea reține că, potrivit art.28 din Legea nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale, în vigoare la data eliberării celor două autorizații de construire și la data regularizării taxei pentru acestea, valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabilește pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizației de construire.
Consiliile județene și consiliile locale, prin organele tehnice de specialitate, vor regulariza taxa pentru autorizația de construire, prin declararea de către solicitant a valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizația de construire.
Se constată că, în speță, regularizarea acestei taxe de face prin raportare la valoarea reală a lucrărilor a căror executare a fost autorizată prin cele două autorizații emise în anii 1998 și 1999, lucrări de modificare și refacere a unor elemente de structură, de compartimentări interioare, finisaje, finalizare lucrări construcții și instalații, valoarea acestora fiind de 14.010.489.800 Rol.
La emiterea Deciziei nr.71/28.08.2002, Curtea de Conturi a avut în vedere valoarea clădirii, respectiv valoarea de inventar actualizată (înregistrată în contabilitate) de 1.765.790.830.440 Rol care a fost menționată de reclamantă în declarația nr.50884/04.03.2008 depusă la primăria Sector 5 - Direcția Impozite și Taxe și în baza căreia a fost calculat impozitul pe care reclamanta îl avea de plătit pentru acest impozit.
Conform art.6 din Legea nr.27/1994, impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice și al altor contribuabili, alții decât cei prev. la art.5 (persoane fizice) se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5 - 1,0% asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.
Rezultă din aceste dispoziții legale că valoarea de inventar a unui imobil este luată în considerare pentru stabilirea impozitului pe clădiri și nu pentru regularizarea taxei pentru autorizația de construire.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit că Decretul nr.108/1988 prevede doar o parte din valoarea totală a proiectului investiției reprezentând Hotel, respectiv valoarea aprobată a fi investită în anul 1988 în sumă de 415.000.000 Rol.
Conform constatărilor expertizei tehnice în construcții dispusă în cauză, valoarea construcției existente la 08.10.1990 (carcasa) reprezintă 1.376.076.830.440 Rol.
Valoarea contabilă inițială înregistrată în contabilitate este valoarea carcasei, respectiv 389.714.000.000 Rol, iar valoarea contabilă inițială a construcției rezultă din valoarea carcasei la care se adaugă valoarea construcțiilor și instalațiilor executate conform contractului încheiat cu firma austriacă Viena, respectiv 1.376.076.830.440 Rol.
Această valoare se compune din valoarea lucrărilor suplimentare autorizate prin autorizația 23 S/17.06.1999 în valoare de 12.945.226.800 Rol și valoarea lucrărilor autorizate prin Decretul 108/1988.
În ceea ce privește autorizațiile de construire emise în anii 1998 și 1999 se reține că Primăria Municipiului B - Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului - Direcția Autorizări comunică reclamantei prin adresa nr.60865/26.03.1998 că lucrările de construcție începute pe baza Decretului nr.108/1988, întrerupte în anul 1990 din lipsă de fonduri, pot fi continuate conform proiectului inițial. Pentru toate lucrările de modificare aduse proiectului se va urma procedura de autorizare conform Legii nr.50/1991, pe baza unei documentații distincte care va conține și expertiza lucrărilor executate până în prezent și măsurile de consolidare necesare.
În consecință, s-a întocmit proiectul pentru executarea lucrărilor suplimentare de modificare și refacere a unor elemente de-/1998 solicitându-se autorizarea executării lucrărilor evaluate la suma de 1.065.262.000 lei, fiind eliberată prima autorizație.
Întrucât aceste lucrări nu au fost executate, a fost elaborat un nou proiect nr.194/1998 de Viena în care au fost reluate toate lucrările din proiectul anterior, adăugându-se și alte lucrări suplimentare, valoarea tuturor acestora fiind conform evaluării realizate de SC SRL, de 12.945.226.800 Rol, fiind eliberată cea de a doua autorizație, la 17.06.1999.
Referitor la faptul că valoarea reală a lucrărilor declarată de reclamantă la momentul solicitării regularizării taxei pentru autorizațiile de construire coincide cu valoarea declarată pentru eliberarea acestora, Curtea reține că în vederea executării lucrărilor autorizate, a fost încheiat cu antreprenorul din Austria un contract cu preț ferm exprimat în valută, în valoare de 1.503.800.000 silingi austrieci.
Curtea de Conturi a făcut referire la împrejurarea că reclamanta a prezentat în vederea regularizării taxei, memorii de evaluare întocmite la prețuri valabile cu doi ani înainte de finalizarea construcției, salariații Primăriei Municipiului B dând dovadă de lipsă de preocupare pentru corecta dimensionare a taxelor la expirarea duratei de execuție prev. în autorizația de construire.
Nu s-a avut, însă, în vedere la emiterea Deciziei nr.71/28.08.2002 faptul că valoarea lucrărilor pentru realizarea cărora a fost încheiat contractul de antrepriză cu firma austriacă a fost exprimată în valută, fiind stabilit un preț fix care nu a suferit modificări până la finalizarea lucrărilor.
Referitor la punctul de vedere exprimat de Curtea de Conturi, Primăria Municipiului B menționează în adresa nr.32235/2009 că funcționarii primăriei au respectat disp. art.28 din legea nr.27/1994 stabilind valoarea autorizată a lucrărilor pe baza declarației solicitantului, fără a se stabili obligația lor de a analiza documentele financiar contabile ale beneficiarului, Direcția Urbanism și Amenajare a Teritoriului neavând în Regulamentul de organizare și funcționare aceste atribuții care nu puteau fi exercitate decât cu încălcarea legii.
Curtea apreciază că la regularizarea taxei pentru autorizația de construire nu pot fi avute în vedere decât lucrările suplimentare autorizate prin autorizația de construire nr.23 S/1999, nu și lucrările realizate anterior care, conform susținerilor pârâtei nu sunt supuse reautorizării și plății unei taxe de autorizare.
Astfel, este eronată raportarea la valoarea de 1.765.790.830.440 Rol compusă din 389.714.000.000 Rol - valoarea construcției existente la 08.10.1990 și 1.376.076.830.440 Rol - valoarea lucrării executate în conformitate cu proiectul inițial și cu proiectul nr.194/1998, precum și cu situațiile de plăți efectuate, evidențiate potrivit cap.4, "cheltuieli pentru investiția de bază" din Devizul general al investiției, întocmit conform HG 376/1994 privind metodologia de elaborare a devizului general pentru obiectivele de investiții.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 va admite acțiunea și va anula Decizia nr.1145/24.10.2002 emisă de pârât, urmând să nu mai fie analizată cererea subsidiară vizând excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată la termenul din 09.02.2010, în conformitate cu disp. Art.131 din OG 92/2003.
Oricum, această excepție nu vizează legalitatea actului administrativ atacat, ci faza de executare silită, putând fi analizată în cadrul unei contestații la executare silită.
Cu privire la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va face aplicarea disp. Art.274 alin.3 Cod procedură civilă, urmând să micșoreze onorariul de avocat, astfel încât în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 15.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Societatea Companiilor SRL, cu sediul în B Calea 13 nr.90, sector 5, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului, cu sediul în B, nr.291-293, sector 6.
Anulează Decizia nr.1145/24.10.2002 emisă de pârâtă.
Admite în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 15.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
19.03.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
