Anulare act administrativ . Decizia 820/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 820/
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor promovate de reclamanta, J-, CUI R-, cu sediul în M C-, județul H, și de pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ-, Cod fiscal -, cu sediul în B-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 489 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată depuse la dosar concluziile scrise formulate de părțile în litigiu (40-66).
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din o9 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 16 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr.489 din 25 martie 2008 Tribunalului Harghitas -a admis în parte acțiunea " " MCî mpotriva Autorității Rutiere Române - B și Agenției H, acestea fiind obligate, în solidar, să plătească reclamantei suma de 49.820 lei, despăgubiri și 5.000 lei, daune morale, cu 1.513,10 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Soluția de admitere în parte s-a motivat cu aceea că, în urma anulării licenței de transport public rutier începând cu data de 13.06.2005, în cele 18 zile cuprinse între 13.06.2005 - 31.06.2005, reclamanta a încercat un prejudiciu de 49.820 lei, sumă achitată altor prestatori pentru transportul pasagerilor reclamantei, stabilită prin raportul de expertiză și prin aceea că activitatea reclamantei nu a fost oprită, ci diminuată în intervalul celor 18 zile până când pârâtele au revenit asupra anulării licenței. S-a conchis că, în urma anulării abuzive a licenței, nu numai activitatea reclamantei a fost diminuată, dar și imaginea acesteia a fost afectată, justificându-se și daunele morale de 5.000 lei pentru acoperirea prejudiciului moral încercat din culpa pârâtelor.
Hotărârea primei instanțe a fost recurată de ambele părți pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
In recursul pârâtei se susține că reclamanta nu și-a oprit activitatea în cele 18 zile de retragere a licenței, astfel că nu se justifică nici daunele parțiale acordate și cu atât mai mult cele morale, care nu au nici o justificare. Cu toate că pârâta enunță în preambulul cererii de recurs cazul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea acestui motiv nu se precizează care dispoziții legale imperative au fost încălcate, ignorate sau greșit aplicate. In finalul cererii se consemnează că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Având în vedere că, în conformitate cu art.3021alin.1 lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, curtea apreciază că recursul nu răspunde cerințelor de mai sus, recurentul neputând fi absolvit de obligația motivării recursului în limita celor nouă cazuri prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Aceasta întrucât actualul recurs este inclus între căile de atac extraordinare în titlul V din Codul d e procedură civilă, el neputând fi exercitat decât pentru cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute în art.304 Cod procedură civilă. Intrucât recursul nu are caracter devolutiv specific doar căii de atac a apelului, instanța de recurs este ținută doar de motivele de drept care afectează hotărârea recurată, neinteresând sub nici un aspect starea de fapt.
Aceleași aspecte de nemotivare a recursului sunt valabile și pentru recursul reclamantei, care invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, omite să arate care dispoziții legale imperative au fost încălcate, ignorate sau greșit aplicate.
Așa fiind, ambele recursuri urmează a fi analizate doar în considerarea dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă și care lasă la aprecierea instanței de recurs să analizeze cauza sub toate aspectele, observând că sentința recurată nu putea fi atacată cu apel.
Analizând cauza în limitele amintite, curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Astfel, în privința temeiului legal (art.998 Cod civil) pentru angajarea răspunderii delictuale, este limpede că măsura anulării licenței de transport rutier public a fost una neoportună, iar potrivit raportului de expertiză, veniturile societății reclamante s-au diminuat în cele 18 zile cu suma de 49.820 lei, achitată altor transportatori (fila 119 dosar). Este necontestat și faptul că reclamanta nu și-a încetat activitatea, vânzând între 13 - 30 iunie 2005 bilete de călătorie în sumă totală de 45.131,00 RON, organizând curse interne și internaționale. Rezultă din lucrările dosarului și o culpă proprie a reclamantei pentru incidentul din data de 3 iunie 2005 în, cu autocarul cu nr.de înmatriculare CJ-9795, condus de șoferul reclamantei, numitul, fără ca mijlocul de transport să aibă licență de execuție în transport internațional, pe ruta G - Budapesta, înregistrându-se și alte nereguli ce au determinat-o pe reclamantă să renunțe la respectivul traseu și depunerea licenței în cauză.
In consecință, o prezumție de culpă chiar la nivelul conducerii societății reclamante nu poate fi înlăturată în mecanismul declanșării procedurii de suspendare a licenței de transport rutier public seria P nr.08360. Cu toate că nu o spune în mod explicit, prima instanță a înțeles să rețină o culpă comună și să limiteze daunele materiale și morale acordate la propria culpă a celor două părți, fiind de principiu că în materie delictuală, întinderea culpei care a generat prejudiciul stă la baza reparării integrale și că în condițiile culpei comune, fiecare răspunde în limita culpei proprii, neinteresând în aplicarea art.998 și 999 cod civil o anume distincție între daunele materiale și cele morale, care, oricum, au fost extrem de modice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta " ", cu sediul în M C,-, județul H, și de pârâta Autoritatea Rutieră Română - B, cu sediul în B-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 489 din 25 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
2 ex.
20.10.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
