Anulare act administrativ . Decizia 824/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 824/
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recV. promovat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței civile nr. 936 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din o9 octombrie 2008, care face parte din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 16 octombrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 936 din 29 mai 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Liber Corpul Silvic H, în numele membrilor săi, reclamanți în dosarul primei instanțe, în contradictoriu cu pârâta AJOFM H, dispunând anularea deciziilor emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâtei să le recunoască acestora drepturile prevăzute de Legea nr. 174/2006 modificată prin HG nr. 1376/2007 și Ordinul nr. 960 din 10 decembrie 2007.
Prima instanță a reținut că membrii sindicatului reclamant au fost angajații Direcției Silvice M C, din mai multe Silvice: O S, și G și că aceștia au fost disponibilizați prin concedieri colective ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari în lunile octombrie și noiembrie 2007.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 154/2006 precum și art. 1 alin. 4 precum și faptul că termenul prevăzut la art. 1 alin. 1 fost modificat prin HG nr. 1376 din 12 noiembrie 2007, prin articol unic, ce prevede că termenul prevăzut la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 174/2006 se modifică și devine 31 decembrie 2008. S-a considerat că nu este vorba de o aplicare retroactivă a prevederilor legii în ceea ce-i privește pe reclamanți, deoarece prin HG nr. 1376/2007 s-a modificat doar un termen procedural cu privire la un drept subiectiv deja recunoscut de actul normativ care a fost modificat, nefiind operate modificări cu privire la dreptul însuși. Astfel, perioada pentru care se acordă drepturile cu privire la protecția socială nu poate fi întreruptă pe durata 31 martie 2007 - 15 noiembrie 2007, cum greșit susține pârâta.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâta AJOFM H, care a solicitat menținerea valabilității deciziilor emise cu privire la reclamanții intimați, motivând că, personalul disponibilizat prin concedieri colective ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ menționat, conform programului de restructurare aprobat de în etape până la 31 martie 2007. Ulterior termenul de 31 martie 2007 s-a modificat, devenind 31 decembrie 2008, dar raporturile de muncă au încetat la data de 1 noiembrie 2007 și respectiv 31 octombrie 2007, operând astfel principiul retroactivității legii, conform căruia, un act normativ nu se aplică decât împrejurărilor petrecute, situațiilor ivite după intrarea sa în vigoare. S-a subliniat că toate termenele legale sunt stabilite sub sancțiunea decăderii, iar derogările trebuie să fie expres prevăzute de lege, precizându-se că direct, termenul procedural nu afectează dreptul subiectiv substanțial, dar indirect împlinirea acestuia compromite și dreptul subiectiv.
Reclamanții intimați, prin Sindicatul Corpul Silvic H au formulat întâmpinare, solicitând respingerea rec pârâtei, susținându-și drepturile câștigate în primă instanță.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat, dar din cu totul alte considerente bazate pe motiv de ordine publică și anume competența materială de soluționare a cererii reclamanților în raport cu actele normative incidente în speță.
Astfel, este de necontestat că se solicită de către reclamanți, foști angajați ai - Romsilva - Direcția Silvică M C, în subunități ocoale silvice, cărora le-a încetat contractul de muncă prin concediere colectivă, ca urmare a disponibilizării, determinată de restituirea pădurilor către foștii proprietari, recunoașterea măsurilor de protecție socială prevăzute de Legea nr. 174/2006 cu modificările ulterioare, protecție socială solicitată de la AJOFM
La întrebarea in stanței cu referire la structura Sindicatului Corpul Silvic H, reprezentantul acestuia a declarat că nici un membru al sindicatului pe care îl reprezintă în cauză, nu era funcționar public la data încetării raportului de muncă și că aceștia s-au adresat pârâtei AJOFM H, solicitând în scris plăți compensatorii, precizându-se că pentru fiecare angajat disponibilizat s-a emis o decizie de încetare a activității, care nu a fost atacată.
Competența materială a instanței de contencios administrativ este atrasă de calitatea de funcționar public a uneia dintre părțile aflate în litigiu, în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public.
În cazul dedus judecății, nu se contestă nici decizia de încetare a contractelor de muncă, nu se pune în discuție nici raportul de serviciu întrucât acesta deja a încetat și în plus, reclamanții nu au avut calitatea de funcționari publici, calitate care oricum nu mai are relevanță câtă vreme obiectul litigiului nu privește raportul de serviciu, ci acordarea unor plăți compensatorii, în baza unui act normativ care se aplică personalului disponibilizat din cadrul Direcției Silvice M
Competența materială nu este conferită de indicarea expresă în deciziile atacate, emise de AJOFM Haf aptului că sunt date cu drept de contestare, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Este, într-adevăr, vorba despre un drept recunoscut de lege, dreptul la măsuri compensatorii, măsuri de protecție socială, dar acestea cad sub incidența legislației privind protecția socială care atrage competența instanței civile nu a celei de contencios administrativ. Drepturile solicitate sunt prevăzute de Legea nr. 174/2006, ele referindu-se la venituri complementare, indemnizații de șomaj, plăți compensatorii, etc. iar sumele necesare se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, act normativ care nu face vreo referire la competența materială a instanței de contencios administrativ, însă care face trimitere în cuprinsul său la Legea nr. 19/2000 și la Legea nr. 76/2002 iar domeniul de aplicare al acestora nu se circumscrie celui reglementat de Legea nr. 554/2004 republicată.
În raport de natura drepturilor solicitate, de textele legale indicate și de împrejurarea că reclamanții sunt deja personal disponibilizat, concediat, neavând nici calitate de funcționari publici, instanța de fond era datoare să-și verifice competența materială ca instanță de contencios administrativ, în pofida mențiunii din deciziile contestate, deoarece nu emitentul actului stabilește instanța competentă să soluționeze contestațiile, ci legea. Deciziile atacate nu au caracter de act administrativ susceptibile de a fi atacate pe calea reglementată de Legea nr. 554/2004, de altfel și temeiul legal indicat că a stat la baza emiterii deciziei respective include acte normative cu sferă de reglementare în materie civilă, a drepturilor de asigurări sociale.
Pe de altă parte, deciziile emise de AJOFM H și care fac obiectul cererilor de chemare în judecată nu sunt emise în regimul actelor administrative de autoritate, ci în exercitarea atribuțiilor privind acordarea drepturilor de asigurări sociale, care se circumscrie sferei de reglementare prevăzută de alte legi speciale, specifice sistemului asigurărilor sociale care atrag competența instanței civile.
Față de considerentele arătate, constatând că instanța de fond a soluționat litigiul ca instanță de contencios administrativ, cu încălcarea competenței instanței civile, verificându-se motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, instanța va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă și va casa hotărârea, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanță civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forțelor de Muncă H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 936 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita, Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-18.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
