Anulare act administrativ . Sentința 824/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 824
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, personal, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin registratura secției.
Curtea comunică reclamantului copia întâmpinării.
Reclamantul arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat și învederează că depune la dosar un memoriu al unor colegi.
Curtea, văzând că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris, precizând că singurul criteriu în funcție de care se stabilește coeficientul de salarizare este vechimea în magistratură. Apreciază că există o discriminare în raport de alte persoane aflate în situații juridice similare și consideră că la soluționarea cauzei trebuie avut în vedere nu doar dreptul intern, ci și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2009, reclamantul solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției anularea în parte Ordinului Ministrului Justiției și Libertăților nr. 2084/C/28.07.2009 cu privire la perioada care reprezintă vechime în magistratură și coeficientul de multiplicare acordat și obligarea la emiterea unui nou ordin prin care să se recunoască vechimea de peste trei ani în magistratură și să se stabilească indemnizație de încadrare pe baza coeficientului de multiplicare 13,500.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data numirii ca judecător stagiar avea o vechime în magistratură de peste trei ani prin cumularea perioadei în care a fost auditor de justiție cu perioada în care a avut funcția de avocat. Cu toate acestea, prin ordinul atacat nu i s-a acordat indemnizația în raport cu coeficientul de multiplicare 13,500 considerându-se că doar după promovarea examenului de capacitate se poate aproba astfel de indemnizație.
Reclamantul afirmă că OUG nr. 27/2006 prevede un coeficient de multiplicare de 13,500 pentru o vechime de peste trei ani iar nota din anexă invocată de minister privind plata judecătorilor care au promovat examenul de capacitate nu trebuie interpretată în sens restrictiv.
Totodată, se invocă faptul că procurorii aflați în aceeași situație primesc indemnizație calculată în raport de coeficientul de multiplicare 13,500 și nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru aplicarea unui regim discriminatoriu.
La dosar s-au depus ordinul atacat și actele care au stat la baza emiterii lui.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care susține că potrivit OUG nr. 27/2006 se aplică doar în cazul judecătorilor care au promovat examenul de capacitate (după momentul validării acestuia) și în cazul judecătorilor și procurorilor definitivi, fapt care rezultă din nota 3 de la Anexa 1 din OUG nr. 27/2006.
De asemenea, se arată că art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 reglementează trei criterii de stabilire indemnizației de încadrare brută, respectiv nivelul instanțelor sau parchetelor,funcția deținută,vechimea în magistratură.
Această diferențiere între judecătorii stagiari și definitivi ser menține și după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Cât privește modul de stabilire indemnizației de încadrare brută pentru procurori, intimatul susține că ministerul public este cel care interpretează în mod eronat dispozițiile legale.
În sprijinul soluției de respingere se invocă și practică judiciară.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că acțiunea este întemeiată.
Reclamantul avea la data numirii în funcția de judecător stagiar o vechime în magistratură de peste trei ani, fapt necontestat de pârât.
În ceea ce privește salarizarea judecătorilor și procurorilor, art. 3 alin 1 din OUG 27/2006 prevede că "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută deart. 86din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți înanexacare face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență"
Stabilirea indemnizației în raport de nivelul instanțelor, funcția deținută și vechimea în magistratură este enunțată cu titlu de principiu în acest articol însă, din teza finală a acestui articol, care face trimitere la anexa, rezultă că modul în care aceste trei criterii influențează indemnizația este cel stabilit, în concret, în anexa la lege.
În ceea ce privește modul în care vechimea în magistratură influențează indemnizația, Curtea constată că doar ultimele patru puncte din primul tabel din anexă stabilesc un coeficient de multiplicare în raport de vechimea în magistratură. Aceste patru puncte stabilesc următorii coeficienți de multiplicare:
28. Judecător, procuror, peste 3 ani vechime 13,500
29. Judecător, procuror, 2 - 3 ani vechime 9,000
30. Judecător, procuror, auditor de justiție 1 - 2 ani vechime 8,000
31. Judecător, procuror, auditor de justiție 0 - 1 an vechime 7,000
Formularea celor patru puncte este una generală și se referă atât la judecătorii și procurorii stagiari cât și la cei definitivi, tabelul neavând o rubrică specială pentru judecătorii și procurorii stagiari.
Prin nota nr. 3 la anexă se prevede că "După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută laart. 31alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. A pct. 28. Același coeficient se aplică și judecătorilor și procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu o vechime mai mică de 3 ani."
Textul notei conține, după cum se poate observa,dispoziții derogatorii de la mențiunile de la punctul 28 din tabel însă interpretarea acestor dispoziții nu trebuie să ducă la anularea regulii instituite la punctul 28. Interpretarea corectă a notei este în sensul că prin ea se reglementează o situație mai favorabilă pentru judecătorii definitivi (și cei care au promovat examenul de capacitate) în sensul că aceștia beneficiază de coeficientul de multiplicare prevăzut la punctul 28 din tabelindiferent de vechimea în magistratură.
Textul notei nu poate fi interpretat însă, în sensul că de coeficientul prevăzut la punctul 28 beneficiazădoarcategoriile de magistrați menționați în notă.
Excepția conținută în notă trebuie să fie una de strictă interpretare și, cât timp legiuitorul nu spune explicit că de acest coeficient beneficiază doar categoriile menționate la această notă nici interpretul nu trebuie să adauge această restricție.
De altfel această restricție nici nu ar apărea ca logică în economia întregului act normativ.
Dacă s-ar interpreta nota în sensul cădoarcategoriile de judecători și procurori menționați beneficiază de coeficientul de multiplicare reglementat de punctul 28 s-ar ajunge la situația ca de acest coeficient să beneficieze toți judecătorii definitivi (și cei care au promovat examenul de capacitate)indiferent de vechimea în magistraturăși nici un judecător stagiar (care nu a promovat examenul de capacitate)indiferent de vechimea în magistratură. Dar în acest mod regula preconizată de punctul 28 din tabel, potrivit căruia coeficientul de 13,500 se acordă judecătorilor și procurorilorcu peste trei ani vechime (adică în raport de anumite criterii de vechime)ar rămâne fără domeniu de aplicare întrucât nu ar mai exista nici o categorie de judecători sau procurori care să beneficieze de acest coeficient în raport de vechimea în magistratură. Or legea trebuie să fie interpretată în sensul în care produce efecte nu în sensul în care nu produce nici un efect.
Prin interpretarea propusă de intimat excepția cuprinsă în notă nu ar maiderogade le regula cuprinsă la punctul 28 din primul tabel ci aranulaaceastă regulă.
În ceea ce privește necesitatea stabilirii indemnizației în raport cu funcția deținută, așa cum am arătat mai sus principiul enunțat în teza 1 art. 3 alin 1 din OUG 27/2006 trebuie raportat la modalitatea concretă în care aceste criterii influențează indemnizația, așa cum rezultă din anexa la actul menționat.
În aceste condiții articolul 3 nu poate constituisingur,un temei pentru acordarea unor indemnizații diferite în raport de funcția deținută ci aceste diferențieri se pot face doar în măsura în care sunt prevăzute în mod expres în textul anexei.
Din acest punct de vedere se constată că între judecătorii stagiari și cei definitivi există diferențe de salarizare stabilite prin anexă însă numai pentru cei care au o vechime mai mică de trei ani (în sensul că judecătorii definitivi cu o vechime mai mică de trei ani beneficiază de coeficientul de multiplicare prevăzut la punctul 28 în timp ce judecătorii și stagiari cu o vechime mai mică de trei ani primesc o indemnizație în raport de coeficienții de multiplicare inferiori prevăzuți la punctele 29-31).
Ministerului Justiției și Libertăților de a stabili o diferență de remunerare și pentru cei care au o vechime de peste trei ani reprezintă un act de legiferare având semnificația unui amestec în treburile altei puteri.
Cât privește Legea nr. 330/2009 aceasta nu este incidentă în cauză, indemnizația de încadrare urmând să fie stabilită în raport de normele în vigoare la data emiterii ordinului atacat.
De asemenea, practica judiciară, pe de o parte, nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, nu este unitară în această materie.
În ceea ce privește decizia 4181/ 19.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea constată că aceasta a fost pronunțată într-un litigiu la care reclamanta nu a fost parte astfel încât drepturile acesteia nu pot fi influențate de decizia menționată.
Decizia nu prezintă relevanță deosebită nici ca practică judiciară întrucât obiectul litigiului este unul diferit.
Față de aceste considerent Curtea urmează să admită acțiunea și așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Reșița,--4, județul C S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează în parte Ordinul nr. 2084/C/28.07.2009, în ceea ce privește salarizarea reclamantului și obligă pârâtul să emită, în termen de 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri, un nou ordin în ceea ce îl privește pe reclamant, prin care să acorde acestuia o indemnizație de încadrare raportată la coeficientul de multiplicare 13,500 prin recunoașterea unei vechimi în magistratură de peste trei ani, începând cu data numirii în magistratură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/ 2ex.
15.04.2010
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
