Anulare act administrativ . Decizia 832/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.832/R-CONT
Ședința publică din 09 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de BANCA TRANSILVANIA SA cu sediul în C-N,-, județul C - prin SUCURSALA V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei nr.558/R-CONT din 22 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind Municipiul Rm.V - Consiliul Local cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.14, județul V și SC SA cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei potrivit ordinului de plată nr.353/07.07.2009 (fila 8 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Dezbaterile pe fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 02 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la 10 iulie 2009 Banca Transilvania SA - prin Sucursala V, în contradictoriu cu Municipiul Rm.V - Consiliul Local și SA, a solicitat anularea deciziei nr.558/R/CONT pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI la 22 mai 2009, susținând că în cauză sunt incidente disp.art.317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
În motivare contestatoarea a susținut că instanța de control judiciar a omis să cerceteze o parte din criticile invocate în calea de atac. Astfel, nu s-a pus în discuție legalitatea HCL Rm.V nr-, raportat la prevederile art.4 alin.8 din Legea nr.422/2001, verificându-se în mod special, însă, aplicarea altor prevederi legale decât cele invocate, respectiv art.36, 39-45 din Legea nr.215/2001. Actul administrativ se impunea a fi anulat întrucât el era ilicit și nu respecta cerința de termen impusă de art.4 alin.8 din Legea nr.422/2001.
Nu a fost avut în vedere nici motivul de inoportunitate al HCL, oportunitate ce se raportează la momentul, locul și condițiile concrete în care actul administrativ urmează să se aplice, dar și conformitatea acestuia cu legea, în condițiile în care, în cauză, el a fost adoptat, în mod evident, tardiv.
Instanța nu a analizat nici faptul că HCL era lipsită de obiect la momentul adoptării de vreme ce imobilul fusese deja cumpărat de un terț de bună-credință, respectiv contestatoarea, și s-a reținut în mod greșit că aceasta nu are interes în cauză și nu a solicitat desființarea actului administrativ privitor la exercitarea dreptului de preemțiune.
Hotărârea contestată încalcă flagrant principiul securității juridice de vreme ce este menținut un act administrativ, chiar dacă acesta a fost adoptat în afara termenului impus de lege, și sub condiția obținerii resurselor financiare și în măsura în care "actele nu sunt complicate".
Examinând cererea formulată se constată că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Deși contestatoarea invocă atât art.317 cât și art.318, texte ce constituie sediul materiei pentru o astfel de cale extraordinară de atac, din motivarea adusă acesteia s-ar putea discuta eventuala incidență a prevederilor art.318, respectiv existența unor greșeli materiale, și omisiunea în cercetarea unuia din motivele de casare sau modificare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cerere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria decizie și să procedeze la o nouă judecată.
Fiind o cale de atac de retractare ea nu face admisibilă o nouă verificare de către instanța de judecată și în măsura în care se tinde la o astfel de cenzură contestația nu poate fi primită.
Primul motiv prevăzut de art.318 are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvarea unui incident procedural.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare pretinse erori de interpretarea probelor, de aplicarea dispozițiilor legale, pentru că astfel s-ar deschide dreptul părților de a provoca o rejudecare a căii de atac, respectiv un recurs la recurs.
În aceste condiții, susținerile contestatoarei privind greșita aplicare a legii, a interpretării prevederilor art.4 alin.8 din Legea nr.422/2001, raportat la înscrisurile din dosar și încălcarea principiului securității juridice prin ignorarea caracterului ilicit a actului administrativ nu constituie erori materiale în sensul avut în vedere de legiuitor la redactarea art.318 Teza I din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținută nici omisiunea în examinarea unuia sau unora din motivele de recurs de vreme ce instanța s-a raportat la dispozițiile art.4 din Legea nr.422/2001, cărora le-a dat o interpretare în raport de actele dosarului, iar faptul că au fost verificate și dispozițiile Legii nr.215/2001, chiar neinvocate de recurentă, nu poate justifica pretențiile din contestația în anulare.
Obiectul judecății, atât la fond cât și în recurs, a fost legalitatea hotărârii de consiliu local și nu se poate susține că aceasta nu a reprezentat un element de verificare din partea instanței de control judiciar, apreciindu-se însă, în esență, că faptul că actul normativ special prevede un termen imperativ de exercițiu al dreptului de preemțiune nu afectează validitatea și legalitatea hotărârii, ci ar putea să se reflecte însă în validitatea actelor încheiate cu sau fără respectarea cerințelor legale.
În aceste condiții instanța a verificat și obiectul actului administrativ, deși în recurs s-a făcut o trimitere numai implicită la acest aspect, fără a se susține absența lui. Din redactarea opiniei majoritare rezultă obiectul HCL și faptul că el nu se confundă cu bunul imobil față de care s-a decis exercitarea dreptului de preemțiune, imobil care a făcut obiectul unor contracte.
Față de aceste considerente se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.318 din Codul d e procedură civilă și că se impune respingerea contestației în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de BANCA TRANSILVANIA SA cu sediul în C-N,-, județul C - prin SUCURSALA V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei nr.558/R-CONT din 22 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind Municipiul Rm.V - Consiliul Local cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.14, județul V și SC SA cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
21.09.2009
Red.
EM/6 ex.
Jud.rec.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
