Anulare act administrativ . Sentința 84/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA NR. 84

Ședința publică din data de 28 martie 2008

PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina

JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul domiciliat în B, str. -. 3,. 2,. 16, jud. B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,-, sector 1 și Inspectoratul General al Poliției Române cu sediul în mun. B,-, sector 5.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a da posibilitatea reclamantului să ia cunoștință de înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată și pentru a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28 martie 2008, dată la care a pronunțat următoarea sentință:

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 202/42/29.02.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze Ordinul nr. -/19.02.2008 și Dispoziția nr. 684/31.01.2008 și să se dispună suspendarea executării celor 2 acte administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la nivelul Inspectoratului de Poliție al Județului B s-a realizat în perioada 21.05. - 16.06.2007 un control tematic, după care s-a dispus declanșarea cercetării prealabile față de mai mulți ofițeri, inclusiv în ceea ce-l privește pe reclamant, întrucât nu ar fi coordonat eficient și suficient colectivele din subordine, a controlat și evaluat superficial activitatea pe linie informativ-operativă, nu a analizat rezultatele evidențiate în situațiile operative pe linie de, nu a constatat discrepanțele dintre rezultatele obținute de formațiunile de investigații criminale la nivel județean față de cele obținute la nivel național, nu a avizat fișele statistice întocmite la momentul înaintării dosarelor la parchet, a manifestat lipsă de preocupare în analiza evoluției fenomenului criminalității de natură economică, astfel că personalul specializat în constatarea acestor infracțiuni s-a angrenat în constatarea unor fapte minore, lipsite de finalitate judiciară.

A susținut reclamantul că cele două acte pe care le contestă sunt nelegale și netemeinice, față de dispoziția nr. 684/31.01.2008 a invocat excepția nulității

absolute întrucât calificarea juridică a pretinsei abateri disciplinare este greșită, iar decizia nu conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 268 din Legea nr. 53/2003, nefiind indicat temeiul de drept al abaterii disciplinare, nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetării prealabile, iar procedurile efectuate în timpul cercetării prealabile nu au respectat dispozițiile art. 32 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004, neverificându-se aspectele invocate în apărarea lui, nici cele ale art. 33 alin. 1 din același ordin, nepronunțându-se asupra existenței sau inexistenței faptei ce constituie abatere disciplinară.

În ceea ce privește fondul cauzei, a susținut reclamantul că cele 2 acte administrative sunt netemeinice întrucât nu conțin decât o descriere generică a abaterilor, nu se arată în concret în ce constă vinovăția sa, apreciind că în trimestrul I al anului 2007 și-a îndeplinit în totalitate sarcinile și atribuțiile conform fișei postului, a respectat principiul gradualității, după constatările din cadrul controlului tematic efectuat sub coordonarea sa în perioada 19-23.02.2007, le-a analizat la nivelul inspectoratului și a propus cercetarea prealabilă a șefului Biroului Investigații criminale, iar pentru ofițerii din conducerea unităților respective a luat măsura atenționării în scris și acordării unui termen de încercare de 3 luni pentru a remedia disfuncționalitățile și a eficientiza activitățile, astfel că în luna martie rezultatele au fost pozitive, indicatorii de performanță înregistrând creșteri importante.

La data de 21.03.2008 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării celor 2 acte administrative, excepție ce a fost respinsă de către instanță prin încheierea din data de 21.03.2008.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât în urma cercetării prealabile s-a reținut că nu a coordonat eficient structurile de investigații criminale și de investigare a fraudelor, având ca rezultat scăderea performanțelor profesionale și crearea unui mediu de nesiguranță în rândul cetățenilor, a evaluat superficial activitatea pe linie informativ-operativă, a manifestat lipsă de preocupare în analiza fenomenului criminalității de natură economică, abaterea disciplinară reținută în sarcina sa fiind aceea de "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", iar sancțiunea - mustrare scrisă conform art. 57 lit.b din Legea nr. 360/2002 și art. 12 (1) lit.b teza I din Ordinul nr. 400/2004.

Referitor la excepția nulității Deciziei nr. 684/2008, s-a arătat că temeiul de drept a fost menționat în preambulul actului, fiind respectate întru totul dispozițiile art. 62(3) din Ordinul nr. nr. 400/2004, iar cercetarea prealabilă a fost întocmită cu respectarea tuturor prevederilor legale.

Pârâtul a formulat în data de 21.03.2008 întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât prin Ordinul nr. -/2008 a fost soluționată contestația formulată de reclamant, acesta nu este act administrativ în sensul art. 1 alin.1 și art.2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, prin emiterea dispoziției nr. 684/2008 aal uat naștere raportul juridic de drept administrativ.

Această excepție a fost unită cu fondul de către instanță, urmând a se pronunța asupra sa cu prioritate, conform art. 137 Cod pr.civilă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin Dispoziția nr. 684/31.01.2008 emisă de Inspectorul General al Poliției Române, reclamantul, în calitatea sa de comisar de poliție, a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă, reținându-se că a comis abaterea disciplinară "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", după efectuarea cercetării prealabile finalizate prin Raportul nr. -/11.01.2008. Împotriva acestei dispoziții, a formulat contestație, care a fost respinsă prin Ordinul nr. -/19.02.2008, fiind menținută sancțiunea aplicată, concluzionându-se că motivele invocate de reclamant nu pot fi luate în considerație întrucât au fost prezentate și la finalizarea cercetării prealabile, analizate în conformitate cu art. 33 alin.2 din Ordinul nr. 400/2004, fără a fi necesar a se proceda la verificări suplimentare, întrucât neregulile constatate întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare de "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", raportul de cercetare prealabilă cuprinde toate elementele prevăzute de art. 33 din ordin, iar cercetarea prealabilă a evidențiat în plus, și faptul că finalitatea judiciară a dosarelor penale înaintate unităților de parchet nu este de natură să atragă nulitatea cercetării, având rolul să suplimenteze în probatoriu vinovăția celui în cauză.

Cele 2 acte administrative, prin care s-a stabilit răspunderea disciplinară a lui au fost contestate de acesta în fața instanței de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art.67 din Ordinul nr. 400/2004 și art. 61 din Legea nr. 360/2002, ce conțin o normă de competență specială în ceea ce privește astfel de litigii, neavând nicio relevanță împrejurarea dacă actele contestate sunt administrative în sensul art.2 lit.c din Legea contenciosului administrativ, întrucât competența specială este imperativă, însă în cauza de față atât dispoziția cât și ordinul prin care s-a respins contestația reclamantului sunt acte administrative, prin dispoziție s-a finalizat raportul juridic existent între reclamant și, privind stabilirea răspunderii disciplinare a lui, iar prin ordin s-a finalizat raportul juridic privind dreptul reclamantului de a contesta sancțiunea la șeful ierarhic al celui ce a aplicat sancțiunea, astfel că excepția invocată de către nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.

Referitor la dispoziția nr. 684/31.01.2008, Curtea reține că potrivit art. 62 din Ordinul nr. 400/2004, actul administrativ de sancționare a polițistului trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile enumerate în alin.2 lit. a-f, inclusiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetării prealabile și în fața Consiliului de disciplină, lipsa acestei mențiuni fiind sancționată cu nulitatea absolută a actului de sancționare, în materia raporturilor de muncă este aplicabil pe lângă Ordinul nr. 400/2004 și Codul muncii, respectiv art.268 (2), ce prevede expres această sancțiune, întrucât legea specială a polițistului nr. 360/2002 se completează cu Legea funcționarului public - Legea nr. 188/1999, art. 78 alin.1, iar aceasta din urmă se completează conform art. 117 cu prevederile legislației muncii.

Astfel, în dispoziția prin care s-a stabilit răspunderea disciplinară a lui și s-a aplicat acestuia sancțiunea mustrării scrise este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară, sunt precizate prevederile ce au fost încălcate de către polițist, temeiul legal în baza căruia s-a aplicat sancțiunea, termenul în care poate fi

contestată această sancțiune, precum și instanța competentă, însă nu sunt indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către polițist, conform art. 62 (2) lit.c din Ordinul nr. 400/2004 și art.268 (2) lit.d din Codul muncii, făcându-se doar mențiunea că la 11.01.2008, cu ocazia prezentării conținutului raportului de cercetare prealabilă, polițistul a formulat obiecțiuni cu privire la stabilirea vinovăției, fără să propună administrarea altor probe în apărarea sa, această mențiune nefiind suficientă pentru a se concluziona că au fost respectate textele legale menționate mai sus.

Mai mult decât atât, în raportul de cercetare prealabilă (fila 19 din raport) se evidențiază faptul că din verificările efectuate pe timpul cercetării a rezultat că majoritatea argumentărilor lui sunt în concordanță cu datele furnizate de serviciile speciale din cadrul B și că nu i se poate imputa în totalitate finalitatea judiciară redusă a dosarelor de corupție, situație în care se impunea ca Inspectorul General al Poliției Române să analizeze în totalitate cercetarea prealabilă efecutată în ceea ce-l privește pe reclamant și să procedeze la aplicarea sancțiunii disciplinare, cu respectarea tuturor dispozițiilor ce au incidență în această materie, respectiv cele prevăzute de art.61 și următoarele din Ordinul nr. 400/2004, art.57 și următoarele din Legea nr. 360/2002, art.263 și următoarele din Codul muncii.

Având în vedere că dispoziția nr. 684/31.01.2008 nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de normele legale enumerate mai sus, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către polițist în timpul cercetării prealabile, conform art. 268 (2) din Codul muncii Curtea va constata că dispoziția contestată este afectată de nulitatea absolută.

Întrucât Curtea va constata că dispoziția de sancționare este nulă absolut pentru lipsa uneia dintre mențiunile obligatorii, pe cale de consecință, va anula Ordinul nr. -/19.02.2008 emis de Ministrul Internelor și Reformei Administrative, prin care s-a respins contestația lui, în mod greșit, întrucât acesta a învederat și șefului ierarhic superior aspectele de nelegalitate a dispoziției, însă apărările sale nu au fost luate în considerație, deși dispozițiile legale în ceea ce privește conținutul actului de sancționare sunt imperative, fiind prevăzută expres și sancțiunea aplicabilă.

În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării celor 2 acte administrative contestate, Curtea constată că pe rolul acestei instanțe s-a aflat și dosarul nr- ce a avut ca obiect suspendarea executării aceleeași dispoziții și aceluiași ordin, în conformitate cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ, cauză ce a fost soluționată prin sentința nr. 70/12.03.2008, iar în prezenta pricină a formulat capăt de cerere distinct, cu același obiect, fără a invoca alte motive decât cele din cererea inițială, astfel că această cerere va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Nu se poate primi apărarea reclamantului în sensul că cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ are valabilitate numai până la pronunțarea pe aceeași cerere promovată în cadrul procesului ce privește fondul cauzei, întrucât acest text de lege nu reglementează o procedură de suspendare a executării provizorie, cum este cea prevăzută de art. 403 Cod pr.civilă, ci dă posibilitatea unei persoane vătămate într-un drept sau interes ocrotit de lege să

solicite suspendarea executării actului administrativ contestat pe cale separată, sau împreună cu acțiunea ce privește fondul cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, în cauza de față a uzat de calea separată și a formulat cerere de suspendare ce a fost soluționată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin sentința nr. 70/2008, chiar dacă soluția nu este irevocabilă.

Este adevărat că se pot promova și cereri de suspendare succesive, însă nu pentru aceleași motive conform art.14 (6) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, însă în cauza de față motivele pentru care s-a solicitat suspendarea executării sunt aceleași cu cele din cererea promovată separat.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, urmând să fie admisă ca atare, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 684/31.01.2008, să se anuleze Ordinul nr. -/19.02.2008, iar cererea de suspendare a executării celor 2 acte administrative va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Pentru aceste motive,

În numele legii

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtul

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în B, str. -. 3,. 2,. 16, jud. B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,-, sector 1 și Inspectoratul General al Poliției Române cu sediul în mun. B,-, sector 5.

Constată nulitatea absolută a dispoziției nr. 684/31.01.2008 emisă de Inspectorul General al Poliției Române.

Anulează Ordinul nr. -/19.02.2008 emis de Ministrul Internelor și Reformei Administrative.

Respinge cererea de suspendare a executării dispoziției nr. 684/31.01.2008 și a ordinului nr. -/19.02.2008, ca rămasă fără obiect.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, atăzi 28 martie 2008.

Președinte Judecător

- - - - -

Grefier

- -

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. / - 5ex./9.04.2008

Președinte:Secrețeanu Adriana Florina
Judecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 84/2008. Curtea de Apel Ploiesti