Anulare act administrativ . Sentința 84/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 84
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 11 februarie 2010 privind acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ambii cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 11 februarie 2010 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 19.10.2009 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea Ordinului nr.2786 din 05.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice privind revocarea din funcția de Director al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale D, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului 2786/2009 și plata drepturilor salariale cuvenite și a celor de asigurări sociale cuvenite până la reintegrarea efectivă în funcție, indexate, majorate și recalculate, de la data revocării.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr.1432/25.05.2009 al Ministrului Finanțelor Publice a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale D, exercitându-și atribuțiile în baza contractului de management nr.342 din 25.05.2009, contract individual de muncă.
A arătat reclamantul că Ordinul nr.2786 din 05.10.2009 emis de Ministrul Finanțelor Publice, prin care a fost revocat din funcție, este nelegal întrucât nu conține nici un temei justificativ cu privire la cauza de revocare, actul fiind nul în condițiile în care art.74 alin.1 lit. b din Codul Muncii prevede imperativ că este obligatorie arătarea în scris a motivelor care au determinat luarea acestei măsuri.
A precizat reclamantul că în partea expozitivă a ordinului s-a arătat ca temei justificativ constatările Comisiei de evaluare a activității constituită prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.2669/2009, însă până la data de 08.10.2009, când i-a fost comunicat ordinului contestat, nu i s-a comunicat un ordin privind evaluarea activității sale.
A susținut reclamantul că întrucât procedura de evaluare nu a fost parcursă, deși era obligatorie conform art.9 alin.1 lit. c) din contractul de management nr.32/15.08.2009, ordinul contestat este lovit de nulitate absolută, în condițiile art.78 alin.1 din Codul Muncii.
Un alt motiv de nulitate a ordinului invocat de reclamant privește faptul că în perioada emiterii actului, respectiv 02.10.2009-15.10.2009, se afla în incapacitate temporară de muncă, perioadă în care operează suspendarea legală a contractului de muncă. În această situație Ordinul nr.2786/2009 al Ministrului Finanțelor Publice este lovit de nulitate, în condițiile art.50 alin.1 lit. b) din Codul Muncii.
A mai arătat reclamantul că potrivit art.74 alin.1 lit. b) din Codul Muncii era obligatorie acordarea unui preaviz și arătarea duratei sale, măsuri prevăzute imperativ a se lua anterior încetării raporturilor de muncă.
A precizat reclamantul că prin cererea depusă la 13.10.2009 a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ.
Prin aceeași cerere reclamantul a solicitat și suspendarea executării Ordinului nr.2786/5.10.2009 pe care de ordonanță președințială, până la soluționarea cauzei pe fond.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.50,74,78 Codul Muncii și Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ și nr.HG527 privind contractul cadru de management.
La dosar au fost depuse, în copie, Ordinul nr.2786/05.12.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, dovada îndeplinirii plângerii prealabile, Ordinul nr.1432/25.05.2009 al Ministrului Finanțelor Publice, contractul de management nr.342/25.05.2009.
La data de 14.01.2010 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea acestei cereri pârâta arătat, cu privire la primul capăt de cerere, că potrivit art. III alin. (7) din nr.OUG37/2009 contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, însă numai cu privire la vechimea în muncă și specialitate.
A mai arătat pârâta că în baza certificatelor medicale transmise a fost emis Ordinul nr.3030/2009 prin care s-a constata suspendarea executării prevederilor Ordinului nr.2786/2009 și suspendarea încetării contractului de management ca urmare a ivirii incapacității temporare de muncă.
Cu privire la evaluarea activității reclamantului, pârâta a arătat că aceasta a fost efectuată în temeiul Ordinului nr.2669/2009 al Ministrului Finanțelor Publice, pentru perioada 01.06.2009-31.08.2009 și s-a realizat de Comisia de evaluare, urmare acestei evaluări fiind emis Ordinul nr.2786/05.10.2009.
A mai susținut pârâta că în cuprinsul art.9 alin. (1) lit. b) din nr.HG527/2009 este prevăzută încetarea contractului de management la inițiativa ordonatorului principal de credite, în cazul evaluării directorului coordonator/adjunct necorespunzător, fără notificare prealabilă.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea efectelor ordinului contestat, pârâta a susținut că reclamantul a mai solicitat suspendarea acestui ordin în cadrul dosarelor nr- și - aflate pe rolul Curții de APEL CRAIOVA.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând cererea de suspendare formulată de reclamant, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune măsura solicitată, respectiv: un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și prevenirea unei pagube iminente, a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Astfel, în ceea ce privește prima condiție, potrivit art. 2 alin.1 lit.t din Legea nr. 554/2004 modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În speță, Curtea constată existența unui caz bine justificat în raport de împrejurarea că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, iar Ordinul nr.2786/05.12.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fot emis tocmai pentru a se asigura punerea în executare acestei ordonanțe, există o puternică îndoială cu privire la legalitatea de care se bucură un actul administrativ în discuție.
Potrivit art. 2 alin.1 lit.ș din Legea nr. 554/2004 modificată, prin noțiunea de pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Curtea constată îndeplinită și această condiție, în speță fiind vorba de diminuarea unor drepturi salariale. Acest prejudiciu material este viitor și previzibil cu evidență. De asemenea, se poate afirma faptul că, măsura adoptată în privința reclamantului, datorită, pe de o parte a caracterului său imprevizibil iar, pe de altă parte, a funcției de conducere deținute de acesta, poate genera o perturbare previzibilă gravă a funcționării serviciului public.
Prin urmare, față de considerentele expuse, instanța va admite cererea formulată de reclamant și va dispune suspendarea Ordinul nr.2786/05.12.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin Ordinul nr.2786/05.12.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, s-a dispus ca începând cu data de 06.10.2009, încetează aplicabilitatea Ordinului nr. 1432/25.05.2009 al ministrului finanțelor publice, privind numirea domnului pe o perioadă de 1 an în funcția de director coordonator în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale D și contractul de management nr. 342/25.05.2009.
Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că aceasta a fost emisă în aplicarea prevederilor OUG nr. 34/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice
În exercitarea controlului legalității Ordinul nr.2786/05.12.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia aceasta a fost emisă, au fost declarate neconstituționale.
Astfel, prin Decizia nr.1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr.37/2009 este neconstituțională, reținând că Guvernul, prin întreg conținutul reglementării cuprinse în ordonanță și care se referă la statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, respectiv în domeniul legii organice, încălcând astfel disp. art.115 alin.6 din Constituție.
Decizia Curții Constituționale nr.1257/7.10.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Potrivit disp. art. 31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin.1 și 4 din Constituție și art.31 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992, și în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ceea ce presupune că, după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. XIV alin.1 din OUG nr.105/2009 s- dispus abrogarea OUG nr.37/2009.
Față de cele arătate, Curtea urmează să constate în cauză nelegalitatea Ordinului nr.518/2009 fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale și, în consecință, să dispună anularea acestuia.
Consecința anulării Deciziei nr. 302/2009, este repunerea părților în situația avută anterior emiterii acestui act administrativ.
Ca atare, va fi dispusă reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, invocată din oficiu de către instanță, Curtea o constată întemeiată, în raport de faptul că emitent al actului administrativ supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ este Ministerul Finanțelor Publice, pârâta ANAF neavând legitimare procesuală în raportul juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, județul D în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ambii cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează Ordinul nr.2786/5.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior și la plata către reclamant a drepturilor salariale neîncasate de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă, actualizate la data plății.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.2786/5.10.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Respinge acțiunea față de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Costinel Moțîrlichie
