Anulare act administrativ . Sentința 85/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 85/2009
Ședința publică din 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare în vederea pronunțării hotărârii, acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.02.2009 când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Reclamanta, formulat plângere împotriva hotărârii nr. 561/15.10.2008 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând în principal, anularea hotărârii 561/15.10.2008 emisa de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; obligarea pârâtei să se pronunțe asupra obiectului sesizării înregistrate sub nr. 413/2008 in sensul dacă prin adoptarea nr.OUG148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului petenta este discriminată, față de situația altor persoane beneficiare ale indemnizației de creștere a copilului în vârstă de pâna la 2 ani, conform memoriului depus.
În motivare se arată că prin plângerea formulată, în contradictoriu cu MINISTERUL MUNCII, Familiei si Egalității de Șanse petenta a solicitat să se constate ca prin adoptarea nr.OUG.148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului petenta este discriminată, față de situația altor persoane beneficiare ale indemnizației de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani.
S-a susținut că odată cu intrarea în vigoare a OUG 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, s-a instituit un cuantum unic al indemnizației pentru creșterea copilului.
Limitarea indemnizației pentru creșterea copilului, așa după cum stabilește actul normativ precizat, încalcă principiul nediscriminării consacrat de Constituția României prin art.16, alin.
Acordarea dreptului la concediu pentru creșterea copilului si a indemnizației aferente este esențialmente condiționat de realizarea unui venit profesional supus impozitării.
cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului s-ar fi justificat, fie in ipoteza in care indemnizația nu ar fi fost corelată/condiționată de o anumită contribuție strict determinată, fie in ipoteza în care toți beneficiarii ei ar fi plătit contribuții egale în cuantum.
Șansa privind creșterea copilului până la 2 ani se acordă doar acelor contribuabili cu venituri mici, acelor părinți ale căror venituri se situează sub limita indemnizației stabilite.
Asigurarea protecției unei categorii sociale defavorizate, sub aspectul veniturilor, nu justifică anihilarea protecției sociale a altor categorii sociale.
Modul concret de acordare a concediului si a indemnizației trebuie raportate la finalitatea actului normativ si anume aceea de "susținere a familiei in vederea creșterii copilului".
Prin abrogarea vechii reglementari, in baza cărora petenta primea indemnizația la nivelul a 85% din media veniturilor pe ultimele 6 luni, s-a realizat o restrângere a acestui drept pentru petentă.
Impunerea nivelului indemnizației la 800/600 RON nu este de natură a "sprijini" familia petentei ci, din contră, are un caracter negativ asupra nivelului de trai al acesteia.
Măsura adoptată prin OG nr. - vine în contradicție și cu principiile stabilite în Constituția României potrivit cărora " cetățenii sunt egali în fața legii si a autoritarilor publice, fără privilegii și fără discriminări", iar" România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială"; prevederile art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului potrivit căruia: " Toți oamenii sunt egali în fata legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare"; prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia: "Exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenentă la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Desi intimata potrivit art. 16 din OG 137/2000 republicată, este autoritate de stat in domeniul discriminării cu atribuții referitoare la investigarea, constatata si sancționarea faptelor de discriminare, atribuții care o îndreptățesc să formuleze puncte de vedere opinii sau recomandări cu caracter de îndrumare fără forță juridică obligatorie, circumscrise analizei principiului nediscriminării, refuză să analizeze cererea petentei pe fondul cauzei respectiv a solicitării, invocând o pretinsă necompetență materială, astfel că, cu majoritate de voturi, decide că nu pot fi reținute fapte de natură a atrage răspunderea contravențională, dispunând clasarea dosarului.
Atitudinea intimatei este nejustificată în condițiile în care a soluționat alte petiții similare ( cum ar fi cele privind statutul magistraților), confirmate de decizii ale instanțelor de judecată, iar în cauză, decizia pronunțată are doar caracter constatator și nu constitutiv de drepturi.
Intimata Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare, solicitat respingerea acțiunii, arătând că "fapta de discriminare" invocată de reclamantă, este în realitate o faptă echivalentă cu o problemă de constituționalitate.
MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale prin întâmpinare, invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, deoarece reclamanta solicită anularea unui act administrativ emis de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Examinând cererea, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nr. 7395/26.05.2008, pârâta solicitat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să constate o situație discriminatorie creată prin adoptarea OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în speță prevederile art. 1 din OUG, prin care se instituie un cuantum unic al indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 indemnizație în valoare de 600/800 lei.
Prin Hotărârea nr. 561/15.10.2008, s- hotărât că nu pot fi reținute fapte de natură a atrage răspunderea contravențională, ce intră sub incidența OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, s- clasat dosarul și s- răspuns petentei în sensul celor hotărâte.
În hotărâre s-a reținut că prevederile normative în discuție ar putea fi interpretate ca venind în contradicție cu principiul egalității, însă opțiunea legiuitorului și examinarea soluțiilor legislative aduse de către legiuitor, precum și conformitatea acestora ca principiul egalității statuat de Constituția României revine Curții Constituționale.
În opinie separată, s-a reținut că în calitate de singură autoritate de stat din România, care este definită ca garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, responsabil cu privire la armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate invoca excepția necompetenței materiale în situația în care obiectul pretenției se referă la o prevedere legală.
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "prin discriminare se înțelege orice deosebiri, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Fapta de discriminarea invocată de reclamantă fost determinată de adoptarea OUG nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, care în art. 1 alin. 1 prevede: "începând cu data de 1.01.2006, persoanele care în ultimul an anterior nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei".
Reclamanta învederează faptul că prin adoptarea OUG nr. 148/2005 se instituie o discriminare în contradicție cu dispozițiile cuprinse în Constituția României, ceea ce conduce la ideea că, discriminarea provine din caracterul prezumtiv neconstituțional al art. 1 din OUG 148/2005 sub aspectul egalității.
Deci problema pe care o invocă reclamanta poate constitui eventual un motiv ce ține de neconstituționalitatea dispoziției invocate.
Adoptarea sau modificarea unui act normativ nu poate fi asimilat unei fapte în sensul prevederilor OG nr. 137/2000.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale este nefondată, deoarece într-adevăr reclamanta atacă o hotărâre emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, dar actul supus dezbaterii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este o ordonanță Guvernului, ministerul având calitate de parte în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, când s- soluționat plângerea petentei și s- pronunțat hotărârea atacată în prezenta cauză.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.137.civ, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, iar în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 și nr.OG 137/2000 va respinge acțiunea promovată de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, sector 1, str. -. - nr. 2-4.
Respinge acțiunea promovată de reclamanta, domiciliată în BMs tr. -. -. G, nr. 1 .23, jud. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul in B, Piata, nr. 1-3,.2, B, având ca obiect anularea hotărârii nr. 561/15.10.2008 emisă de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. dact. GC
5 ex/20.03.2009
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu
