Anulare act administrativ . Sentința 852/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.852
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta - ROMÂNIA SRL în calitate de succesoare a - - SRL în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.03.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta - România SRL în calitate de succesoare a - - SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice I:
Anularea in parte a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. - din data de 21.09.2007 in ceea ce privește (i) obligația de plata a sumei totale de 381.184,00 reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, majorări si penalități aferente precum SI ID ceea ce privește (ii) Obligația de plata a sumei totale de 366.721,00 lei reprezentând impozit pe veniturile nerezidenților stabilit suplimentar, majoră. 1 și penalități aferente, precum si modificarea Raportului de inspecție fiscală din data de 20.09.2007, având nr. de Înregistrare - în sensul ca nu datorează sumele indicate mai sus;
Obligarea Paratei la returnarea sumei de 744.961 RON, actualizata la rata inflației plus dobânda legala pana la data plații efective, deja încasată de către parata din obligațiile fiscale suplimentare stabilite conform Deciziei de impunere nr. - din data de 21.09.2007.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că a fost supusă unei inspecții generale inspecții fiscale generale desfășurate de experți din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice I, Serviciul Control Fiscal T, în urma căreia a fost Întocmit Raportul de inspecție fiscală din data de 20.09.2007, având nr. de înregistrare -. a procedat, in termenul legal, la exercitarea caii administrative de atac, in fata organului fiscal competent (Direcția Generala a Finanțelor Publice I), conform prevederilor legale, prin depunerea Contestației înregistrate la Direcția Generala a Finanțelor Publice I sub nr. 114.290/07.11.2007 (atașată ca Anexa nr. 4), respectiva contestație fiind însă respinsa prin intermediul Deciziei nr. 268/28.11.2007 (atașată ca Anexa nr. 5).
În urma verificării efectuate in perioada 24.08.2007 - 07.09.2007 si 1720.09.2007, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina o diferență de impozit pe profit în suma de 237.677 RON pentru care au fost calculate majorări de întârziere în suma de 139.931 RON și penalități de întârziere în sumă de 3.576 RON (total obligații fiscale accesorii: 143.507 RON).
Respectiva diferența de impozit pe profit rezulta in cea mai mare parte în urma neadmiterii la deducere a cheltuielilor înregistrate de în perioada februarie 2005 - aprilie 2006 în legătură cu serviciile de prestate de. Ungaria. Aceste cheltuieli au fost în sumă totală de 1,467,080 RON, din care 1,080.931 RON au fost înregistrați în anul 2005, restul de 386.149 RON În 2006.
Arată reclamanta că aceste concluzii ale organelor fiscale sunt neîntemeiate întrucât:
- serviciile au fost efectiv prestate, acest fapt fiind atestat atât de rapoarte de lucru lunare cat si de numeroase alte mijloace de proba;
- serviciile au fost executate în baza unui contract de prestări servicii care cuprinde toate datele si informațiile impuse de lege;
- necesitatea efectuării cheltuielilor se justifica prin prisma activităților pe care H le-a desfășurat pe perioada derulării contractului si anume activitatea de producție de mostre de îmbrăcăminte;
- în sfârșit, cheltuielile respectă criteriul general de deductibilitate a cheltuielilor, prevăzut la art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, conform căruia cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt deductibile fiscal.
Conform celor prezentate în Raportul de inspecție fiscală (Capitolul III. 1), pentru a justifica neadmiterea la deducere a cheltuielilor înregistrate de în legătură cu serviciile de vestimentar prestate de. Ungaria, organele de inspecție fiscală își întemeiază constatările pe următoarele prevederi legale:
- art.21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), conform căruia sunt nedeductibile "cheltuielile cu serviciile de management, consultanță. asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte"
- pct. 48 din Normele de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, conform căruia pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management. consultanță. asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ anumite condiții: serviciile trebuie să fie efectiv prestate si să fie executate în baza unui contract care să cuprindă anumite date. prestarea efectivă a serviciilor trebuie justificata prin situații de lucrări. procese verbale de recepție. rapoarte de lucru. studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare iar contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Organele de inspecție fiscală au considerat că nu a putut dovedi că serviciile au fost efectiv prestate sau că aceste servicii au fost necesare desfășurării activității.
Cu toate acestea, pe întreg parcursul raportului de inspecție fiscala organele de inspecție fiscala nu fac altceva decât sa înșiruiască o serie de prevederi legale sau de constatări faptice, fără insa a indica în vreun fel relevanta acestora asupra caracterului deductibil sau nedeductibil al respectivelor cheltuieli. Argumentația prezentată de organele de inspecție fiscală nu are un curs.logic, fiind mai mult o înșiruire de observații cărora nu le sunt atașate implicațiile fiscale aferente, sau citate din legislația fiscală dar care nu sunt asociate unei observații referitoare -la speța analizată. In fapt, organele de inspecție fiscala nu aduc niciun argument legal care sa justifice neadmiterea ca deductibile a respectivelor cheltuieli, nefiind invocat vreun text legal din care sa rezulte ca faptele constatate de către organele de inspecție fiscala ar avea drept consecința legala neadmiterea ca deductibile a respectivelor cheltuieli.
Astfel, organele de inspecție fiscala arata ca "în susținerea facturilor emise de societatea ungară. societatea verificată prezintă un raport de activitate întocmit unilateral, în limba engleză de către reprezentantul firmei ungare, în care se menționează la general serviciile prestate".
Organele de inspecție fiscala se refera in acest context la una dintre cerințele impuse de lege (pct. 48 din Normele de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal pentru deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii si anume cerința ca prestarea efectivă a serviciilor sa fie justificata prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
Textul legislativ menționat anterior (și care a fost enunțat chiar și în raportul de inspecție fiscală) menționează în mod expres faptul că prestarea efectivă a serviciilor se poate justifica prin rapoarte de lucru. În cazul SRL, pentru fiecare factură primită de la. există Întocmit un raport de lucru, în care se detaliază fiecare produs pentru care au fost prestate serviciile de.
In privința faptului ca respectivul raport de lucru (de activitate) este întocmit unilateral de către reprezentantul firmei prestatoare, acest fapt nu are niciun fel de impact asupra validității sale ca document justificativ, legea neimpunând in acest sens vreo cerința. De altfel, prin natura sa un raport de lucru nu poate fi întocmit decât unilateral, de către cel care a prestat activitățile respective, acesta fiind singurul in măsura sa indice activitățile efectuate si singurul căruia ii revine o obligație de raportare. De asemenea, faptul ca respectivul raport este întocmit in limba engleza nu este de natura sa ii afecteze calitatea de document justificativ, legea neprevăzând obligația ca documentele justificative ale serviciilor efectuate sa fie redactate exclusiv in limba, iar situația faptica impunând, datorita naționalităților diferite ale parților ( si respectiv maghiara), folosirea unei limbi străine de circulație internaționala, așa cum este limba engleza.
In sfârșit, susținerea organelor de inspecție fiscala conform căreia rapoartele de lucru ar menționa doar in general serviciile prestate nu are nicio relevanta câtă vreme legea nu prevede elementele si detaliile minime care ar trebui sa fie incluse intr-un raport de lucru. Deosebit de acest fapt, respectiva susținere nici măcar nu corespunde situație de fapt, in realitate respectivele documente incluzând toate detaliile necesare, indicându-se, spre exemplu, fiecare produs pentru care au fost prestate serviciile respective.
Se arată că nici Codul fiscal si nici Normele de aplicare nu oferă detalii în legătură cu modalitatea de Întocmire a documentelor care ar putea fi utilizate de societăți pentru a justifica prestarea efectivă a serviciilor.
In continuare, organele de inspecție fiscala arata ca la verificare s-a constatat că societatea nu pune la dispoziție anumite documente - comenzi scrise, confirmate de contractor în scris, datate și numerotate și menționate în fiecare document susținător legat de o Comandă specifică inclusiv în facturi, protocoalele de acceptare a comenzilor semnate de către părți.
De asemenea, facturile emise de societatea ungară nu menționează anumite informații prevăzute de contract.
Faptul că - nu a prezentat organelor de inspecție fiscală comenzi scrise eliberate de beneficiar contractorului, confirmate de contractor sau protocoalele de acceptare a comenzilor nu poate constitui un argument suficient pentru a trage concluzia că SRL nu poate justifica necesitatea prestării serviciilor în scopul activităților pe care le desfășoară sau că nu poate justifica prestarea efectivă a serviciilor de către. Astfel, nici Codul fi scai si nici Normele sale de aplicare nu prevăd ca posibilitatea de a justifica necesitatea prestării serviciilor in scopul activităților desfășurate sau prestarea efectiva a serviciilor sunt condiționate sau depind in vreun fel de existenta oricăruia dintre documentele menționate. In absenta oricăror astfel de prevederi este netemeinic si ilegal ca neprezentarea unuia dintre aceste documente sa fie folosita de către organele de inspecție fiscala ca argument in sensul ca nu poate justifica necesitatea prestării serviciilor în scopul activităților pe care le desfășoară sau că nu poate justifica prestarea efectivă a serviciilor de către.
În plus, nici Codul fiscal si nici vreo alta prevedere legala nu precizează faptul că o cheltuială cu serviciile ar trebui tratată ca nedeductibilă în cazul în care societatea nu deține un anumit document prevăzut În contractul de prestări de servicii. Lipsa unui asemenea document ar putea cel mult avea consecințe in cadrul relației contractuale dintre cele doua parți insa atât timp cat existenta respectivului document nu este impusa de nicio prevedere legala expresa (așa cum stau lucrurile in cazul de fata), acesta lipsa nu poate avea consecințe de ordin fiscal.
De asemenea, chiar dacă -. ar fi prezentat organelor de inspecție fiscală comenzi și protocoale de acceptare a comenzilor, acestea singure nu ar fi putut justifica prestarea efectivă a serviciilor sau necesitatea prestării lor din perspectiva activităților desfășurate de -..
Însă necesitatea prestării serviciilor poate fi demonstrată având în vedere natura activităților desfășurate de -., si structura personalului în acea perioadă (-. nu avea un angajat specialist în vestimentar), in vreme ce prestarea efectiva a serviciilor poate fi demonstrata nu doar prin rapoartele de activitate lunară menționate mai sus ci si prin tiparele si mostrele realizate si prin corespondența purtată Între reprezentantul. și clientul H, respectiv societatea UK.
In continuare, organele de inspecție fiscala arata in cuprinsul Raportului de inspecție fiscala ca la întrebarea organelor fiscale cu privire la necesitatea efectuării cheltuielilor cu aceste servicii și cine efectua aceste servicii în perioada anterioară derulării contractului cu doamna precizează că există un alt contract cu clientul extern (UK) până în luna august 2004, iar după luna august 2004 când contractul a fost schimbat, serviciile erau prestate de către" manager" al UK d-na care a coordonat activitatea timp de 6 luni. Din contractul precedent reiese că activitățile desfășurate de se. H SRL erau asemănătoare cu cele efectuate ulterior ( de confecții pentru femei destinate pieței Marii Britanii, producerea de tipare pentru confecțiile de mai sus și asistență tehnică acordată producători/or români de astfel de confecții), servicii efectuate de salariații unității. De asemeni în nota explicativă se specifică faptul că in perioada în care domnul Linder era plecat din țară, acesta era înlocuit de asistenta sa d-na salariată la se H SRL. Începând cu luna mai 2006 domnul Linder a fost angajat cu carte de muncă la se SRL nemaifiind necesară o cheltuială de aproximativ 20.000 de lire sterline pe lună. Conform statutului de plată anexat domnul Linder este plătit cu 6.800 lei pe lună). "
Nici in cadrul observațiilor citate mai sus organele de inspecție fiscala nu arată care sunt implicațiile, din punct de vedere al legislației în materie de impozit pe profit, ale constatări lor de mai sus (și care prevederi din Codul fiscal ar fi fost încălcate). Mai mult, aceste afirmații ale organelor de inspecție fiscală nu demonstrează faptul că -. nu poate justifica necesitatea prestării serviciilor în scopul activităților desfășurate sau că -. nu poate justifica prestarea efectivă a serviciilor.
Raportul de inspecție fiscală indica faptul ca înainte de luna februarie 2005 (înainte ca -. sa încheie contractul de prestări servicii cu.) servicii similare erau asigurate de societatea mamă UK printr-un reprezentant al acesteia delegat din timp în timp în România. Elementul determinant pe care raportul de inspecție fiscală nu îl ia in considerare este insa faptul ca in acea perioada (perioada anterioara încheierii contractului de prestări servicii cu - - februarie 2005), activitățile desfășurate de (prestări servicii către UK)erau diferitefata de cele efectuate ulterior, adică pe perioada derulării contractului cu. ( de confecții pentru femei destinate pieței Marii Britanii, producerea de tipare pentru confecțiile de mai sus și asistență tehnică acordată producătorilor români de astfel de confecții).
În perioada anterioara încheierii contractului de prestări servicii cu februarie 2005, Între și UK. exista Încheiat un contract de prestări servicii (a se vedea o copie a acestuia în Anexa nr. Il). Prețul acestor servicii era stabilit prin metoda cost-plus, iar prestarea lor era strict supervizată de UK printr-un reprezentant al acesteia. Astfel, În acea perioadă,nu producea mostre și prototipuripentru articole de . iar către UK nu erau livrate asemenea mostre si prototipuri,ci presta serviciicătre UK sub directa supraveghere a reprezentanților UK. Acesta este motivul pentru care În acea perioadă (Înainte de februarie 2005), -. SRL nu a Înregistrat cheltuieli cu serviciile de vestimentar.
Ulterior, pentru a trece de la prestarea unor servicii la producția de mostre de îmbrăcăminte, în lipsa unui angajat specialist în vestimentar, a fost nevoită să încheie un contract de servicii de vestimentar cu o societate care putea oferi acest tip de serviciu, din acest motiv apărând necesitatea încheierii contractului de prestări servicii cu societatea, Astfel, in urma acestei schimbări in activitatea desfășurată de către, a devenit imperios necesara si încheierea contractului de prestări servicii cu. încheierea acestui contract fiind deci perfect justificata din punct de vedere economic.
Un argument suplimentar în demonstrarea faptului că serviciile în discuție au fost efectiv prestate si că prestarea lor este justificabilă prin prisma activității desfășurate de -. îl reprezintă și faptul că, începand cu luna mai 2006, reprezentantul. (dl. Linder) devine angajat al AR. Salariul acestuia, precum și celelalte cheltuieli aferente, ca de exemplu bonusuri sau contribuții sociale înregistrate de, au fost considerate drept deductibile din punct de vedere al impozitului pe profit, iar organele de inspecție fiscală nu au contestat acest tratament fiscal.
În continuare, în raportul de inspecție fiscală sunt citate prevederile pct. 48 din Normele de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, conform cărora pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță. asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ anumite condiții; serviciile trebuie să fie efectiv prestate si să fie executate În baza unui contract care să cuprindă anumite date, prestarea efectivă a serviciilor trebuie justificata prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție. rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare iar contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Raportul de inspecție fiscală nu precizează insa care dintre aceste condiții nu ar fi fost îndeplinită de cheltuielile înregistrate de -. cu serviciile prestate de. Dimpotrivă, după cum reiese cu claritate din argumentele prezentate mai sus, respectivele cheltuieli îndeplinesc toate condițiile impuse de lege pentru a fi considerate drept cheltuieli deductibile, astfel: serviciile au fost efectiv prestate, acest fapt fiind atestat de rapoartele de lucru lunare întocmite de către reprezentantul societății. (a se vedea Anexa 6), precum si de tiparele și mostrele realizate și transmise către UK. De asemenea, prestarea efectivă poate fi justificată prin intermediul corespondenței purtate între reprezentantul. și UK Ud. pe tema realizării tiparelor și mostrelor de îmbrăcăminte serviciile au fost executate în baza unui contract de prestări servicii (contractul încheiat intre in calitate de beneficiar si. in calitate de prestator) care cuprinde toate datele si informațiile impuse de lege.
Necesitatea efectuării cheltuielilor se justifica prin prisma activităților pe care H le-a desfășurat pe perioada derulării contractului (si pe care continua sa le desfășoare în prezent), si anume activități de producție de mostre de îmbrăcăminte. Unul dintre elementele absolut necesare in vederea realizării unor astfel de activități de producție de mostre de îmbrăcăminte sunt serviciile de. vestimentar, adică tocmai serviciile ce fac obiectul contractului încheiat cu. si cărora le corespund cheltuielile respective. Astfel, pentru a putea beneficia de astfel de servicii de vestimentar, care ii erau absolut necesare pentru a putea desfășura activități de producție de mostre de îmbrăcăminte, Raî ncheiat contractul de prestări servicii cu.
În plus față de cele de mai sus, se arată că cheltuielile înregistrate de cu serviciile de vestimentar respectă criteriul general de deductibilitate a cheltuielilor, prevăzut la art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, conform căruia cheltuielile efectuate În scopul realizării de venituri impozabile sunt deductibile fiscal. De altfel, acest fapt nu a fost contestat nici măcar de către organele de inspecție fiscală.
Din cele de mai sus reiese cu claritate faptul ca respectivele cheltuieli îndeplinesc întocmai și în totalitate condițiile impuse de lege pentru a fi considerate cheltuieli deductibile.
Din Raportul de inspecție fiscala nu se poate înțelege care este legătura sau impactul informațiilor prezentate asupra regimului juridic si fiscal al cheltuielilor efectuate de către in baza contractului de prestări servicii încheiat cu. Nu este clar spre exemplu care este semnificația faptului ca cheltuielile efectuate de către in baza contractului de prestări servicii încheiat cu. s-au cifrat in anul 2005 la suma de 1.080.931 lei, reprezentând 28% din totalul cheltuielilor aferente anului 2005 când a Înregistrat o pierdere contabilă În sumă de 205.551 lei. Atâta vreme cat respectivele cheltuieli îndeplinesc condițiile de deductibilitate prevăzute de lege este irelevant cuantumul lor sau cota pe care o reprezintă din totalul cheltuielilor aferente anului fiscal respectiv. Este de asemenea irelevant cu privire la deductibilitatea sau nedeductibilitate respectivelor cheltuieli daca in urma efectuării acestora si considerării lor ca deductibile, ar fi înregistrat o pierdere contabila, indiferent de cuantumul acesteia. Condițiile pentru ca cheltuielile corespunzătoare unor prestări de servicii sa fie considerate deductibile pentru beneficiar sunt prevăzute de legislația fiscală,conform principiului legalității nefiind in niciun caz posibila o extindere sau suplimentare a acestora. Iar legea fiscala nu acorda unor aspecte cum ar fi (i) cuantumul respectivelor cheltuieli, (ii) cota pe care o reprezintă din totalul cheltuielilor aferente anului fiscal respectiv sau (iii) rezultatul contabil înregistrat la sfârșitul respectivului an fiscal nicio relevanta in privința caracterului deductibil/nedeductibil al acestor cheltuieli.
Rezulta deci in mod evident ca includerea de către organele de inspecție fiscala in cadrul Raportului de inspecție fiscala a aspectelor menționate mai sus nu are nicio relevanta din punct de vedere fiscal sau juridic, nefiind destinata decât a da o aparenta de legalitate concluziilor netemeinice si nelegale ale organelor de inspecție fiscala si de a camufla lipsa oricăror argumente legale care sa justifice calificarea cheltuielilor efectuate de către in baza contractului de prestări servicii încheiat cu. Ca fiind nedeductibile.
Organele de inspecție fiscala arata in continuare ca "din informațiile obținute de organele fiscale a reieșit că acționarul societății este firma cipriotă acționar unic al UK, de unde rezultă relația de afiliere Între lift și H SRL conform art. 7 punctul 21 litera c) din Legea nr. - actualizată. Conform pct. 49. titlul II din HG nr. - "pentru serviciile de management. consultanță si asistență tehnică prestate de nerezidenții afiliați contribuabilului. la analiza tranzacțiilor pentru determinarea deductibilității cheltuielilor trebuie să se aibă În vedere și principiile din comentariul din articolul 9 privind impunerea Întreprinderilor asociate din Convenția-model cu privire la impozitele pe venit și impozitele pe capital. Analiza trebuie să aibă În vedere: (i) părțile implicate; (ii) natura serviciilor prestate; (iii) elementele de recunoaștere a cheltuielilor și veniturilor pe baza documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii. Conform art. 11 alineat (2) "În cadrul unei tranzacții Între persoane afiliate. autoritățile fiscale pot ajusta suma veniturilor sau cheltuielilor oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de pe piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate În cadrul tranzacției ", dar Întrucât În contract nu au fost identificate serviciile prestate, nu s-a făcut dovada efectuării lor si nu sunt precizate tarifele practicate nu s-a putut stabili valoarea de piață admisă pe cheltuieli deductibile ".
a organelor de inspecție fiscala conform cărora intre si. exista o relație de afiliere nu poate conduce in mod automat la concluzia ca sumele corespunzătoare cheltuielilor efectuate de către -. in baza contractului de prestări servicii încheiat cu. sunt nedeductibile. Astfel, așa cum se arata chiar in cadrul Raportului de inspecție fiscala, prevederile legale (pct. 49, titlul II din HG Of. -) stabilesc anumite criterii in funcție de care trebuie efectuata o analiza a tranzacțiilor respective pentru a se determina caracterul deductibil sau nedeductibil al respectivelor cheltuieli, aceste criterii fiind (i) părțile implicate; (ii) natura serviciilor prestate; (iii) elementele de recunoaștere a cheltuielilor și veniturilor pe baza documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii. Prevederile legale dau intr-adevăr dreptul organelor fiscale sa ajusteze suma veniturilor sau cheltuielilor oricăreia dintre persoane (in cazul nostru cheltuielile efectuate de către -. pentru serviciile prestate de către.), după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de pe piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției (adică serviciile furnizate de către.).
Cu toate acestea, in mod inexplicabil, in loc sa procedeze la efectuarea acestei analize, solicitând eventual clarificări/documente suplimentare privind metoda de determinare a prețului inclus in contractul de prestări servicii încheiat cu. așa cum erau ținute sa o facă in baza prevederilor legale mai sus citate, organele de inspecție fiscala se mulțumesc sa afirme ca prevederile contractului de prestări servicii încheiat intre si. (atașat În Anexa nr. 5) nu permit efectuarea unei astfel de analize, afirmație complet neadevărata si netemeinica. Astfel, in legătură cu serviciile prestate de. către -., organele de inspecție fiscală consideră că "în contract nu au fost identificate serviciile prestate". Această afirmație este evident falsă, Întrucât contractul de servicii încheiat între și. precizează la Secțiunea 2 "Obiectul contractului" faptul că. se angajează să vireze SRL Servicii, acestea fiind definite drept servicii de proiect textil.
Nici faptul că nu s-a făcut dovada efectuării serviciilor corespunde in niciun fel realității, in contractul de servicii încheiat Între părți precizându-se în mod expres faptul că pentru serviciile de vestimentar va plăti către. o sumă de 50 pentru asistență În realizarea fiecărui Proiect, acesta fiind definit drept orice schițe, desene, planuri etc. (a se vedea Articolul 4 din contract și de la Articolul 1). Din cele arătate mai sus rezulta cu claritate faptul ca organele de inspecție fiscala au procedat in mod netemeinic si nelegat atunci când, în loc sa efectueze o analiza a tranzacției (relației contractuale) dintre si. pentru a determina daca, eventual, suma cheltuielilor efectuate de către pentru serviciile prestate de către. ar trebui ajustata, organele de inspecție fiscala au concluzionat in mod abuziv, netemeinic si cu încălcarea atribuțiilor legale ce le reveneau, ignorând realitatea faptica si prevederile extrem de clare ale contractului de prestări servicii dintre si. ca o asemenea analiza nu este posibila. Așa cum am arătat mai sus, dimpotrivă, respectiva analiza era intru-totul posibila, contractul de prestări servicii dintre si. precum si documentele justificative corespunzătoare întrunind toate condițiile si furnizând toate informațiile necesare prevăzute de lege.
De altfel, dincolo de faptul ca decizia organelor de inspecție fiscala vine in contradicție cu realitatea faptica, aceasta nu respecta nici măcar prevederile legale pe care chiar organele de inspecție fiscala le invoca in cuprinsul Raportului de inspecție fiscala. Astfel, conform prevederilor legale respective, autoritățile fiscale pot ajusta suma veniturilor sau cheltuielilor oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de pe piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. In cazul reclamantei organele de inspecție fiscala nu au procedat nici măcar la o ajustare si au eliminat pur si simplu în întregime respectivele cheltuieli, considerându-ie ca fiind nedeductibile, soluție care încalcă în mod flagrant prevederile legale aplicabile.
În continuare, în raportul de inspecție fiscală sunt citate anumite prevederi cuprinse la pct. 41 în raportul de inspecție fiscală se menționează în mod eronat pct. 20] din Normele de aplicare a art. II din Codul fiscal:
.Între persoanele afiliate costurile de administrare, management. control, consultanță sau funcții similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societății-mamă, în numele grupului ca un tot unitar. [...] Cheltuielile de această natură pot fi deduse numai dacă astfel de entități furnizează în plus servicii persoanelor afiliate sau dacă în prețul bunurilor și în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau În considerare și serviciile sau costurile administrative. [. ] Serviciile trebuie să fie prestate în fapt. Simpla existență a serviciilor În cadrul unui grup nu este suficientă. deoarece, ca regulă generală. persoanele independente plătesc doar serviciile care au fost prestate în fapt. " Din nou, în raportul de inspecție fiscală sunt citate anumite prevederi legislative fără însă a se arăta, în cazul concret, care sunt implicațiile fiscale (de exemplu, în ce mod, concret, se consideră că aceste prevederi au fost încălcate).
În primul rând, argumentația organelor de inspecție fiscală pornește de la o premisă greșită,: în speță în discuție nu este vorba despre costuri sau servicii de administrare, management, control, consultanță sau funcții similare, ci despre servicii de vestimentar prestate efectiv în România de reprezentantul. Astfel, argumentația fiind bazată pe o calificare eronată a naturii serviciilro ce fac obiectul speței, este evident că și concluziile respectivei argumentații sunt greșite.
Mai mult chiar, menționarea cerinței ca serviciile sa fie efectiv prestate nejustificata pentru ca, așa cum am arătat mai sus, serviciile ce fac obiectul contractului dintre chiar au fost efectiv prestate.
În final, organele de inspecție fiscală notează că: s-au încălcat prev.art.21 al.4 lit.m din Lg.571/2003 actualizată, corob.cu pct.48 al.cap.III din HG 44/2004, fără însă a specifica în mod expres care sunt elementele care pot susține această afirmație.
După cum se poate observă din elementele prezentate de inspecția fiscală nu pot justifica în nici un fel calificarea cheltuielilor efectuate de către - în baza contractului de prestări servicii cu, ca fiind nedeductibile. Pe întreg parcursul Raportului de inspecție fiscală nu există nici măcar un argument legal sau faptic care să pună sub semnul întrebării caracterul deductibil al acestor cheltuieli.
Ținând cont de cele de mai sus, se impune concluzia ea respectivele cheltuieli efectuate de către in baza contractului de prestări servicii eu sunt deductibile.
În opinia organelor de inspecție fiscală, SRL ar fi trebuit să rețină din sumele plătite către în legătură cu serviciile de vestimentar un impozit în sumă de 257.888 RON (calculat prin aplicarea unei cote de 15% În 2005 și 16% În 2006, conform art.116 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal). Organele de inspecție fiscală susțin că, întrucât nu s-a putut stabili ce reprezintă În fapt sumele achitate către. "aceste plăți nu pot fi încadrate conform Convenției de evitare a dublei impuneri dintre România și Ungaria la art. 7 " întreprinderii" deoarece societatea ungară nu respectă prevederile convenției de la art. 5 pct. 3 lit. b) cu privire la înregistrarea în România
în accepțiunea reclamantei aceste constatări sunt eronate pentru următoarele motive:
- conform prevederilor Codului fiscal aplicabile în perioada supusă inspecției fiscale (a se vedea art. 11 5 alin. (1) și art. 116 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal), sunt impozabile în România cu o cotă de 15% (în 2005) sau 16% (În 2006) următoarele tipuri de venituri obținute din România de nerezidenți: dividende, dobânzi, redevențe, comisioane, venituri din servicii etc.
-în cazul în care între România și țara de rezidență a beneficiarului de venit există încheiată o Convenție de evitare a dublei impuneri, prevederile acesteia prevalează asupra prevederilor legislației interne (a se vedea art. 118 alin. (1) din Codul fiscal). Aplicarea prevederilor oricărei Convenții pentru evitarea dublei impuneri este condiționată de obținerea unui certificat de rezidență fiscală din partea entității care obține un venit din România (art. 118 alin. (2) din Codul fiscal). În cazul plăților făcute către. SRL a obținut acest certificat de rezidență fiscală (a se vedea o copie a acestuia în Anexa nr. 12). În consecință, În cazul plăților făcute de SRL către. Convenția de evitare a dublei impuneri Încheiată între România și Ungaria poate fi aplicată.
- serviciile prestate în România de. reprezintă servicii de vestimentar, și în consecință, plățile efectuate de SRL În legătură cu aceste servicii se . la prevederile art. 7 " întreprinderii" din Convenția de evitare a dublei impuneri încheiată Între România și Ungaria. Astfel, în baza certificatului de rezidență fiscală al. SRL nu are nici o obligație de a reține impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți.
- dreptul României de a impune veniturilor realizate de un rezident al Ungariei (conform Codului fiscal, astfel de venituri sunt: dividende, dobânzi, redevențe, comisioane, venituri din servicii etc.) este limitat, conform prevederilor Convenției de evitare a dublei impuneri încheiată între România și Ungaria. Conform acestei convenții, pot fi impuse în România numai următoarele tipuri de venituri realizate din România de nerezidenți: veniturile din proprietăți imobiliare (dar acestea se declară și se plătesc de către societatea nerezidentă, prin intermediul înregistrării unui sediu permanent), profiturile întreprinderii realizate prin intermediul unui sediu permanent (de asemenea, impozitul se declară și se plătește direct de nerezident, și nu prin reținere la sursă), dividendele, dobânzile, comisioanele, redevențele, câștigurile de capital, anumite tipuri de venituri obținute de persoane fizice. Este evident că, chiar și în situația în care nu s-ar fi putut identifica serviciile prestate de. (așa cum susțin organele de inspecție fiscală), sumele plătite de SRL nu se pot încadra în niciuna din categoriile de venit prevăzute în Convenție pentru care, conform Codului fiscal, SRL ar fi avut obligația de a reține la sursă un impozit. Aceste sume s-ar fi putut încadra numai la articolul 7 " întreprinderii" din Convenție (în acest caz, chiar dacă aceste venituri ar fi trebuit atribuite unei sediu permanent în România al. -. SRL nu este obligată să rețină impozit) sau la art. 23 "Alte venituri" (care nu se impozitează în România prin reținere la sursă).
- chiar dacă. ar fi avut obligația înregistrării unui sediu permanent în".~ România (deși acest lucru nu este analizat și argumentat de către organele de inspecție fiscală și nici nu avea cum să fie știut de -. ), dar acest sediu permanent nu a fost înregistrat, obligația. de a plăti un impozit în România nu poate cădea În sarcina. Astfel, înregistrarea de către. a unui sediu permanent în România este o chestiune care nu privește pe -.: indiferent de înregistrarea acestui sediu permanent, în baza certificatului de rezidență fiscală obținut de la. SRL nu este obligată să rețină impozit pe veniturile din prestări de servicii efectuate în România de nerezidenți.
In urma Raportului de inspecție fiscala, organele fiscale au emis Decizia de Instituire a Asiguratorii nr. - din data de 21 septembrie 2007 (atașată prezentei Cereri ca Anexa nr. 13). Pentru a evita aplicarea respectivelor masuri asiguratorii, Societatea a constituit, conform prevederilor legale, o garanție bancara prin Scrisoarea de Garanție Bancara nr. - din data de 12.11.2007, emisa de către Banca România (atașată prezentei Cereri ca Anexa nr. 14).
Parata a procedat, la data de 27.12.2007 la executarea respectivei garanții, reprezentate de Scrisoarea de Garanție Bancara, conform extras cont 27.12.2007 (atașat prezentei Cereri ca Anexa nr. 15).
Cu privire la restul sumei stabilite prin Decizia de impunere nr. - din data de 21.09.2007, aceasta a fost executata prin compensare cu suma datorata de către Parata către cu titlul de rambursare TV A, conform Notei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 12329/23.10.2007 (atașată prezentei Cereri ca Anexa nr. 16).
Având în vedere că creanța fiscala care a fost încasată prin executarea Scrisorii de Garanție Bancara si prin compensare cu rambursări TV A datorate a fost, n mod netemeinic si nelegal stabilita, odată cu anularea obligațiilor de plata stabilita in sarcina prin Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 40249 din data de 21.09.2007 cu privire la impozitul pe profit in sumă de 234.733 RON, precum și majorărilor și penalităților aferente, în suma de 139.931 RON, respectiv 3.576 RON si cu privire la impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți în sumă de 257.888 lei, precum și a majorări si penalități aferente, în suma de 108.648 RON, respectiv 185 RON se impune si returnarea sumelor executate de către Parata in contul respectivei creanțe.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile codului fiscal (Legea 571/2003); Normelor de aplicare ale Codului Fiscal (Hotărârea Guvernului nr. 44/2004); Codului d procedura fiscala (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 republicata); Convenția de evitare a dublei impuneri dintre România și Ungaria (ratificata prin Legea nr. 91/1994); Legea contenciosului administrativ Of. 554/2004;
În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei:
Anexa nr. 1 - Încheierea nr. 3475 / 18 decembrie 2007 judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița si Certificatul de Radiere emis la data de 19 decembrie 2007 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița;
Anexa nr. 2 - Decizia de impunere nr. - din data de 21.09.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală;
Anexa nr. 3 - Raportul de inspecție fiscală din data de 20.09.2007, având nr. de înregistrare -;
Anexa nr. 4 - Contestația înregistrată la Direcția Generala a Finanțelor Publice I sub nr.114.290/07.11.2007;
Anexa nr. 5 - Decizia nr. 268/28.11.2007;
Anexa nr. 6 - Raportul de lucru aferent lunii noiembrie 2005;
Anexa nr. 7 - Contractul de prestări servicii încheiat între R si.;
Anexa nr. 8 - Exemple de corespondență dintre reprezentantul. și UK.;
Anexa nr. 9 - Contractul de furnizare încheiat între AR și UK; 10. Anexa nr. 10 - Ștatul de salarii din luna martie 2005;
Anexa nr. Il - Contractul de prestări servicii dintre SRL și UK Ud.
Anexa nr. 12 - Copie tradusă a certificatului de rezidență fiscală al.;
Anexa nr. 13 - Decizia de Instituire a Asiguratorii nr. - din data de 21 septembrie 2007;
Anexa nr. 14 - Scrisoarea de Garanție Bancara nr. - din data de 12.11.2007, emisa de către Banca Bank România;
Anexa nr. 15 - cont 27.12.2007 atestând executarea Scrisorii de Garanție Bancara;
Anexa nr. 16 - Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 12329/23.10.2007;
.Anexa nr.17 - Dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în ceea ce privește impozitul pe profit în sumă de 237.667 lei și majorările de întârziere aferente societatea încheiat cu Ungaria un contract de servicii în anul 2004 pentru efectuarea de servicii de proiect textil, societatea ungară emițând facturi către reclamantă în care se menționează servicii. Deși potrivit pct. 2.2 din contract serviciile furnizate de către societatea maghiară trebuiau efectuate în baza unor comenzi transmise prin fax, comenzi ce trebuiau detaliate, numerotate și datate la verificare s- constatat că societatea nu pus la dispoziție comenzi scrise eliberate de către beneficiari contractului și în modalitatea și cu mențiunile prevăzute în contract. De asemenea, societatea nu pus la dispoziția organelor fiscale protocolul de acceptare comenzilor semnate de către părți potrivit pct. 3.8 din contract.
Se arată că acționarul societății ungare este firma cipriotă, acționar unic al de unde rezultă relația de afiliere între Ungaria și reclamantă potrivit art. 7 pct. 23 lit. c) din Legea nr. 571/2003.
Conform art. 11 alin. 2 din Codul fiscal, în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielilor oricăreia dintre persoane după cum este necesar pentru a reflecta prețul de piață al bunului sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. Întrucât în contract nu au fost identificate serviciile prestate, nu s- făcut dovada efectuării lor și nu fost precizată tarifele practicate nu s- putut stabili valoarea de piață admisă pe cheltuieli deductibile.
Conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 raportat la pct. 20 din HG nr. 44/2004 costurile de administrare, management control, consultanță sau funcții similare, sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societății mame în numele grupului ca un tot unitar în cazul serviciilor de administrare și conducere din interiorul grupului.
De asemenea, simpla existență a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficientă deoarece persoanele independente plătesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.
În nota explicativă dată de directorul economic al reclamantei se arată că serviciile facturate pe firma ungară au fost efectuate de către un delegat al acesteia care avea rolul de pregăti profesional personalul, de supraveghea și monitoriza activitatea de producție și care în perioada în care era plecat din țară era înlocuit de asistența sa. Din analiza contractului existent anterior încheierii contractului pentru perioada ianuarie 2005 - aprilie 2006 cu Ungaria, reiese că activitățile desfășurate de societate erau asemănătoare cu cele desfășurate în perioada ianuarie 2005 - aprilie 2006 ( de confecții pentru femei destinate pieței Marii Britanii, producerea de tipare pentru confecțiile menționate și asistență tehnică acordată producătorilor români), servicii efectuate de salariații societății.
Se susține că cheltuielile cu serviciile de furnizate de către Ungaria în anul 2005 reprezentau 28% din totalul cheltuielilor aferente anului 2005 iar aceste cheltuieli nu au fost incluse în costul de producție, iar prețul de livrare al produselor obținute nu este un preț format pe piață liberă și este fixat prin contractul cu clientul extern, unicul acționar al societății și totodată unicul beneficiar al produselor realizate de reclamantă.
Toate aceste aspecte sunt de natură să pună sub semnul îndoielii necesitatea efectuării cheltuielilor cu serviciile de precum și faptul că acestea au fost efectiv testate astfel încât în mod legal organele de control fiscal au înlăturat de la deducere aceste cheltuieli.
În ceea ce privește impozitul pe veniturile nerezidenților s-a arătat că în urma verificărilor s- constatat că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii cu societatea Ungaria contract pe care nu l- înregistrat la organul fiscal teritorial în a cărui rază teritorială își are sediul în termen de 15 zile de la data încheierii contractului potrivit anexei 1 pct. 1 alin. 1 din nr. 1024/2000.
Reclamanta a prezentat la 06.09.2007 certificatul de rezidență în formă nelegalizată pentru firma ungară emis la 06.09.2007 în temeiul căruia a reținut și achitat impozitul pe veniturile nerezidenților pentru cele două facturi achitate în sumă de 20.885 lei emise în baza clauzelor contractuale.
La data controlului nu s- putu stabili ce reprezintă în fapt sumele achitate către societatea ungară, aceste sume neputând fi încadrate conform convenției de evitare dublei impuneri dintre România și Ungaria întrucât societatea ungară nu respectat prevederile consemnate în convenție și înscrise în art. 5 pct. 3 lit. d) cu privire la înregistrarea în România a sediului permanent.
Atașat întâmpinării, pârâta depus la dosarul în cauză actele administrative contestate și înscrisurile avute în vedere la emiterea acestora.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de disp. art. 1 alin. 1 și art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 arătând că nu este emitenta niciunuia dintre actele administrative contestate și solicitând în raport de această excepție să se constate că prin admiterea acesteia competența de soluționare a cauzei ar reveni Tribunalului Ialomița.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de susținerile părților, pe temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Agenției Naționale de Administrare Fiscală este întemeiată în considerarea faptului că această autoritate nu a emis niciunul dintre actele administrative fiscale contestate iar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice are personalitate juridică proprie.
În ceea ce privește argumentele referitoare la necompetența materială Curții de APEL BUCUREȘTI prin soluționarea în fond a cauzei ca urmare constatării lipsei calității procesuale pasive Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Curtea reține că potrivit disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe și impozite mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, indiferent de calitatea de autoritate publică locală sau centrală a entităților emitente.
Ca atare, Curtea va admite excepția calității procesuale pasive Agenției Naționale de Administrare Fiscală și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta în consecință.
În ceea ce privește contestarea de către societate a sumelor stabilite de către organele de inspecție fiscală cu titlu de impozit pe profit în cuantum de 237.677 lei cu dobânzi și penalități aferente în cuantum de 139.931 lei, respectiv 3.576 lei, Curtea reține că aceste sume au fost determinate în temeiul dispozițiilor art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal și pct.48 din Normele de aplicare a art.21 alin.4 lit.m din Legea 571/2003 potrivit cărora, pentru a se deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: serviciile să fie efectiv prestate și să fie executate în baza unui contract care să cuprindă anumite date, prestarea efectivă a serviciilor să fie justificată prin situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață, sau orice alte materiale corespunzătoare, iar contribuabilul să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
În raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea reține că în mod legal organele de control fiscal au apreciat că având în vedere conținutul contractului încheiat de reclamantă cu societatea Ungaria, nu poate fi reținută, prestarea efectivă a serviciilor stabilite prin acest contract în considerarea relației de afiliere existentă între cele două societăți, în condițiile în care acționarul unic la - UK este acționar și al societății.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea 571/2003, în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției.
Pentru aplicarea acestor dispoziții legale este necesar așadar, stabilirea valorii de piață admisă pe cheltuieli deductibile, implicând așadar dovedirea efectuării serviciilor prestate și a tarifelor practicate.
După cum în mod legal s-a reținut în cuprinsul actelor contestate, reclamanta a pus la dispoziția organelor de control doar contractul menționat, care prin el însuși nu poate dovedi efectiva prestare a serviciilor, în condițiile în care nu există comenzi scrise confirmate de contractor, protocoale de acceptare a comenzilor, iar facturile emise de societatea ungară, nu menționează informații asupra cărora părțile au convenit prin chiar cuprinsul contractului.
În consecință, Curtea va înlătura argumentele reclamantei referitoare la împrejurarea că dispozițiile legale în vigoare nu prevăd necesitatea justificării prestării serviciilor în scopul activităților desfășurate doar prin documentele enumerate de organele de control fiscale, în condițiile în care prin chiar cuprinsul acestui contract se prevede necesitatea existenței unor mențiuni exprese și a unor acte justificative specificate expres în ceea ce privește comenzile efectuate în baza acestui contract.
În condițiile în care s-a reținut că serviciile aferente contractului menționat s-au desfășurat în cadrul unui grup potrivit dispozițiilor art.11 din Legea 571/2003 și punctului 20 din HG 44/2004, se impunea dovedirea de către reclamantă a efectuării serviciilor stabilite prin contract pentru a se putea stabilii tarifele practicate.
Curtea reține că din niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză nu reiese că reclamanta ar fi prezentat organelor de inspecție fiscală documentele specificate în chiar cuprinsul contractului de servicii invocat, respectiv înscrisuri din care să reiasă existența unor comenzi transmise prin fax sau prin poștă, detaliate, numerotate, datate și menționate în fiecare document, (potrivit punctului 3.3 din contract) sau confirmările serviciilor realizate de contractor în scris. Nici îndeplinirea dispozițiilor pct.4.4 din contract, nu a fost probată, neexistând în cuprinsul facturilor emise detaliile comenzilor la care se referă factura, descrierea serviciilor, a taxelor și obligațiilor vamale sau costuri suportate de contractor.
În raport de cele reținute se poate aprecia că nu se putea efectua analiza prevăzută de dispozițiile art.11 alin.2 din Legea 571/2003, iar în cauză s-a stabilit în mod legal că sunt incidente dispozițiile art.21 alin.1 și alin.4 lit.m din același act normativ referitoare la nedeductibilitatea cheltuielilor pentru care nu se poate justifica necesitatea prestării acestora.
În ceea ce privește capătul de cerere referitoare la impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți, în cuantum de 257.888 lei și 108.133 lei obligații fiscale accesorii, instanța reține că potrivit pct.1 alin.1 din anexa 1 la 1024/2000 "Persoanele juridice române, beneficiare ale unor lucrări de construcții, de montaj, activități de supraveghere, consultanță, de asistență tehnică și ale altor activități similare executate de persoane juridice sau fizice străine nerezidente, au obligația să înregistreze contractele încheiate cu acești parteneri, care au ca obiect asemenea lucrări, la organele fiscale teritoriale în a căror rază persoanele juridice române își au sediul, în termen de 15 zile de la data încheierii contractului".
Din niciunul dintre înscrisurile existente la dosarul cauzei nu reiese că reclamanta ar fi înregistrat acest contract la organul fiscal competent în termen prevăzut de lege pentru a se putea reține incidența în cauză a dispozițiilor legale care reglementează evitarea dublei impuneri între România și Ungaria, iar certificatul de rezidență fiscală prezentat organelor de control fiscal, emis la 6.09.2007, este pe de o parte valabil pentru anul 2005-2006, iar pe de altă parte nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege, respectiv nu este legalizat.
Dispozițiile art.5 pcr.3, lit.b din Convenția de a între România și Ungaria, impun pentru aplicabilitatea acestui act normativ, în ceea ce privește încadrarea sumelor achitate de o persoană juridică, conform art.7, ca profituri ale întreprinderii, înregistrare în România a sediului permanent al societății ori reclamanta nu a dovedit îndeplinirea acestei condiții la data efectuării controlului de către pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice
Certificatul de rezidență fiscală depus la dosarul cauzei datează din 6.09.2007, nu cuprinde mențiuni referitoare la faptul că - al fi beneficiat de rezidență fiscală în Ungaria în sensul aplicării convenției de evitare a dublei impuneri dintre România și Ungaria și pentru perioada supusă controlului, respectiv anul 2005-2006.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi putut aprecia că această mențiune este cuprinsă în certificatul de rezidență fiscală, Curtea reține că pentru aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la neimpozitarea veniturilor realizate de un rezident al Ungariei, se impunea înregistrarea de către partenerul străin al unui sediu permanent, potrivit dispozițiilor pct.1 alin.1 din Anexa 1 la nr.1024/2000.
În consecință, argumentele reclamantei referitoare la nelegalitatea concluziilor actelor administrative fiscale contestate în ceea ce privește impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți și a obligațiilor fiscale accesorii aferente, sunt neîntemeiate, având în vedere dispozițiile art.82 alin.3 din OG 92/2003.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute anterior, Curtea apreciază că actele administrative contestate sunt legale și temeinice, urmând a respinge în consecință cererea privind anularea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenția Națională de Administrare Fiscală și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta în consecință.
Respinge contestația formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL în calitate de succesoare a - - SRL cu sediul în-, U, județul I în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I cu sediul în S,-, județul și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./6 ex.
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
