Anulare act administrativ . Decizia 858/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 858/
Ședința publică din 23 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de și, prin mandatar, împotriva sentinței nr.849/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se prezintă recurenții reclamanți prin mandatar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Mandatarul recurenților-reclamanți depune la dosar procura specială de reprezentare.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților-reclamanți, mandatarul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul constatării nulității absolute a contractului de concesionare și a celorlalte acte ce au stat la baza acestui contract, cu cheltuieli de judecată și de transport. Arată că temeiul juridic al acțiunii inițiale este Legea nr.10/2001, nu a solicitat în mod expres încadrarea acesteia în baza Legii nr.554/2004, fiind doar o constatare a primei instanțe. În fapt solicită restituirea în natură a imobilului și învederează faptul că au luat cunoștință de contractul de concesiune doar în cursul acestui proces, acest contract nu le-a fost comunicat și de altfel nu este nici întabulat în cartea funciară.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.849 din 21 mai 2008 Tribunalului Harghitas -a respins acțiunea având ca obiect constatarea nulității contractului de concesiune nr.84 din 1 aprilie 2002, cu motivarea că deși contractul s-a încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, sancțiunea nulității s-a introdus prin Legea nr.247/2005 și fiind de principiu că legea civilă nu retroactivează, nulitatea nu putea fi extinsă decât la contractele ulterioare anului 2005 și nu la cele anterioare.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către reclamanți, invocând în mod expres cazurile prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă. In dezvoltarea celor două motive se arată că sentința cuprinde motive străine de natura pricinii și că modificarea adusă Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 este irelevantă din moment ce imobilele preluate abuziv au fost indisponibilizate la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și că prima instanță a ignorat dispozițiile art.20 din Legea nr.10/2001, în forma anterioară republicării.
Recursul este fondat.
Este necontestat că Tribunalul Harghitaa fost sesizat ca instanță civilă, potrivit art.24 alin.7 și 8 din Legea nr.10/2001, Dispoziția Primarului municipiului M C nr.1305/22.06.2004 obligând la depunerea contestației în termenul de 30 de zile de la comunicare, conform art.24 alin.7 din lege.
Chiar dacă acțiunea cuprinde un capăt de cerere privitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.005/27.09.1996, este neîndoielnic că cererea vizând anularea dispoziției administrative nr.1305/22.06.2004, întemeiată pe art.24 alin.7 și 8 din Legea nr.10/2001, constituie capătul principal al acțiunii, față de care restul capetelor de cerere devin accesorii și cu privire la ele sunt incidente prevederile art.17 Cod procedură civilă referitoare la prorogarea legală de competență.
De altfel, acțiunea s-a introdus la instanța civilă în 2004, când Legea nr.554/2004 nu era în vigoare, iar disjungerea s-a produs în anul 2008, din oficiu și nu la cererea părților, mai exact trecându-se peste opoziția categorică a reprezentantului reclamanților, consemnată în practicaua încheierii din 12 martie 2008.
Atât Legea nr.29/1990 cât și noua lege a contenciosului administrativ obligau la parcurgerea și epuizarea recursului administrativ ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, neîndeplinirea procedurii prealabile constituind un fine de neprimire a acțiunii. Este și motivul pentru care s-a decis că instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată de instanța civilă pentru că s-ar ignora dispozițiile imperative privitoare la procedura prealabilă prevăzută de art.7 și 12 din Legea nr.554/2004.
Nu în ultimul rând, soluția ține cont și de principiul disponibilității reclamantului în procesul civil, precum și de voința legiuitorului de a caracteriza ca fiind de natură civilă toate litigiile apărute în legătură cu aplicarea Legii nr.10/2001, chiar dacă într-o interpretare mai largă unele acte (contracte) a căror nulitate se invocă ar putea fi calificate drept acte administrative.
Din moment ce Legea nr.10/2001 stabilește o procedură specială de restituire a imobilelor preluate abuziv, iar art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 statuează în mod imperativ că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură, curtea apreciază că actele în cauză sunt sustrase controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, excepția prevăzută de art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 fiind una absolută.
Este greșită constatarea consemnată în încheierea din 12 martie 2008, potrivit căreia anularea dispoziției nr.1305/2004 ar depinde de soluția ce se va adopta în legătură cu contractul de concesiune nr.84/2002, fiind necontestat că anularea dispoziției primarului constituie capătul principal de acțiune, ce atrage competența secției civile a tribunalului, conform procedurii speciale din Legea nr.10/2001.
Toate celelalte capete de cerere (anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.005/1996 și a celui de concesiune nr.84/2002) sunt accesorii de competența aceleiași secții civile a tribunalului în baza prorogării legale de competență prevăzută de art.17 Cod procedură civilă.
In consecință, văzând că sentința recurată s-a pronunțat de instanța de contencios administrativ cu încălcarea competenței instanței civile (art.304 pct.3 Cod procedură civilă), curtea va admite recursul, va casa integral sentința și în baza art.312 alin.6 Cod procedură civilă, va trimite dosarul spre rejudecare la secția civilă a Tribunalului Harghita.
Cu ocazia rejudecării, instanța va statua și asupra legalității reprezentării reclamanților de către domnul, care nu este avocat, iar din lucrările dosarului nu rezultă că ar fi rudă până la al patrulea grad cu reclamanții, situație în care mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, conform art.68 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de și, prin, domiciliat în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.849 din 21.05.2008 a Tribunalului Harghita, pe care o casează integral.
Trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal, ca instanță civilă și nu de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
3 ex.
11.11.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
