Anulare act administrativ . Decizia 877/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 877
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER - -
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva sentinței civile nr. 48 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 07.01.2009 în dosarul nr.35889/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta - pârâtă prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul - reclamant - personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței la prima strigare a cauzei că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 27.03.2009, întâmpinare formulată de intimatul - reclamant.
Curtea înmânează reprezentantului recurentei - pârâte copie de pe întâmpinarea depusă de intimatul - reclamant.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită instanței acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei - pârâte, având în vedere conținutul întâmpinării și faptul că prin aceasta nu se formulează excepții, ci doar apărări pe fondul recursului. Lasă cauza la doua strigare pentru a-i da totuși posibilitatea să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei a răspuns doar intimatul - reclamant, personal,ce solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a, în data de 26.09.2008, reclamantul a chemat in judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
1.Anularea chitanței seria - nr.-/29.01.2008 emisă de pârâtă.
2.Obligarea pârâtei la restituirea sumei de 12.466 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
3.Obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei de mai sus calculate pe perioada 29.01.2008-data plății efective a sumei.
4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința de judecată din data de 29.10.2008, instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Administrației Finanțelor Publice Sector 4
În aceeași ședință de judecată, reclamantul și-a modificat primul capăt de cerere arătând că solicită obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să admită cererea reclamantului de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare și a penalităților aferente.
În motivare, reclamantul a arătat în luna august 2008 a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism marca Peugeot și că la înmatricularea acestuia în România a fost obligată să achite taxa prevăzută de art. 2141Fiscal în cuantum de 12.466 lei.
Reclamantul a afirmat că taxa de mai sus este nelegală deoarece încalcă libera prevederile art.25, 28 si 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Prin sentința civilă nr. 48/07.01.2009, Tribunalul Bucureștia respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, a admis acțiunea în parte, a obligat pe pârâtă să emită o decizie prin care să admită cererea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare achitate prin chitanța seria - nr. -/30.08.2007, precum și a dobânzilor aferente, obligat pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumei de 12.446 lei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare prin chitanța seria - nr. -/30.08.2007, precum și a unor dobânzi de 0,1%/zi de întârziere calculate de la data de 21.05.2008 până la data plății efective și integrale și a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
În motivare, instanța de fond a arătat că din susținerile reclamantului necontestate de pârâtă rezultă că în luna august 2008 acesta a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism marca Peugeot și că la înmatricularea acestuia în
România a fost obligat să achite taxa prevăzută de art.2141Fiscal în cuantum de 12.466 lei, potrivit chitanței seria - nr.-/29.01.2008 emisă de pârâtă.
Din înscrisul de la fila 6, rezultă că prin cererea înregistrată sub nr.-/30.04.2008, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei de mai sus, cererea fiindu-i respinsă prin adresa nr.-/21.05.2008 emisă de pârâtă ( fila 7), împotriva căreia a fost introdusă plângere prealabilă ce a fost respinsă prin adresa nr. -/10.09.2008 (fila 8).
Instanța constată că taxa specială prevăzută de art.2141Fiscal aplicată la înmatricularea în România, după cumpărare, a autoturismelor deja înmatriculate într-un stat din Uniunea Europeană reprezintă o taxă fiscală cu efect echivalent unei taxe vamale de import și care este interzisă în mod expres de art.28 și de art.30 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostele articole 23 și 25 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene), deoarece încalcă principiul fundamental al liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene consacrat de art.26 alin.2 din același tratat.
Cum potrivit art. 148 alin.2 din Constituția României tratatele constitutive și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile interne, instanța urmează a înlătura aplicarea art.211Fiscal și a face aplicarea directă în dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
lipsită de temei legal, taxa specială de mai sus este susceptibilă de restituire către reclamant în baza art. 117 alin. 1 lit. a pr. fiscală.
Instanța de fond a constatat că textul legal vizează numai situația în care autoritatea fiscală nu răspunde în termen solicitantului, nu și situația în care aceasta răspunde în termenul de 45 de zile, dar răspunsul este unul negativ, în acest caz penalitățile începând să curgă chiar de la data răspunsului negativ.
Față de faptul că prin adresa nr. -/21.05.2008 pârâta a răspuns negativ cererii reclamantului, instanța constată că dobânzile încep să curgă de la această dată.
Potrivit art.124 alin.2 pr. fiscală, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod, adică de 0,1 %/ zi de întârziere potrivit art. 120 alin.7 pr. fiscală și nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de OG nr.9/2000, astfel încât instanța urmează a obliga pârâta la plata penalităților numai în cuantum de 0,1%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Astfel, în mod eronat instanța a admis respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamatului raportat la faptul că acesta a înțeles să critice legalitatea dispozițiilor art.2141Cod fiscal și solicită instanței să se pronunțe asupra legalității unor norme legale în vigoare.
Potrivit art. 126 alin.2 din Constituția României,competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Astfel, nici o lege în vigoare nu permite unei instanțe judecătorești de drept comun să se
pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și cu tratatele.
de a se pronunța asupra constituționalității normelor legale în vigoare revine Curții Constituționale, singura instituție în măsură să aprecieze dacă legislația referitore la taxa de primă înmatriculare contravine Constituției sau reglementărilor Uniunii Europene.
În acest fel, referitor la inițiativa legislativă a autorității competente, dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează modul de propunere de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordate cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar.
De altfel, partea finală a art. 148 alin.2 din Constituție prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează,cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația Statului Român - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Din moment ce chiar tratatul de aderare instituie organului legislativ, Parlamentul României, competențe legale de a verifica concordanța actelor interne cu legislația comunitară, considerăm că acțiunea reclamantului prin care se solicită instanței să se pronunțe asupra legalității art.214 Cod fiscal, apare ca inadmisibilă.
Autoritatea judecătorească nu are competențe legale să se pronunțe asupra constituționalității sau neconcordanței cu legislația comunitară în privința unor dispoziții legale în vigoare.
În considerarea celor expuse anterior vă rugăm să ne admiteți recursul așa cum a fost formulat, să modificați sentința recurată în sensul admiterii excepției inadmisibilității și pe fondul cauzei să respingeți acțiunea ca inadmisibilă.
II. Instanța de fond în mod eronat a dispus obligarea recurentei la restituirea către reclamant a sumei de 12.446 lei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare plătită cu chitanța seria - nr.-/30.08.2007 precum și a unor dobânzi de 0,1% zi de întârziere calculate de la data de 21.05.2008 până la data plății.
Instanța a apreciat că reclamantul a formulat plângere prealabilă la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare plătită și că i s-a răspuns negativ astfel încât are dreptul la dobândă potrivit art.124 alin.2 Cod procedură fiscală de la data de 21.05.2008 data răspunsului negativ.
Astfel, acțiunea reclamantului este inadmisibilă pe acest capăt de cerere cu privire la dobânzile acordate de la data răspunsului instituției noastre respectiv 21.05.2008.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare
expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, după caz" adică în termen de 45 de zile.
S-a prevăzut în mod expres la art.124 alin.1 Cod procedură fiscală că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului.
În speță reclamantul nu a solicitat recurentei decât anularea chitanței seria - nr.- în cuantum de 12.466 lei emisă la data de 30.08.2007 și nicidecum obligarea ei la plata dobânzii legale.
Așa fiind, solicitarea acesteia pentru prima dată în fața instanței de judecată este inadmisibilă de vreme ce textele legale anterior menționate condiționează acordarea acestora de existența în prealabil a unei cereri a contribuabilului adresată organului fiscal competent.
III. Apreciază că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea formulată de reclamant având în vedere următoarele considerente:
Soluția instanței de fond este contradictorie.
să se observe că în primul rând instanța a obligat pe recurentă să emită o decizie prin care să admită cererea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare achitate cu chitanța seria - nr.-/30.08.2007 precum și a dobânzilor aferente și pe de altă parte ne obligă la restituirea către reclamant a sumei de 12.466 lei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Consideră că instanța o poate obliga la emiterea unei decizii de soluționare a contestației și nu să îi indice și soluția, respectiv să emită decizie prin care să admită cererea reclamatului de restituire.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene (art. 90, paragraful 1), normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Face precizare că taxa specială nu avea cum să fie percepută pentru autoturismele înmatriculate în România anterior introducerii art. 2141, art. 2142și art. 2143în Codul Fiscal, prin Legea nr. 343/2006, având în vedere principiul neretroactivității legii, conform căruia legea nu se aplică pentru faptele săvârșite anterior momentului intrării ei în vigoare, adică nu retroactivează.
Menționează că taxa specială pentru autoturisme/autovehicule, prevăzută de art. 2141din Codul fiscal, pentru un autoturism fabricat în România, care nu a fost înmatriculat o perioadă de 4 ani este aceeași cu cea pentru un autoturism produs în oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Astfel, potrivit art. 90 primul paragraf din Tratatul Comunităților (Uniunii) Europene: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Trebuie reținut faptul că dispozițiile Tratatului Comunității Europene mai sus menționate nu sunt incidente în cauză, întrucât pe de o parte, nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau
indirect, produselor naționale similare", iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât taxa de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele sau autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, regimul fiscal fiind același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme în România, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, din anexa nr. 4 din Codul Fiscal rezultă că nivelul taxei speciale este determinat de norma de poluare a autoturismului/autovehiculului și de capacitatea cilindrică a motorului, corelat cu vechimea (vârsta) acestuia și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului "poluatorul plătește", un principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a solicita restituirea integrală a sumei ce reprezintă taxa de înmatriculare.
De altfel, în scopul asigurării protecției mediului pentru realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ordonanță ce intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
În conformitate cu prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Față de cele de mai sus, arată că reclamantul are la dispoziție procedura reglementată de nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008 pentru a obține restituirea sumelor rezultate ca diferență dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în conformitate cu prevederile art. 2141- 2143Cod Fiscal și taxa pe poluare pentru autovehicule.
Astfel, în conformitate cu prevederile cap VI lit. A din Normele metodologice mai sus menționate restituirea sumelor rezultate ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule se face după următoarea procedură:
"6. 1. Atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iulie 2008, potrivit prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
2. Sumele prevăzute la alin. 1 se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art. 117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, cu modificările și completările ulterioare.
3. Pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia, prevăzut la pct. 3 alin.1. Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 3.
4. La cererea de restituire se anexează, în original sau în copie, documentul doveditor al plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv chitanța fiscală/ordinul de plată și extrasul de cont, după caz, care să ateste efectuarea plății acesteia, precum și copia cărții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare, cu prezentarea în original a acestora.
5. În cazul autovehiculelor care fac obiectul contractelor de leasing, la cererea de restituire se anexează, în copii conforme cu originalul pe baza declarației proprii, documentul doveditor al plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, precum și a cărții de identitate a vehiculului și a Certificatului de înmatriculare.
6. Cererea de restituire, însoțită de documentele prevăzute la alin. 4, se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut de art. 70 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
7. După primirea cererii de restituire, organul fiscal competent verifică datele din evidența analitică pe plătitori, sub aspectul existenței unor obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, precum și operațiunea de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în sensul virării sumei în cauză la bugetul de stat, solicitând în scris unității trezoreriei statului confirmarea plății.
8. În situația în care, urmare verificărilor, se confirmă virarea sumei în cauză la bugetul de stat, iar organul fiscal competent constată existența unor obligații fiscale restante ale contribuabilului, suma solicitată se restituie numai după efectuarea compensării acestor obligații fiscale restante, în conformitate cu prevederile art. 116 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. În acest scop se întocmește, în 3 exemplare, Nota privind compensarea obligațiilor fiscale - - cod 14.13.41.99, în conformitate cu prevederile legale.
9. În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligațiile fiscale restante înregistrate de către contribuabil, organul fiscal competent efectuează compensarea până la concurența celei mai mici sume, iar pentru diferență întocmește, în 3 exemplare, Nota privind restituirea/rambursarea unor sume - - cod 14.13.41.99/
10. Nota privind restituirea/rambursarea unor sume - - cod 14.13.41.99/a se întocmește și în cazul restituirii integrale a diferenței dintre cele două taxe, atunci când nu se constată în sarcina contribuabilului obligații fiscale restante.
11. Cele 3 exemplare ale Notei privind compensarea obligațiilor fiscale și/sau ale Notei privind restituirea/rambursarea unor sume, după caz, se transmit la
unitatea trezoreriei statului la care este arondat organul fiscal competent, în scopul efectuării operațiunilor de compensare/restituire.
12. Restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită se face de către organul fiscal competent, de la bugetul de stat, din contul de venituri bugetare în care a fost încasată suma în contul bancar indicat de către solicitant prin cererea sa de restituire.
13. Pentru contribuabilii persoane fizice care nu au indicat, prin cererea de restituire, contul bancar în care doresc restituirea, aceasta poate fi efectuată, în numerar, la ghișeul unității trezoreriei statului, în baza Notei privind restituirea/rambursarea unor sume.
14. După efectuarea compensării și/sau a restituirii, după caz, unitatea trezoreriei statului păstrează un exemplar al Notei de compensare și/sau al Notei de restituire și le transmite pe celelalte 2 organului fiscal competent, în termen de 3 zile, în vederea înregistrării în evidența analitică pe plătitori a contribuabililor.
15. După primirea documentelor, organul fiscal competent va păstra un exemplar al Notei de compensare și/sau al Notei de restituire și îl va transmite pe celălalt contribuabilului, în termen de 7 zile.
16. Restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită se face de la bugetul de stat.
17. Pentru cererile de restituire depuse la organele fiscale înainte de data intrării în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, termenul legal de soluționare începe să curgă de la data de 1 iulie 2008, cu condiția ca cererea să fie însoțită de documentele prevăzute la pct. 6 alin. 4."
Din probele administrate, Curtea reține că în luna august 2008 reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism marca Peugeot și că la înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite taxa prevăzută de art.2141Fiscal în cuantum de 12.466 lei, potrivit chitanței seria - nr.-/29.01.2008 emisă de pârâtă.
Din înscrisul de la fila 6, rezultă că prin cererea înregistrată sub nr.-/30.04.2008, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei de mai sus, cererea fiindu-i respinsă prin adresa nr.-/21.05.2008 emisă de pârâtă ( fila 7), împotriva căreia a fost introdusă plângere prealabilă ce a fost respinsă prin adresa nr. -/10.09.2008 (fila 8).
Primul motiv de recurs este neîntemeiat deoarece prima instanță nu s-a pronunțat asupra neconstituționalității unor norme legale în vigoare, ci asupra priorității reglementărilor comunitare față de cele interne din perspectiva art. 148 din Constituția României. Astfel, prima instanță menționează că,Cum potrivit art. 148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile interne, instanța urmează a înlătura aplicarea art.2141Fiscal și a face aplicarea directă în dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Nici motivul de recurs privind inadmisibilitatea plății dobânzilor nu este întemeiat deoarece prin cererea înregistrată sub nr.-/30.04.2008, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei de mai sus, cererea fiindu-i respinsă prin adresa nr.-/21.05.2008 emisă de pârâtă ( fila 7), iar dobânzile au caracter accesoriu față de cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare. Este evident că solicitând dreptul principal, cel referitor la taxă, reclamantul a pus in întârziere pe pârâtă și cu privire la dreptul accesoriu, cel privind dobânzile.
În mod legal, prima instanță a considerat că taxa specială prevăzută de art.2141Fiscal aplicată la înmatricularea în România, după cumpărare, a autoturismelor deja înmatriculate într-un stat din Uniunea Europeană reprezintă o taxă fiscală cu efect echivalent unei taxe vamale de import și care este interzisă în mod expres de art.28 și de art.30 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostele articole 23 și 25 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene), deoarece încalcă principiul fundamental al liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene consacrat de art.26 alin.2 din același tratat. Principiul egalității de tratament impunea ca autoturismele deja înmatriculate intr-un stat membru al Comunității Europene, să nu mai fie supuse unei taxe de înmatriculare in România.
Deoarece tratatele constitutive și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile interne, aplicarea art.2141Fiscal este înlăturată.
De aceea, rămâne fără fundament taxa reținută de pârâtă și este supusă restituirii în întregime, nu numai diferența dintre taxa reținută și taxa actuală. HG nr. 686/2008 nu pateu fi aplicat căci ar însemna ca dispozițiile OUG nr. 50/2008 să retroactiveze, ele aplicându-se unei înmatriculări făcute înainte de intrarea lor in vigoare, de vreme ce s-ar reține ca datorată taxa stabilită de acest act normativ.
De asemenea, față de faptul că prin adresa nr. -/21.05.2008 pârâta a răspuns negativ cererii reclamantului, în mod legal prima instanță a stabilit că dobânzile încep să curgă de la această dată și nu de la împlinirea unui termen de 45 de zile.
Potrivit art.124 alin.2 pr. fiscală, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod, adică de 0,1 %/ zi de întârziere potrivit art. 120 alin.7 pr. fiscală și nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de OG nr.9/2000, astfel încât instanța urmează a obliga pârâta la plata penalităților numai în cuantum de 0,1%.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B împotriva sentinței civile nr. 48 pronunțată Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 07.01.2009 în dosarul nr.35889/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
S - - - - -
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios - -
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./17.04.2009
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Bîcu Vasile
