Anulare act administrativ . Decizia 879/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 879
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- -- JUDECĂTOR 2: Iuliana Râciu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 30 aprilie 2008, privind recursurile formulate de pârâții Primăria Municipiului C prin Primar, Primarul Municipiului C și, împotriva sentinței numărul 4674 din data de 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 30 aprilie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 07 mai 2008, pentru a acorda posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.4674 din 4 decembrie 2007, Tribunalul Dolja admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului C și Arhitect Al- și s-a respins acțiunea cu privire la acești pârâți.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -" TRANS"SRL B, s-a anulat autorizația de construire nr.528/25.04.2007, emisă de Primarul Municipiului
S-a respins cererea privind suspendarea executării autorizației de construire ca fiind rămasă fără obiect.
S-a respins cererea privind plata de daune morale și materiale și a fost obligat pârâtul primarul Municipiului C la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 30.03.1994, prin titlul de proprietate nr. 1116-9666, emis de Comisia județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pârâtului i s-a constituit în temeiul art. 10 lit. t din Legea nr. 42/1990 și al Legii 18/1991, dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5000 mp teren intravilan situat în mun. C tarlaua 5, parcela 1, Calea B nr. 178B. Prin convenția încheiată la data de 07.08.1996, constatată prin înscris sub semnătură privată pârâtul se obliga să transmită proprietatea asupra terenului pentru prețul de 100.000.000 lei către - European Partner
Ulterior, la data de 30.08.2000, pârâtului i-a fost emis un nou titlu de proprietate - nr. 2327-48000 cu privire la aceeași suprafață de teren și în baza acestui nou titlu de proprietate,prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1490/23.09.2000, de, acesta a înstrăinat suprafața de teren în discuție către numiții și.
În intervalul 25.11.2005-23.06.2006 terenul a făcut obiectul mai multor contracte translative de proprietate, ultimul dintre acestea - contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 15745/23.06.2006, transferând dreptul de proprietate către reclamanta -. TRANS
Prin sentința civilă nr. 7685/09.10.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - EUROPEAN PARTNER B, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1490/13.09.2000 de și dispunându-se radierea înscrierii efectuate în cartea funciară nedefinitivă nr. 10372 cu privire la această tranzacție.
S-a reținut că prin anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul și - EUROPEAN PARTNER B nu a avut loc o retransmitere a dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului și că la data când a solicitat emiterea autorizației de construcție, acesta nu avea calitatea de proprietar al terenului.
Prima instanță a reținut că din mențiunile efectuate în Cartea funciară nr. 10372, atașată în copie la dosar și extrasul de carte funciară nr. 72532/08.11.2007, la data de 25.04.2007 când a fost emisă autorizația de construire contestată, proprietar exclusiv al imobilului de 5000 mp situat în C, tarlaua 5, parcela 1 era reclamanta -. Trans B, neexistând nici un fel de notări cu privire la un eventual drept real deținut de pârâtul referitor la acest imobil, așa încât autorizația de construire a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor legale citate anterior.
S-a apreciat de asemenea că formulând anterior emiterii autorizației de construcție cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoria Craiova, prin care solicită constatarea dreptului său de proprietate cu privire la suprafața de 5000 mp. teren situat în C tarlaua 5 parcela 1 și nulitatea contractelor de vânzare cumpărare subsecvente celui încheiat cu numiții și, pârâtul a recunoscut implicit inexistența titlului său la data emiterii actului administrativ contestat.
Instanța de fond a dispus anularea autorizației constatând că aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și Ordinului ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1430/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
În ce privește cererea privind obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale în cuantum de 5000 lei, având în vedere că reclamanta nu a probat existența unui prejudiciu moral sau material pe care l-ar fi încercat ca urmare a emiterii actului administrativ unilateral cu caracter individual contestat, nemotivându-și, de altfel, în cuprinsul acțiunii formulate această cerere, instanța a constatat că acesta nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului C și.
În motivele de recurs formulate de către reclamantul Primarul Municipiului C s-a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală,deoarece la data emiterii autorizației recurentul pârât a depus la autoritatea locală o cerere de eliberare a autorizației de construire, anexând toate actele prevăzute de art.7 din Legea 50/1991, motiv pentru care autorizația a fost emisă cu respectarea cerințelor legii.
S-a precizat că la data emiterii autorizației, autoritatea locală nu a avut cunoștință despre litigiul existent între reclamantă și pârâtul, având ca obiect terenul pentru care s-a eliberat autorizația.
A mai invocat faptul că pârâtul formulase acțiune în constatarea dreptului său de proprietate privind același teren, acțiune prin care se tindea să se constate inexistența dreptului reclamantei.
Recurentul a arătat că autorizația a fost emisă cu respectarea legii, că instanța de fond a dat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii, pronunțându-se asupra valabilității actelor de proprietate deținute de părți și asupra bune credințe a reclamantei.
A mai precizat că este primul proprietar tabular, toți dobânditorii ulteriori obținând imobilul de la un non-dominus a cărui înscriere în CF era radiată prin hotărâre judecătorească și că instanța de contencios nu are competența de a analiza dacă înstrăinările ulterioare au fost sau nu legal efectuate.
S-a susținut că împrejurarea că ambele părți invocă un drept de proprietate asupra terenului nu înseamnă că instanța de contencios administrativ este competentă să hotărască ce titlu are prioritate.
Examinând motivele de recurs formulate de către pârâți, probele administrate în cauză și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanta -" TRANS SRL a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1370/21 iunie 2006 un teren în suprafață de 5000 mp de la.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul a fost identificat sub număr cadastral 8065, intabulat în CF nr.10372 a Municipiului C, conform încheierii de carte funciară 32991 din 8.12.2005, terenul având următoarele vecinătăți: - DN 65, E- De 134, -, - De 5 (fila 5 și următoarele dosar fond).
Acest teren a fost înscris în Cartea funciară a Municipiului C sub nr.32991 din data de 23.06.2006 (fila 74), litigiul asupra acestui imobil, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate fiind notat la 7 februarie 2007 sub nr.12058 (fila 75).
La data de 23 ianuarie 2007 s-a eliberat reclamantei extrasul de carte funciară pentru suprafața de 5000 mp și din măsurători 5067 mp, din care rezulta în mod expres că nu există înscrieri privitoare la sarcini.
Pârâtul recurent a invocat existența unui drept propriu de proprietate asupra terenului respectiv, invocând existența acțiunii în constatarea dreptului.
S-a arătat de către recurenți că instanța de contencios administrativ nu are competența de a analiza titlurile de proprietate, referitoare la un imobil, valabilitatea acestora.
Motivele sunt complet eronate și dacă în ceea ce-l privește pe pârâtul pot să aibă o justificare subiectivă, pentru autoritatea pârâtă, afirmația dovedește incoerență, în raport de invocarea chiar de către aceasta a prevederilor art.7 din Legea 50/1991
Una dintre condițiile esențiale, pentru întocmirea și eliberarea autorizației de construcție o constituie dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor.
Așadar, atunci când autoritatea competentă este solicitată să procedeze la eliberarea unei autorizații de construcție, aceasta are obligația legală de a verifica mai întâi existența titlului de proprietate asupra terenului.
Instanța de contencios administrativ, care are conform Legii 554/2004 competența de a analiza actele administrative, verifică dacă actul administrativ a fost emis cu respectarea legii.
Ca urmare, verificarea de către instanță a existenței titlului de proprietate și a valabilității acestuia asupra terenului pentru care s-a eliberat autorizație de construcție nu constituie o depășire a puterii judecătorești, ci dimpotrivă în acest fel instanța și-a îndeplinit prerogativa legală.
De observat este faptul că în însăși autorizația de construire, autoritatea locală pârâtă nu a menționat numărul de carte funciară al imobilului pentru care a eliberat autorizația de construcție, deși formularul cere această precizare.
În conformitate cu prevederile art.39 pct.3 lit.b din Ordinul nr.1430/2005, solicitantul autorizației de construire trebuie să facă dovada înregistrării în cartea funciară, procedura de înregistrare a terenurilor fiind cea prevăzută în Legea 7/1996.
În documentația de carte funciară a Municipiului C, recurentul nu figurează înscris cu imobilul în litigiu ca proprietar.
Dimpotrivă, pe partea a doua a cărții privitoare la înscrierea dreptului de proprietate se menționează la rubrica "observații" vânzător, la numele proprietarilor este trecut și, iar la rubrica înscrisul pe care se întemeiază înscrierea dreptului este trecut contractul de vânzare cumpărare 1490/13.09.2000, ultimul proprietar înscris în fiind GLOBAL TRANS SRL.
Se constată din expunerea de mai sus că imobilul nu a fost niciodată transcris în CF pe numele lui și cu certitudine la data când s-a eliberat autorizația de construcție acesta era înscris în CF pe numele reclamantei.
În acest context, Curtea precizează că autoritatea pârâtă recurentă Primarul Municipiului Can esocotit în mod evident prevederile legii, eliberând autorizația fără a se face dovada tuturor condițiilor cerute de art.7 din Legea 50/1991 R și Ordinul nr. 1430/2005, privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
litigiului privind constatarea dreptului de proprietate este lipsită de relevanță, deoarece prin acțiunea respectivă recurentulîncercasă se constate dreptul de proprietate, în timp ce reclamanta -"dovedeadreptul său de proprietate cu titlul de proprietate.
Arătăm că în conformitate cu art.22 din Legea 7/1996 R, dreptul de proprietate și celelalte drepturi asupra unui imobil se înscriu în CF pe baza actului prin care s-a constituit oris-a transmisîn mod valabil.
În ceea ce o privește pe reclamanta intimată, dreptul său de proprietate a fost înscris în CF pe baza contractului de vânzare-cumpărare, deci a unui act de transmitere.
Având în vedere expunerea de mai sus, Curtea reține că soluția pronunțată de tribunal este în deplin acord cu probele cauzei și prevederile legale în materie.
Susținerile formulate în recurs, conform cărora instanța de contencios administrativ nu este în drept să analizeze legalitatea înstrăinărilor, sunt nefondate, deoarece tribunalul a pronunțat soluția în raport de probele dosarului din care rezulta că la data eliberării autorizației de construcție reclamanta era proprietarul imobilului înscrisă în CF.
Așa cum s-a precizat în prezenta decizie, la emiterea autorizației de construcție nu au fost îndeplinite toate condițiile cerute de art.7 din Legea 50/1991 și Ordinul nr. 1430/2005, deoarece nu s-a făcut dovada înscrierii imobilului în CF, cerință imperativ impusă de art.39 pct.3 lit.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art.312 Cod pr.civilă, se vor respinge recursurile pârâților, sentința pronunțată de Tribunalul Dolj fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții Primăria Municipiului C prin Primar, Primarul Municipiului C și, împotriva sentinței numărul 4674 din data de 04 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Judecători:Elena Canțăr, Iuliana Râciu, Sanda Lungu
