Anulare act administrativ . Sentința 879/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 879
Ședința publică de la 18.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER - - -
...
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - Primul Ministru, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și PRIMUL MINISTRU AL ROMÂNIEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: reclamantul prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul reclamantului precizează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat în cauza de față, solicitând cuvântul pe fondul acțiunii.
Curtea, având în vedere poziția părților, care nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită, în principal, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și pe fondul acțiunii solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată și motivată, anularea Deciziei nr. 42/09.01.2009 emisă de Guvernul României - Primul Ministru cu consecința recunoașterii continuității raporturilor de serviciu în funcția de Secretar General la Ministerul Administrației și Internelor și obligarea acestei instituții la plata tuturor drepturilor aferente precum și la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței de plată și a facturii, pe care le depune la dosar în ședința de față. Depune și Concluzii.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul acțiunii.
CURTEA,
Instanța constată următoarele asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României -și Ministerul Administrației, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună următoarele:
- anularea Deciziei nr.42/09.01.2009, emisă de Guvernul României - Primul Ministru;
- recunoașterea continuității raporturilor de serviciu în funcția de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor și obligarea acestuia la plata drepturilor aferente, respectiv plata salariului și după data de 09.01.2009;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, prin decizia contestată nr.42 din 09.01.2009, emisă de Primul Ministru al României pentru mobilitatea în interes public, modificarea raporturilor de serviciu ale reclamantului - în calitate de Secretar General în cadrul MAI, urmând să fie numit într-o altă funcție publică.
Reclamantul arată că nu a fost numit în altă funcție publică și, pe cale de consecință, a fost determinat să formuleze plângere prealabilă conform art.7(1) din Legea nr.554/2004 la care nu a primit răspuns în termen.
Ca motive de nelegalitate, reclamantul arată că prin decizia contestată nu au fost modificate raporturile de serviciu ale reclamantului ci, în concret, aceste raporturi au fost suspendate, ceea ce contravine principiului mobilității "în interes public". Se arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.31 din HG nr.341/2007, iar temeiul juridic ce fundamentează decizia contestată nu are o legătură cu suspendarea raporturilor de serviciu, cu s-a dispus în fapt, iar în baza deciziei s-a dispus sistarea drepturilor salariale.
În susținerea acțiunii, reclamantul depune la dosar copia deciziei contestate, dovada îndeplinirii procedurii prealabile și dovada achitării taxei de timbru.
La dosar, pârâtul MAI a formulat întâmpinare în care a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În baza art.13(1) din Legea nr.554/2004 s-au depus actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate - fila 25 dosar.
În ședința publică din 05.11.2009, reclamantul a depus la dosar acte, iar instanța a dispus citarea în cauză a Primului Ministru al României în calitate de emitent act al deciziei contestate.
Această autoritate a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată - filele 61-65 dosar și s-a depus copia adresei nr.-/09.01.2009, care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În baza art.137(2) Cod procedură civilă, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Guvernul României și pârâtul MAI.
În ședința publică din 18.02.2010, reclamantul a depus concluzii scrise.
În baza art.137(1) Cod procedură civilă, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța apreciază ca întemeiată excepția în ceea ce privește pe pârâtul Guvernul României - ca autoritatea deliberantă și care nu este emitent al deciziei contestate și ca neîntemeiată excepția în raport de pârâtul MAI în calitate de inițiator al deciziei și față de care reclamantul a reținut funcția de Secretar General.
În cauză decizia contestată nr.42/09.01.2009 a fost emisă de Primul Ministru al României în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.19(1) din Legea nr.90/2001 și nu de pârâtul Guvernul României conform art.108 din Constituție.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MAI, instanța o va respinge apreciind că această autoritatea are calitate procesuală pasivă deoarece are calitatea de inițiator al deciziei contestate în baza solicitării nr.- din 09.01.2009, iar reclamantul a avut calitatea de Secretar General în cadrul acestei autorități și în baza raporturilor de serviciu a beneficiat de drepturi salariale aferente.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MAI.
Pe fond, în raport de actele depuse și de susținerile părților, instanța va aprecia pentru următoarele considerente că decizia nr.42/09.01.2009 este nelegală și că reclamantul are un drept recunoscut de lege vătămat, inclusiv dreptul de a fi reintegrat și a primi drepturile sociale aferente.
În primul rând, decizia contestată nr.42/09.01.2009, emisă de pârâtul Primul Ministru, prin care s-a dispus "pe data intrării în vigoare a prezentei decizii reclamantului - secretar general în cadrul MAI i se modifică raporturile de serviciu prin mobilitatea în interes public, urmând să fie numit într-o funcție publică "este nelegală" fiind nemotivată în fapt, iar în ceea ce privește motivarea în drept se invocă formal dispozițiile arr.19(1) lit.h din Legea nr.188/1999, art.27(1) lit.b, art.31 lit.a și art.34 din HG nr.341/2007.
Deși la baza emiterii deciziei a stat propunerea pârâtului MAI, instanța constată că și această propunere nu este motivată fiind încălcate dispozițiile art.33(1) lit.h din HG nr.341/2007. Verificând în concret adresa nr.-/09.01.2009 - fila 25 dosar, aceasta nu poate fi primită a fi osolicitare motivatădeoarece din conținut nu rezultă motivele de fapt care au determinat propunerea e emitere a deciziei pentru mobilitate în interes public.
Pentru prevenirea arbitrariului și a abuzului mai ales într-o astfel de materie ca cea a mobilității înalților funcționari publici extrem de sensibilă la intervenția "politicului" în administrație se impunea ca decizia să conțină o motivare în fapt pentru a se arăta motivele de fapt, rațiunile concrete care au determinat luarea măsurii. Doar în acest mod instanța ar fi putut verifica și accepta că măsura dispusă este una conformă cu legea nu una dispusă arbitrar, eventual din motive de natură pur politică.
În ceea ce privește motivarea în drept, aceasta nu poate suplini motivarea în fapt mai ales în situația în care textele de lege la care se face trimitere au un grad ridicat de generalitate, nefiind posibilă identificarea motivelor concrete care au determinat luarea măsurii. Art. 19 alin. 1 litera b din Legea 188/1999 se referă la competența organului care dispune mobilitatea, art. 27 alin 1 litera b se referă la posibilitatea dispunerii mobilității "în interes public" iar art. 31 lit. a din HG 341/2007 prevede că"Mobilitatea în interes publicsedispune în una dintre următoarele situații:
a)pentru realizarea unui interes care vizează satisfacerea nevoilor comunitaresaurealizarea competenței autorităților și instituții/ar publice;"Textele menționate nu fac decât să întărească convingerea instanței că emitentul actului ar fi trebuit să arate în concret care este interesul public care a determinat luarea măsurii.
Sub aspectul sancțiunii instanța constată că potrivit art. 28 alin 1 din HG 341/2007"Mobilitatea înalților funcționari publicisepoate realiza și poate fi dispusă numai în condițiile legii, în scopul și limitele expres prevăzute de prezenta hotărâre, sub sancțiunea nulității acestei măsuri."
Pentru ca instanța să poată verifica și decide că măsura dispusă respectă prevederile acestui articol ar fi trebuit ca emitentul să o motiveze.
În al doilea rând se observă că dispozitivul deciziei este contradictoriu. Pe de o parte se face vorbire de o "modificare" a raporturilor de serviciu dar, pe de altă parte nu se arată în concret ce anume se modifică și în ce mod. Prin decizie se operează, mai degrabă, o încetare a raporturilor de serviciu sau o suspendare a acestora întrucât în urma deciziei încetează raporturile de serviciu existente urmând ca într-un viitor neprecizat reclamantul să fie numit într-o altă funcție publică. De la momentul emiterii deciziei până la momentul incertei numiri pe o altă funcție publică reclamantul nu mai are raporturi de serviciu cu nici o instituție publică. În aceste condiții nu se poate vorbi de o "modificare" a raporturilor de serviciu.
Față de aceste considerente instanța consideră că decizia privind mobilitatea în funcție a reclamantului este nelegală, impunându-se anularea ei.
Pentru a înlătura în mod retroactiv efectele deciziei, instanța urmează a dispune reintegrarea reclamantului cu plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei de al data emiterii deciziei până la data reintegrării definitive. Cu privire la reintegrare, exprimarea reclamantului din petitul acțiunii se referă la "recunoașterea continuității raporturilor de serviciu", fiind însă, evident că reclamantul tinde la repunerea sa în situația anterioară momentului emiterii deciziei ceea ce se realizează prin reintegrare însoțită de plata drepturilor salariale în mod retroactiv.
Conform art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâții Primul Ministru și MAI la plata a 2384 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României și respinge acțiunea față de acesta.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MAI.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în B,--6,.3, cam.49, sector 1, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - Primul Ministru, cu sediul în B, nr.1, sector 1, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și PRIMUL MINISTRU AL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Anulează Decizia 42/09.01.2009 emisă de pârâtul Primul Ministru al României.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor.
Obligă pârâtul MAI la plata despăgubirilor salariale aferente acestei funcții de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective.
Obligă pârâții Primul Ministru și MAI la plata a 2384 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- --- - -
Red.
Tehnodact.
6 ex./04.03.2010
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
