Anulare act administrativ . Sentința 88/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.88/CA
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ JUDEȚEANĂ CANAL I, cu sediul în I, str.-, nr.6, județul I, în contradictoriu cu pârâții: DIRECȚIA ECONOMICĂ ȘI FINANȚE PUBLICE LOCALE IAM UNICIPIULUI I și PRIMARUL MUNICIPIULUI I, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 597/45/ din 17 septembrie 2007, reclamanta Regia Autonomă Județeană Canal Ias olicitat, în contradictoriu cu pârâții: Direcția Economică și Finanțe Publice Locale I și Primarul Municipiului I, astfel cum s-a precizat la termenul din 15.10.2007, anularea dispoziției nr. 930/14.05.2007, emisă de Primarul Municipiului I, precum și anularea parțială a deciziei de impunere nr. 40068/01.03.2007, emisă de I în baza raportului de inspecție fiscală nr. 40067/01.03.2007, pentru sumele reprezentând creanțe fiscale principale și accesorii, respectiv pentru diferența impozit clădiri 2005, în sumă de 131.303 lei, diferența impozit clădiri 2006, în sumă de 68.707 lei, diferența impozit teren 2005 în sumă de 132.558 lei și diferența impozit teren 2006 în sumă de 140.230 lei, invocându-se nelegalitatea actelor administrativ fiscale.
Cererea de suspendare a executării deciziei de impunere a fost admisă prin încheierea din 19 noiembrie 2007, hotărâre ce a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 888 din 5 martie 2008, ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâți.
Pârâții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că obligațiile fiscale au fost corect determinate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că, prin nr.HG 1354/2001, a fost atestat domeniul public al județului I, precum și C al Municipiului I, ultimul fiind însușit prin nr. 196/1999, în a cărui inventar figurează, la numărul 4181 1.6.2, " ", situat în Bd. -, având o suprafață de 75.000. și o valoare de 29.574.945.888 lei.
Prin nr. 86/11.03.2002, s-a aprobat, în principiu, atribuirea în administrare a ui " ", aflat în domeniul privat al Consiliului Local al Municipiului I și Administrarea, Regiei autonome Județene de Canal I; iar, prin Hotărârea nr. 38 din 26 martie 2008, Consiliul Județean Iaa probat preluarea în administrare a ui de către
În baza hotărârilor menționate, Consiliul Local I și I au încheiat un protocol de predare -primire spre administrare a spațiilor construite, aferente ui " " în suprafață de 1531,8. și o valoare de 9.945.888 mii lei, precum și a terenului în suprafață de 75.000. și o valoare de 29.565.000 mii lei, precizându-se că "pentru spațiile și terenurile luate în administrare, I nu va plăti impozit și taxe locale", că "administratorul va face lucrări de consolidare și modernizare cu acceptul proprietarului" și că "investițiile efectuate de I vor fi recuperate prin amortizare, sau, în situația schimbării administratorului, de la proprietar - Consiliul Local I, la valoarea rămasă neamortizată", protocol ce a fost însușit de către Consiliul Local I prin hotărârea nr. 135 din 1.04.2002.
Administratorul, la rândul său, a întocmit o fișă a mijlocului fix, fiind înscris sub nr. de inventar 1418, cu o valoare de intrare de 994.588 mii lei, precizându-se ca "dată sfârșit amortizare" data de 31.03.2002.
Prin nr. 318/2.09.2002 se aprobă efectuarea lucrărilor de consolidare, modernizare și refacere a împrejmuirilor și reparații capitale la obiectivele ce alcătuiesc " " I, eliberându-se autorizația de construire nr. 811 din 16 august 2002.
La data de 23 mai 2005, expertul tehnic întocmește un raport de evaluare a mijloacelor fixe înregistrate sub numerele de inventar 1311, 1301 și 1418, concluzionând că valoarea evaluată a ui " " este de 50.938.769.540 lei, după ce în prealabil Consiliul de Administrație al I prin hotărârea nr. 26 din 2.04.2004, a aprobat reevaluarea activelor corporale aparținând unității în conformitate cu nr.HG 1553/2003.
La data de 27.04.2004, prin adresa nr. 7487, Ias olicitat Primăriei I să avizeze construcțiile speciale, în scopul scutirii de la plata impozitului pe clădiri, printre care figurau: amenajare centrală termică sediu - (nr. inventar 1169), clădire stație (nr. inventar 25597), stație filtre rapide (nr. inventar 2940) și amenajare interioară birouri - Exploatare (nr. inventar 1115), cerere ce a fost acceptată de Consiliul Local I prin hotărârea nr. 306 din 24.05.2004.
Ulterior avizării, Iae fectuat lucrări de modernizare a mijloacelor fixe menționate, ce au fost recepționate prin procesele verbale nr. 23838 din 30 octombrie 2006 (ul exploatare stație de epurare I), nr. 24234/17.11.2005 (Laborator de control calitate mediu Complex, I" și nr. 27350/29.12.2005 (Instalații termoenergetice și sistem de automatizare, inclusiv echipamentele aferente centralei termice I).
Având în vedere obiectul său principal de activitate, Ias olicitat eliberarea legalei autorizații privind alimentarea cu și evacuarea apelor uzate din municipiul I, cerere ce a fost admisă de Administrația Națională "Apele Române", care i-a eliberat autorizația de gospodărire a apelor nr. 818 din 5 februarie 2004, nr.1113 din 3 iunie 2005 și nr. 185 din 23 octombrie 2006, acte administrative în cuprinsul cărora s-a menționat că au fost emise astfel de autorizații și anterior, începând cu anul 1959, pe baza lor titularului acordându-i-se dreptul să folosească surse pentru alimentarea cu și receptori pentru evacuarea apelor, identificați ca atare în cuprinsul actului administrativ.
În perioada septembrie 2006 - februarie 2007, inspectorii din cadrul I au efectuat o verificare la. I, având ca obiectiv stabilirea modului de determinare și virare la bugetul local a taxelor și impozitelor locale, prin raportul întocmit, înregistrat sub nr.40067/1.03.2007, reținându-se printre altele, nedeclararea unor clădiri și construcții speciale, precum și nedeclararea unor terenuri aflate în administrare, sau folosință.
Pe baza acestui raport de inspecție fiscală, Iae mis decizia de impunere nr. 40068 din 1.03.2007, prin care a stabilit, în sarcina I, obligații fiscale în sumă totală de 709.795 mii lei reprezentând: impozit pe clădiri pentru anii 2005 și 2006 și impozit pe teren pentru anii 2005 și 2006, taxa sport, taxa câini comunitari și taxa pentru eliberarea de autorizații branșamente.
Împotriva actelor administrativ fiscale menționate Iaf ormulat contestație, la data de 29 martie 2007, cerere ce a fost respinsă, ca neîntemeiată de către Primarul Municipiului I, prin dispoziția nr. 930 din 14 mai 2007, fapt ce a determinat reclamanta să promoveze prezenta acțiune, în procedura consacrată de Codul d e procedură fiscală și Legea nr. 554/2004.
În cursul soluționării litigiului a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.
Prin raportul întocmit de expertul se reține că, în evidența contabilă a I, la data de 1.01.2005, activul imobilizat Stadion " " avea valoarea de inventar de 4.745.081,17 lei, reprezentând suma valorilor de inventar aferentă numerelor de inventar 1418, 1301, și 1311, și că în structura valorică analizată "nu s-au identificat valori reevaluate, întrucât, deși la data de 31.12.2003 Iae fectuat reevaluarea patrimoniului, conform HG1553/2003, "în anexa privind cont 212 cele două numere de inventar, ce reprezintă investiții din surse proprii, sunt trecute în tabel, dar nu sunt reevaluate".
În ceea ce privește " ", expertul reține că acesta nu a fost reevaluat de I, că în protocolul de predare -primire nu se specifică valoarea amortizată, sau valoarea rămasă de amortizat, și că nici în evidența I nu a fost înregistrat la preluare ca fiind integral amortizat, în condițiile în care, conform fișei mijlocului fix, pusă la dispoziție de Primăria I, acesta a fost pus în funcțiune în anul 1960, având o durată normală de funcționare de 50 de ani, conform nr.HG 964/1998, apreciindu-se că reclamanta datorează o diferență de impozit pe anul 2005 de 131.303 lei, plus accesoriile.
Referitor la impozitul pe clădiri pe anul 2006, expertul reține că, în condițiile în care Iao bținut scutire de impozit pe clădiri, prin nr. 306/2004, pentru imobilele printre care se regăsesc obiectivele: Amenajare centrală termică sediu -, Clădiri stație, Stație filtre rapidă și amenajare interioară birouri, pentru lucrările ulterioare de consolidare, modernizare și reabilitare, efectuate în perioada 2005 -2006, nu s-a mai urmat procedura inițială de avizare, fapt pentru care s-a apreciat că I datorează o diferență de impozit pe clădiri de 68.707 lei, plus accesoriile.
Cât privește impozitul pe teren, expertul a apreciat că I nu îl datorează pe anii 2005 și 2006, întrucât terenurile vizate de organul de control sunt folosite pentru activitățile de gospodărirea apelor, exploatare a resurselor de și ca zone de protecție activitatea desfășurată de reclamantă fiind autorizată în condițiile legii.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că acțiunea reclamantei este întemeiată, în parte, sens în care reține următoarele:
Pârâții își întemeiază măsura de a stabili diferențe suplimentare cu titlu de impozit pe teren, pentru anii 2005 și 2006, însumând 204.050 lei și respectiv 171.186 lei (debit plus accesorii) pe adresa nr. - din 8 decembrie 2006 Direcției Generale Legislație Impozite din Ministerul Finanțelor Publice, care apreciază că I nu se încadrează în prevederile art. 257 lit. i) din Legea 571/2003 și în care se precizează că ipoteza în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului este aplicabilă numai pentru terenurile utilizate pentru exploatările din subsol".
Curtea apreciază ca fiind corectă interpretarea tezei finale a art. 257 lit. i) din Codul fiscal, care impune condiția de nu se afecta folosirea suprafeței solului doar în cazul terenurilor utilizate pentru exploatările de subsol, dar ca incorectă opinia că terenurile pe care sunt amplasate stații de pompare, stații de tratare a apei, stații de clorinare a apei, stații de epurare a apei rezervoare (enumerate în adresa I nr. 67344/1.11.2006) nu se încadrează în prevederile normei evocate.
Curtea constată că din cuprinsul art. 257 lit. i) Cod fiscal rezultă că, pe lângă terenurile improprii pentru agricultură sau silvicultură, cele ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, legiuitorul a inclus în categoria terenurilor pentru care nu se datorează impozit și cele aferente "gospodăririi apelor", cele care contribuie la "exploatarea resurselor de " precum și cele folosite ca "zone de protecție".
Atât timp cât, cu ocazia adoptării Codului fiscal, legiuitorul nu a înțeles să expliciteze și să definească termenii folosiți în cazul celor trei activități mai sus enumerate, nu era de competența unei direcții din cadrul Ministerului Finanțelor Publice să completeze voința legiuitorului, atâta timp cât, prin legi speciale, respectiv prin Legea nr. 107/1996, s-a definit semnificația dreptului de folosință a apelor de suprafață sau subterane, precum și înțelesul termenilor de "gospodărirea apelor" și "zone de protecție", iar prin nr.HG 930/2005 s-a explicat ce se înțelege prin "sistem de alimentare cu " și "sistem de canalizare".
Din moment ce legea specială, în speță Legea apelor, definește "gospodărirea apelor" ca ansamblul activităților care prin mijloace tehnice conduce la utilizarea, valorificarea rațională, menținerea sau îmbunătățirea resurselor de pentru satisfacerea nevoilor sociale și economice", iar nr.HG 930/2005 prezintă sistemul de alimentare cu " și sistemul de canalizare" ca fiind un ansamblu de construcții și instalații prin care apa este preluată dintr-o sursă naturală și respectiv ca un ansamblu de canale, construcții anexă, stații de pompare prin care apele uzate și pluviale sunt colectate, transportate, epurate și evacuate într-un receptor, nu era în căderea structurilor Ministerului Finanțelor Publice să disocieze din punct de vedere fiscal, terenul de infrastructură aferentă acestuia, când era evident că atât terenul cât și construcțiile edificate pe el fac parte dintr-un sistem unic, respectiv acela al "gospodăririi apelor", al "exploatării resurselor de " și al "zonelor de protecție" a acestora, legiuitorul referindu-se în cele trei situații menționate la un ansamblu de activități și nu în mod limitativ la terenurile libere de construcții, neputând fi conceput un sistem de alimentare cu sau un sistem de canalizare fără stații de pompare, stații de tratare a apei, stații de clorinare a apei, stații de epurare a apei sau rezervoare, atât terenul cât și construcțiile, fiind părți ale sistemului de gospodărire și exploatare a resurselor de.
Rațiunea pentru care legiuitorul a inclus activitatea de gospodărire a apei și cea de exploatare a resurselor de în categoria celor scutite de plata impozitului pe teren este aceeași pentru care alimentarea cu a fost inclusă în categoria serviciilor comunitare de utilități publice, astfel cum sunt definite acestea prin Legea nr. 51/2006; eventuala impreciziune a legii neputând fi suplinită prin puncte de vedere exprimate în afara cadrului legal ce a stat la baza adoptării legii și profitând debitorului, care, în cauza de față, realizează un serviciu public, considerente pentru care Curtea își însușește constatările și concluziile cuprinse în raportul de expertiză, în această parte, urmând ca, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, să se dispună anularea deciziei de impunere și a dispoziției de soluționare a contestației pentru suma totală de 375.236 lei, stabilită ca obligație fiscală suplimentară reprezentând impozitul pe teren aferent anilor 2005 și 2006.
În ceea ce privește impozitul pe clădiri, Curtea constată că, în limita valorii arătate prin raportul de expertiză, obligația fiscală stabilită prin actele administrative contestate este datorată.
Astfel, în ceea ce privește impozitul aferent anului 2005, Curtea constată că reclamanta nu avea temei, de fapt și de drept, care să-i permită să considere mijlocul fix înregistrat sub numărul de inventar 1418, denumit " ", ca fiind amortizat, atât timp cât actuala construcție a fost edificată în anul 1960, conform evidențelor proprietarului, cât termenul normat de funcționare a acestuia era de 50 de ani și cât, prin chiar protocolul de predare -primire se face referire la amortizarea investițiilor; starea fizică necorespunzătoare a bunului, la acea dată, nejustificând plasarea lui în categoria bunurilor fără valoare, sau complet amortizate, astfel cum în mod eronat a apreciat reclamanta.
Referitor la amenajările realizate la " " înregistrate ca mijloace fixe sub numerele de inventar 1301 și 1311, Curtea apreciază că, deși se face dovada că au fost întocmite rapoarte de reevaluare în conformitate cu dispozițiile nr.HG 1553/2003, acestea nu și-au găsit însă reflectarea corectă și deplină în evidențele contabile ale regiei, reclamanta neproducând dovezi de natură să infirme constatarea expertului contabil, potrivit căruia "cele două numere de inventar, ce reprezintă investiții din surse proprii, sunt trecute în tabel (anexa privind Cont 212) dar nu sunt reevaluate".
Ori, atâta timp cât actul de reevaluare nu și-a găsit reflectarea corespunzătoare în evidențele contabile, operațiunea nu poate fi considerată ca fiind efectuată, fapt pentru care Curtea își însușește concluziile expertului contabil referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 249 alin. 3 și art. 253 alin. 1 Cod fiscal și la aplicațiunea într-o asemenea situație a prevederilor pct.55 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, ca sancțiune pentru neefectuarea nici unei reevaluări a clădirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, menținându-se astfel actele administrativ fiscale contestate pentru suma de 131.303 lei reprezentând diferență impozit pe anul 2005, la care se adaugă suma de 72.778,6 lei reprezentând majorări de întârziere și suma de 5.514,7 lei reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește impozitul pe clădiri pe anul 2006, Curtea constată că, deși este dovedit faptul că pentru mijloacele fixe înregistrate sub numerele de inventar 1169, 25597, 2940 și 1115, respectiv: Amenajare centrală termică sediu -, Clădire stație, Stație filtre rapidă și Amenajare interioară birouri, s-a obținut avizul cerut de art. 250 din Legea 571/2003, din partea Consiliului Local I, pentru investițiile ulterioare, recepționate prin procesele verbale nr. 23838/30.10.2006, 24234/17.11.2005 și nr. - din 29.12.2005, reclamanta nu a mai urmat procedura inițială de avizare, la care era obligată conform dispozițiilor pct. 24 din nr.HG 44/2004.
-se legalul aviz, și pentru construcțiile speciale realizate, în perioada 2005 -2006 de natura celor prevăzute de art. 250 din Legea nr. 571/2003, reclamanta nu mai poate pretinde beneficiul scutirii de plata impozitului pe clădiri, aferent acestor mijloace fixe, motiv pentru care Curtea își însușește constatările și concluziile expertului contabil, urmând să mențină actele administrativ fiscale contestate în limita sumei de 68.707 lei, stabilită ca diferență impozit pe clădiri pe anul 2006, la care se adaugă suma de 14.374 lei reprezentând majorări de întârziere; să se anuleze decizia de impunere pentru diferența rămasă până la concurența obligațiilor totale stabilite prin această decizie.
Ca părți căzute în prezenții, pârâții vor fi obligați, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să plătească reclamantei suma de 4.801,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxe timbru judiciar și onorariu de expert), urmând a se dispune și restituirea cauțiunii ce s-a depus pentru soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, reținerea acesteia ne mai fiind justificată, față de admiterea, chiar și în parte, a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTOVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea introdusă de reclamanta Regia Autonomă Județeană Canal I, având sediul în I, str. -, nr.6, în contradictoriu cu pârâții: Direcția Economică și Finanțe Publice Locale a Municipiului I și Primarul Municipiului I, ambii cu sediul în I,-.
Anulează decizia de imputare nr.40068 din 1 martie 2007, emisă de Direcția Economică și Finanțe Publice Locale a Municipiului I, și dispoziția nr.930 din 14 mai 2007, emisă de Primarul Municipiului I, în partea referitoare la stabilirea obligației de plată, față de bugetul local, a impozitului pe teren, aferent anilor 2005 și 2006, însumând 375.236 lei.
Anulează, în parte, decizia de impunere nr.40068 din 1 martie 2007 și dispoziția nr.930 din 14 mai 2007, în ceea ce privește obligația de plată a sumei de 21.308,7 lei reprezentând impozit pe clădiri.
Menține actele administrativ -fiscale contestate în ceea ce privește obligația de plată a sumei de 131.303 lei, reprezentând impozit pe clădiri aferent anului 2005, la care se adaugă suma de 78.293,3 lei accesorii, precum și în ceea ce privește obligația de plată a sumei de 68.707 lei reprezentând impozit pe clădiri, aferent anului 2006, la care se adaugă suma de 14.374 lei accesorii.
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 99.000 lei, ce a fost consemnată în baza recipisei de consemnare nr.-/1 din 16.11.2007, și a cauțiunii în sumă de 38.849,80 lei, ce a fost consemnată în baza recipisei de consemnare nr.-/1 din 16.11.2007, recipise depuse la Registrul de valori al Curții de APEL IAȘI la data de 19.11.2007, sume virate de C I cu P nr.4489/15.11.2007 și P primit electronic nr.4488/15.11.2007.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 4.801, 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.05.2008
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia
