Anulare act administrativ . Decizia 88/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 88
Ședința publică de la 14.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1613 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 28.04.2009 în dosarul nr.30992/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RECONSTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003 și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULULUI B - COMISIA JUDEȚEANĂ PRIVIND APLICAREA LEGII NR. 290/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă personal, lipsind intimații - pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 04.01.2010, din partea intimatei - pârâte AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, întâmpinare la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
S-a înaintat de către instanța de fond - Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, dovada de comunicare a hotărârii recurate, către recurenta - reclamantă.
Recurenta - reclamantă precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B la data de 19.08.2008, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și COMISIA JUDETEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003 B, anularea deciziei nr. 1131/26.06.2008 emisă de în soluționarea contestației înregistrate sub nr. 4118/23.08.2007 împotriva hotărârii nr. 257/2007, obligarea pârâtei Comisia să emită o hotărâre prin care să se dispună atribuirea de terenuri de același gen in județele în care beneficiarii locuiesc sau își au domiciliul,precum și compensarea terenului rămas neretrocedat prin despăgubiri bănești, iar în subsidiar, să fie obligate pârâtele la recalcularea sumei dispuse conform prevederilor Legii nr. 290/2003 și a normelor de aplicare a acesteia.
În fapt, reclamanta arată că, prin Hotărârea nr.2S7/2003 emisă de COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003 B, i s-a aprobat cererea de acordare a compensațiilor pentru bunurile abandonate de autorii săi și pe teritoriul fostului URSS, stabilind o valoare a despăgubirii de 140.099 lei, iar pârâta a respins contestația prin care a solicitat anularea hotărârii Comisiei,motivat de faptul că aceasta nu a luat în calcul și nu a motivat respingerea cererii de acordare a despăgubirilor în natură.
Se mai sustine,de asemenea,că despăgubirile bănești nu au fost calculate cu respectarea normelor de aplicare a Legii nr. 290/2003, sumele acordate cu titlu de despăgubiri fiind inferioare ca nivel valorii de circulație a terenurilor.
În drept, reclamanta invocă prevederile Legii nr. 290/2003 și ale Legii nr. 554/2004.
Pârâta Comisia a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are calitatea de emitent al actului contestat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de faptul că în mod corect s-a respins contestația, având în vedere că reclamantii nu au drept de opțiune între despăgubirea în natură și cea în echivalent bănesc.
La dosarul cauzei a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii hotărârii Comisiei și a deciziei.
Prin sentinta civila nr.1613/28.04.2009,Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 B.Totodata,a fost respins actiunea reclamantei ca neintemeiata.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia, instanța a respins-o retinand că prin cererea dedusă judecății reclamanta a solicitat obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună atribuirea de terenuri.Or, această operațiune este în sarcina comisiilor județene privind acordarea de despăgubiri sau compensații ca urmare a aplicării Tratatului de de la 10.02.1947.
Pe fondul cauzei,Tribunalul a retinut ca,urmare a apariției Legii nr. 290/2003, reclamanta s-a adresat Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 B, revendicând bunurile abandonate de autorii săi pe teritoriul fostei URSS, cerere soluționată prin Horărârea nr. 257/2007 a Comisiei menționate. Cererea reclamantei și a celorlalți moștenitori a fost aprobată, valoarea totală a compensatiilor stabilite fiind de 140.099 lei.
Prin cererile adresate pârâtei la 23.08.2007, reclamanta i-a solicitat acesteia atribuirea în natură a terenurilor pentru care au fost stabilite despăgubiri.
Reclamanta apreciază că horărârile pârâtelor sunt nelegale motivat de faptul că trebuia să i se asigure despăgubire în natură prin atribuirea de teren în județele în care beneficiarii Legii - locuiesc sau își au domiciliul.
Potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr. -,pentru terenurile rămase în teritoriile prevăzute la art. 1, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se vor atribui terenuri de același gen în județele în care locuiesc, în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, în limita disponibilităților, din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale iar potrivit alin.2 în cazul în care prevederile alin. (1) nu pot fi îndeplinite în natură, foștii proprietari beneficiază de despăgubiri sau compensații, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 59/1994 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării act. 36 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, actualizată potrivit coeficientului de inflație existent la data plății compensatiei, raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994, fără ca totalul suprafeței de teren pentru care se acordă despăgubirile sau compensațiile să depășească suprafața de 50 ha teren agricol și 10 ha teren forestier de proprietar deposedat.
În raport de dispozițiile art.2 alin1 din Legea 290/2003,Tribunalul a apreciat ca atribuirea în natură a terenurilor nu reprezintă o opțiune a beneficiarilor Legii 290/2003, ci aceasta se realizează în limita disponibilitătilor. Reclamanta nu a făcut dovada că în județele unde locuiesc ea și ceilalți titulari ai dreptului de despăgubire ar fi disponibile suprafețe de teren în vederea atribuirii.
În ce privește subsidiarul cererii, instanța urmează să îl respingă având în vedere că pârâtele au facut dovada,cu înscrisurile ce constituie documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii Comisiei, că in intocmirea raportului de evaluare a terenului s-au respectat normele metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003.
Împotriva Sentintei civile 1613 din data de 28.04.2009. emisa de Tribunal B-Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal,a formulat recurs reclamanta solicitand casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Recurenta a aratat ca sentinta recurata este nemotivata, atat in fapt cat si in drept, raportat la obiectul cererii introductive.
Astfel, in fapt, atat Hotararea 257/2007 cat si Decizia 1132/26.06.2008, pe care a inteles sa le conteste, sunt nelegale si netemeinice, din urmatoarele considerente:
Atat Legea 290/2003, modificata si republicata, cat si Normele de aplicare ale acesteia stabilesc prin norma imperativa continuta in art. 2, alin. 1 din lege si art. 5 alin. 1 si art. 6 din Normlele metodologice de aplicare, ca modalitate principala de reparare a prejudiciului suferit de persoanele cu statut de refugiat este aceea de atribuire de terenuri de acelasi gen in judetele in care locuiesc, in limita disponibilitatilor, din domeniul privat al statului, al judetelor sau din rezerva aflata la dispozitia comisiilor locale.
Ca atare, doar in ipoteza in care, din anumite motive ori in anumite conditii, nu se pot atribui in natura terenuri compensatorii, comisiile de aplicare au la dispozitie posibilitatea de a acorda cu titlul de reparatie, despagubiri banesti.
Astfel, din interpretarea dispozitiilor legale, se desprinde concluzia logico-juridica, conform careia Comisiile de aplicare trebuie sa dispune in principal acordarea de despagubiri in natura, despagubirile banesti fiind cu titlu particular si secundar, operand doar in cazul in care prima modalitate de despagubire nu-si gaseste aplicare. Ca o idee secundara, legea, prin modul de redactare, nu exclude insa nici despagubirile mixte, fiind posibila acordarea de despagubiri in natura, in limita fondului funciar disponibil, si compensarea terenurilor imposibil de retrocedat, prin despagubiri banesti.
In lumina acestor dispozitii, hotararea Comisiei Judetene de aplicare a legii este data cu nerespectarea dispozitiilor legale, deoarece nu contine elemente din care sa rezulte ca in solutionarea cererii initiale s-a avut in vedere, ca prima optiune, despagubirea in natura, ori elemente din care sa rezulte ca aceasta modalitate de despagubire ar fi inoperabila datorita insuficientei fondului funciar avut la dispozitie.
Singura argumentatie si motivatie in sprijinul Hotararii Comisiei judetene se regaseste abia in raspunsul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 concretizat sub forma Deciziei 1132/26.06.2008, prin care Autoritatea declara ca "Rezerva de teren disponibila in acest scop nu poate fi determinata decat dupa finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate in baza legilor fondului funciar, proces ce la nivelul intregii tari nu s-a realizat. Aceasta s-ar traduce in alte intarzieri in aplicarea legii".
Mai mult, avand in vedere prevederile art. 2, alin. 2 din Legea 290/2003, coroborate cu normele de aplicare incidente, suma stabilita cu titlu de despagubire este net inferioara valorii de circulatie a categoriilor terenurilor in discutie, atat timp cat s-au folosit valori de circulatie ale terenurilor din Judetul B, ori petentii au domicilii in judete diferite, judete in care proprietatile imobiliare au valori de circulatie mult mai mari.
In aceasta situatie, raportul de evaluare trebuia, avand in vedere prevederile legale incidente ce precizeaza expres ca fiecare beneficiar al prevederilor prezentei legi va fi despagubit in natura ori in bani la valoarea terenului aferent raportat la valorile de circulatie existente in judetul de domiciliu, sa stabileasca valori de circulatie ale terenurilor din fiecare judet de domiciliu la petentilor, si abia apoi sa procedeze la stabilirea unori valori medii de despagubire.
Sentinta recurata, desi recunoaste ca din analiza actelor cauzei precum si a prevederilor legale, rezulta ca cele doua autoritati ale statului trebuiau sa procedeze intai la identificarea de terenuri pentru retrocedare in natura, terenuri ce urmau a se identifica in judetele de resedinta ale fiecaruia dintre fostii proprietari, vine si, fara nicio legatura logica si juridica, arata ca reclamantul nu are drept de optiune intre tipurile de despagubire.
Or, reclamantii n-au sustinut nici un moment ea ar avea un drept de optiune, ci doar faptul ca in, actiunea de despagubire, trebuie intai sa se dovedeasca ca nu se poate realiza in natura si abia apoi sa se treaca la despagubirea baneasca
În cauza, nu s-a cerut instantei sa se pronunte cu privire la existenta/inexistenta unui eventual drept de optiune, ci doar sa se pronunte cu privire la incalcarea/nerespectarea etapelor obligatorii ce trebuiau parcurse de autoritatile statului in aplicarea legii.
Mai mult decat atat, instanta vine si rastoarna sarciana probei cerand reclamantei sa faca dovada ca in acele judete de resedinta ar exista terenuri disponibile. Insa nu aceasta invocat inexistenta terenurilor, ci chiar autoritatile ale caror decizii se contesta ca fiind nelegale si netemeinice.
Cu privire la motivul prevazut de art. 304, punctul 9 "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii",recurenta a aratat ca iși mentine ca motivatie considerentele expuse anterior, adaugand cateva aspecte cu privire la motivarea instantei relativ la respingerea subsidiarului cererii introductive, mai exact cu referire la contestarea modului in care s-au stabilit despagubirile banesti.
Astfel,se arata ca instanta constata si motiveaza in mod lapidar ca valoarea despagubiri lor banesti este corecta, fara a indica nici un element concret in acest sens, multumindu-se sa indice ca temei tocmai raportul pe care reclamanta il contesta. Mai mult, arata in continuare ca, reclamanta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a raportului in cauza prin cererea introductiva.
Recurenta sustine ca acest lucru nici n-ar fi fost posibil, deoarece la momentul introducerii cererii pe rolul instantei, acesteia nu i se comunicase raportul in discutie, fiind astfel in imposibilitatea obiectiva de a-l analiza.
Totusi, in virtutea rolului activ al instantei coroborat cu celelalte principii care guverneaza procesul civil, instantei i-ar fi fost foarte usor sa constate printr-o simpla lecturare a documentelor cauzei, urmatoarele elemente evident nelegale si netemeinice ale raportului, anume:
1. -Sunt propuse pentru evaluare in Referatul "Institutiei Prefectului Judetului B": casa-100 mp din 1928,bucatarie de vara - 16 mp din 1928
,standola - 16 mp,adapost pt animale si pasari - 22 mp 1800 - mp teren aferent,1800 mp livada,10.000 mp pasune,95.000 mp teren arabil.
-La capitolul 3: "Evaluare locuinta si anexe" din Raportul de evaluare sunt considerate: Casa - 83,33 mp - 13,33 mp, standola - 13,33 mp, adapost- 18,33 mp
-La capitolul "Valoare de inlocuire locuinte si dependinte" au fost scazute incorect "lipsa tencuieli exterioare" si " instalatii electrice", Casa era tencuita si avea curent electric la momentul refugiului.
-La capitolul "Actualizate", coeficientul considerat era valabil in anul 2007.
In consecinta valoarea finala pt capitolul "Locuinte si anexe" este alta.
2. La capitolul 4 "Evaluare teren aferent locuintei", unele criterii considerate in calculul coeficientului de corectie sunt incorecte. Exemplu:
Categoria localitatii
A fost considerat A = 0,10 ( sat) in loc de A = 0,20 (comuna).Si din declaratiile martorilor si G anexate, reiese ca este vorba de "Comuna "
B Amplasarea terenului
In mod arbitrar a fost considerat B = 0,50 ( in zona periferica a localitatii). Rudele mele care au vizitat de curind locul afirma ca nu este vorba de o casa aflata la periferie.
tehnico-edilitara a zonei A fost considerat E = 0,00. Zona are retea de energie, deci ar trebui sa fie E -= 0,50
Caracteristici geotehnice defavorabile
Din nou, a fost stabilit arbitrar G = -0,20. ( cu dificultate de fundarc). Terenul este absolut normal. Casa rezista si astazi din 1928. Deci corect G = 1,00
Functiile economice si sociale ale localitatii
A fost considerat F = 0,00. Localitatea este una in care se practica agricultura, deci ar fi trebuit sa fie F = 0,50
Si in cazul evaluarii "Teren intravilan", valoarea finala este alta.
Toate sumele sunt corectate cu indicele de inflatie pentru luna ianuarie 2007 (data la care a fost întocmit Raportul tehnic de evaluare), fata de luna martie 1994. Sumele vor trebui corectate in acest moment cu indicele de inflatie pentru luna curenta 2009 fata de luna martie 1994.
Instanta nu s-a pronuntat si pe cererea de administrare a probatoriului in cauza, desi acesta fusese precizat in cererea introductiva.
Astfel s-a adus o incalcare a dreptului la un proces echitabil, administrandu-se probe doar in favoarea paratului, reclamantei fiindu-i refuzat in mod nelegal si netemeinic acest drept desi il solicitase in mod expres.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate,Curtea constata ca este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce priveste primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 proc.civ. Curtea constata ca asertiunile recurentei în sensul nemotivarii hotararii instantei de fond sunt neîntemeiate,din considerentele sentintei recurate reiesind cu evidenta contrariul.
Împrejurarea ca recurenta este nemultumita de argumentele instantei ce au fundamentat solutia,nu echivaleaza cu existenta motivului anterior mentionat.
De altfel, aspectele invocate de recurenta în sustinerea motivului prevazut de art.304 pct.7 proc.civ.vizeaza în realitate temeinicia hotararii,aspecte care urmeaza a fi analizate în continuare.
Astfel,Curtea retine ca în mod judicios a apreciat instanta fondului în sensul corectei dezlegari date de parata contestatiei formulate de catre reclamanta împotriva hotararii Comisiei judetene de aplicare Legii 290/2003,prin care au fost acordate despăgubiri pentru bunurile autorilor reclamantei abandonate în.
Contestatia reclamantei a vizat solutia Comisiei judetente de acordare a despăgubirilor în bani,în conditiile in care dispozițiile art.2 alin.1 din Legea 290/2003 prevad posibilitatea acordarii de terenuri în natura.
Curtea retine ca,într-adevar, dispozițiile art.2 alin.1 din Legea 290/2003 stabilesc fara echivoc dreptul fostilor proprietari sau al mostenitorilor acestora la atribuirea de terenuri de acelasi gen în judetele în care locuiesc,însă acest drept este conditionat de existenta unui disponibil de terenuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor teritoriale.(Pentru terenurile rămase în teritoriile prevăzute laart. 1, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se vor atribui terenuri de același gen în județele în care locuiesc, în condițiileLegii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aleLegii nr. 1/2000pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilorLegii fondului funciar nr. 18/1991și aleLegii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, în limita disponibilităților, din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale. Propunerile de atribuire în natură a acestor terenuri se vor comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicareaLegii nr. 290/2003, în vederea avizării. Metodologia avizării de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a propunerilor de atribuire în natură se va stabili prin norme metodologice.)
În speta,constestatia reclamantei a fost respinsa,conform Deciziei nr.1132/26.06.2008 emisa de catre,cu motivarea ca rezerva de teren disponibila în acest scop nu poate fi determinata decat după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate,în baza legilor fondului funciar,proces care însă nu s-a realizat.
În conditiile în care pana la momentul atacarii actului contestat cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit Legii fondului funciar,nu au fost solutionate în integralitate, nefiind întocmita vreo balanta de fond funciar,apare cu evidenta ca în speta devin incidente dispozițiile alin.2 ale aceluiasi articol invocat de catre reclamanta,anume posibilitatea acordarii de despăgubiri banesti, în conditiile Legii 290/2003.
Asertiunea reclamantei în sensul ca dispozițiile Legii 290/2003 nu instituie vreo conditionare a acordarii în natura de finalizarea procesului de retrocedare conform Legii 18/1991,nu este de natura a înlătura concluzia anterior mentionata.Este adevart caexpressis verbisnu se statueaza aceast aspect,însă atribuirea terenurilor se face,conform art.2 alin.1, în conditile Legii nr.18/1991, din economia careia reiese fara echivoc prevalenta cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate,fata de cele privind constituirea dreptului de proprietate.Asa fiind,sintagma "în limita disponibilitatilor" prevazuta de art.2 alin.1, se impune a fi interpretata prin corelare cu dispozițiile Legii 18/1991 cu modificarile si completarile ulterioare,iar inexistenta unei balante de fond funciar echivleaza,practic,cu lipsa disponibilului de tren.
Cat priveste critica recurentei relativ la dezlegarea data capătului de cerere subsidiar privind obligarea Comisiei judetene la reclacularea sumei acordate conform prevederilor Legii 290/2003 si a Normelor de aplicare a acesteia,Curtea retine ca,prin cererea de chemare în judecata reclamanta s-a limitat a mentiona faptul că despăgubirile banesti nu au fost calculate cu respectarea Normelor de aplicare a Legii 290/2003,fara a preciza concret care anume dispoziții legale au fost încalcate si sub ce aspect.
Reclamanta precizeaza pentru prima în fata instantei de recurs criticile sale privind nelegalitatea si netemeinicia hotararii Comisiei judetene,sub aspectul cuantumului despăgubirilor, acestea nefacand nici macar obiectul analizei,în cuprinsul deciziei contestate.Or,de vreme ce instanta de judecata este abilitata,conform dispozițiilor art.8 alin.3-5 din Legea 290/2003,a analiza exclusiv legalitatea deciziei de solutionare a contestatiei impotriva hotararii Comisiei judetente,în limita a ceea ce s-a contestat,apare cu evidenta ca solutia instantei de fond în sensul respingerii capătului subsidiar de cerere este una corecta.
Nu poate fi primita nici critica recurentei relativ la încalcarea dreptului la un proces echitabil,prin aceea ca s-au administrat probe doar în favoarea paratului,de vreme ce în cauza,Tribunalul a avut în vedere întreaga documentatie ce a stat la baza deciziei atacate,iar dezlegarea instantei a vizat exclusiv interpretarea normelor incidente în speta.
De retinut ca nici recurenta nu a precizat ce alt probatoriu s-ar fi impus a fi administrat în cauza și nici măsura în care acesta ar fi condus la o alta solutie în cauza.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse,Curtea în temeiul art.312 alin.1 proc.civ,va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1613 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 28.04.2009 în dosarul nr.30992/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RECONSTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003 și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULULUI B - COMISIA JUDEȚEANĂ PRIVIND APLICAREA LEGII NR. 290/2003, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
