Anulare act administrativ . Decizia 89/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.89/R/Dosar nr.6678/62/R/-./2008
Ședința publică din data de:-3Februarie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.767/CA din data de 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 februarie 2009.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr767/CA din data de 19 septembrie 2008, a Tribunalului Covasna secția civilă, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă întâmpinare, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate de reclamanți corespunzătoare perioadei 1.01.2004- 7.10.2005, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, R, A, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, R și sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 8.10.2005 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 15.03.2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească A sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 3.03.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data 15.03.2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească dobânda legală la sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculată de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să întreprindă demersurile legale în vederea asigurării fondurilor de natură salarială care să aibă ca destinație plata sumelor de bani de mai sus.
S-au respins pretențiile reclamanților pentru perioada 1.01.2004 - 7.10.2005, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
S-a respins cererea de anulare a adresei nr. 5220/7.10.2008 emisă de pârâtă, pretențiile vizând acordarea suplimentului postului și acelui corespunzător treptei de salarizare și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de serviciu, cererea vizând acordarea procentului de 25% din salariul de bază pentru suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ca și pretențiile reclamanților, A și formulate pentru perioadele de timp anterioare începerii raporturilor de muncă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților câte 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, aspect necontestat de pârâtă, și care rezultă din adeverința nr.5454/22.10.2008, depusă la dosar la fila 52 dosar de fond.
Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că numai reclamanții, R și au avut calitatea de funcționari publici pe toată perioada cuprinsă între data de 8.10.2005 și până în prezent.
Reclamanta a dobândit calitatea de funcționar public la data de 15.03.2006, astfel că poate solicita sporurile salariale indicate în acțiune doar de la data indicata mai sus.
Reclamanta a dobândit calitatea de funcționar public la data de 3.03.2008, iar reclamantul de la data de 15.03.2006, conform adeverinței nr.5454/2008, putând pretinde doar de la datele indicate suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Reclamanții au formulat anterior promovării prezentei acțiuni, o cerere adresata pârâtei și intitulată,plângere prealabilă", prin care au solicitat aprobarea acordării plății sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pârâta a răspuns acestei solicitări prin emiterea adresei nr.5220/7.10.2008, a cărei anulare se cere prin primul petit al acțiunii. Prin adresa respectivă se aduce la cunoștința reclamanților că aplicarea în practica a prevederilor art.31 lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, nu poate fi realizată motivat de considerentul că fondul de salarii alocat instituției nu permite plata acestor drepturi.
Reclamanții nu au indicat motivele de fapt și de drept pentru care au solicitat anularea acestui act. Analizând legalitatea acestui act, instanța de fond a constatat că acesta nu a fost emis cu nerespectarea vreunei dispoziții legale, iar emiterea sa nu a produs niciun prejudiciu reclamanților și, de asemenea, nu produce efecte juridice asupra acestora.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă capătul de cerere vizând anularea adresei nr.5220/2008.
Legea nr.188/1999, inițial prin art.29, alin.1, lit.c și lit.d, și apoi prin art.31, a instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, în afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art.29, și apoi ale art.31, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 au fost suspendate succesiv prin nr.OUG92/2004 - art.44, pentru anul 2005 și nr.OUG2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus,exercițiuldreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată,a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară, art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridicefictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea fiind admisă in parte.
Pârâții au fost obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului. Actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea actuală a sumei datorate în trecut, ca urmare a scăderii valorii reale a acesteia si are ca temei legal dispozițiile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, fiind obligați pârâții în acest sens, având în vedere dispozițiile art.1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Este nefondat petitul reclamanților referitor la acordarea celor două suplimente și pentru viitor având în vedere că această creanță nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Reclamanții au solicitat și acordarea procentului de 25% pentru cele două suplimente salariale, fără să indice temeiul de drept al acestei solicitări. Întrucât Legea nr.188/1999, în art.31, alin.1, lit.c și lit. nu prevede acest procent, iar niciun alt act normativ nu conține prevederi cu privire la cuantumul respectiv, prima instanță a respins acesta solicitare.
În consecință, prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător perioadei de timp de când fiecare au dobândit calitatea de funcționari publici.
Prima instanță a obligat pârâta să întreprindă demersurile legale în vederea asigurării fondurilor de natură salarială care să aibă ca destinație plata sumelor de bani respective.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, ținând cont de culpa procesuală a pârâtei, instanța de fond a obligat-o să plătească reclamanților câte 39,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, deoarece drepturile solicitate au fost suspendare prin nr.OUG92/2004, neexistând nicio culpă pentru neplata acestor drepturi, care nu pot fi acordate până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Se mai arată că acțiunea este inadmisibilă.
Recursul este nefondat.
Prima instanță, în mod corect a respins excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece dispozițiile art.31 din nr.OG6/2007 nu sunt incidente în cauză.
În baza art.31, alin.1, lit.a, lit.b, lit.c, lit.d din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Dreptul care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost suspendat în perioada 2004-2006 prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2 /2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Suspendarea drepturilor prevăzute de dispozițiile legale mai sus arătate până la sfârșitul anul 2006 nu echivalează cu stingerea dreptului. Textele prin care a fost suspendată succesiv plata acestor drepturi pentru anii 2004 - 2006 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea în acest sens s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la cele două suplimente salariale nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 instanței de judecată și nu Curții Constituționale, deoarece, normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16 și 53 din Constituția României neputându-se suspenda, retroactiv un drept câștigat sub imperiul legii. Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de remunerare, sunt elemente componente ale salariului funcționarilor publici care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar, acest drepturi, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamanților. Prin suspendarea și respectiv neacordarea celor două suplimente de către pârâți se încalcă drepturile funcționarilor publici la un salariu compus din toate elementele prevăzute de lege, iar, atâta timp cât acest dispoziții legale nu au fost abrogate, iar suspendarea acestora nu mai subzistă, nu se justifică neacordarea lor și trunchierea salariului funcționarilor publici.
Dreptul la cele două suplimente salariale este actual, întrucât dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată sunt în vigoare, astfel că, reclamanții au îndrituirea să-l solicite pe cale acțiunii în justiție.
De asemenea, se constată că prima instanță în mod corect a obligat pârâta la plata sumelor actualizate cu rata inflației, precum și dobânda legală până la data plății efective, deoarece dobânzile sunt daune interese moratorii și reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani.
Creditorul nu este obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu în cazul obligației de a da a sumei de bani, întrucât lipsa de folosință a sumei, provoacă creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzilor legale datorate pe perioada întârzierii la executare.
Deci, dobânzile sunt datorate din momentul scadenței fiecărei sume lunare și până la plata efectivă a acesteia.
sumei cu rata inflației reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, în vreme ce dobânda legală reprezintă beneficiul nerealizat. Actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, în vreme ce dobânda este prețul lipsei de folosință.
Ca atare, actualizarea este o formă de intervenție legală asupra creanței, care se produce de drept, iar dobânzile, ca daune interese moratorii, reflectă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării la termen a obligației de plată a unei sume de bani. Astfel, în mod corect prima instanță a dispus, în baza art.1082 - art.1084 Cod civil, actualizarea sumelor cu rata inflației și, de asemenea, corect a dispus acordarea și a dobânzilor legale calculate până la plata efectivă a sumelor.
Pârâta fiind în culpă procesuală, în mod corect, în baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în (mun.B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.767/CA/19.09.2008, a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/03.02.2009
Dact.:-/3 ex./11.02.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Marcela Comșa, Georgeta
