Anulare act administrativ . Decizia 896/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 896/R-
Ședința publică din 10 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ-DGFP V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V împotriva sentinței nr.686 din data de 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind SC COM SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata SC COM SRL avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei SC COM SRL, avocat depune la dosar Sentința nr.1150/COM/26.02.2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosar nr- și adresa nr.69/05.10.2006 emisă de SC SA către intimată.
De asemenea, precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatei SC " COM" SRL, avocat solicită respingerea recursului formulat de V, menținerea sentinței nr.696/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca legală și temeinică, potrivit motivelor expuse pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta " COM" a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - V, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea art. 2 din Decizia nr. 37/21.07.2006, emisă de pârâtă, pentru suma de 6.926,5 lei RON, reprezentând impozit pe profit, TVA, dobânzi, majorări și penalități de întârziere; a deciziei de impunere nr. 124 din 12.05.2006, a procesului - verbal încheiat în dat de 26.04.206 și raportului de inspecție fiscală din 26.04.2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat la sediul societății a fost emisă Decizia de impunere nr.214/2006, prin care a fost obligată la plata sumelor reprezentând obligații fiscale suplimentare astfel: 3714 lei RON impozit pe profit, 311 lei RON majorări de întârziere, 119 lei RON dobânzi și 44 lei RON penalități de întârziere.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație, înregistrată la. V sub nr. 18998/12.06.2006, contestație ce a fost respinsă prin art. 2 din Decizia nr. 37/21.07.2006.
În ceea ce privește capătul de cerere privind TVA suplimentar în sumă de 71.802 lei RON, dobânzi și penalități de întârziere eferente, contestația a fost suspendată până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea
Cu privire la impozitul pe profit suplimentar, stabilit pentru perioada 01.01.2005-30.09.2005, arată, că au contestat suma de 3.714 RON, cu majorări, dobânzi și penalități aferente, stabilită prin Decizia de impunere nr. 124; raportul de inspecție fiscală stabilește ca impozit și profit suplimentar, cu dobânzi, majorări și penalități suma de 3.934 RON, iar art. 2 din Decizia nr. 37 respinge contestația pentru suma de 6.926,5 RON.
Deși aceste trei acte au ca perioadă de referință, implicit de calcul, același interval de timp, fiecare a stabilit o altă sumă de plată ca impozit suplimentar.
Niciuna dintre aceste sume nu este datorată, pentru că în perioada supusă verificării, firma nu figurează cu pierderi la data de 30.09.2005, de 116.775 RON, deci nu datorează impozit pe profit.
Organele fiscale de control au stabilit baza de calcul supusă impozitării în mod eronat pentru următoarele motive:
- au fost stabilite cheltuieli nedeductibile totale în sumă de 121.300 RON și venituri suplimentare în cuantum de 40.970 RON, anulându-se pierderea contabilă și stabilindu-se impozit pe profit în sumă de 4.611 RON. Aceste sume, rezultă din modul de înregistrare în contabilitate a producției obținute de societate, producție pentru care se întocmesc lunar rapoarte în care se înscriu cantitățile obținute la prețuri prestabilite. Organul fiscal a influențat valoarea producției înregistrate, efectul real în contul de profit și pierdere a acestor operațiuni este zero, întrucât diminuarea de cheltuială înregistrarea de venit din producția stocată, fiind denaturată numai componența stocurilor.
Cu privire la vânzarea produselor finite către "Imedia " Italia în luna ianuarie 2005, precizează că cele 450. articole îmbrăcăminte de piele au fost vândute la valoarea totală de 9.000 EURO, conform declarației vamale nr. I 974/20.01.2005. Aceste produse, nu au fost depreciate, cum greșit presupun organele fiscale, acestea, în mod greșit au majorat masa impozabilă cu suma de 749.030.220 lei, deoarece bunurile vândute, nu au fost degradate. Acestea au fost livrate la export cu certificat de calitate, în plus nici pe declarația vamală și nici pe factura fiscală, nu se menționează că produsele ar fi degradate. Prețul de vânzare, mai mic decât prețul de înregistrare al produselor respective, s-a datorat și modificării cursului valutar, în sensul scăderii acestuia, precum și faptului că înregistrarea produselor finite, s-a efectuat la prețuri prestabilite, mai mari decât costurile de producție. În privința vânzării produselor finite către "" SRL în luna iulie 2005, la prețuri mai mici decât prețurile prestabilite de înregistrare în contabilitate, arată că măsura luată de organele fiscale de majorare a masei impozabile, este greșită, întrucât disp. art. OG99/2000, nu se aplică producătorilor, ci numai comercianților, iar prețul înscris în factura fiscală, este de părți.
În privința cheltuielilor cu chiriile înregistrate în luna februarie 2005, aferente perioadei octombrie-decembrie 2004, organul fiscal procedat greșit, întrucât trebuia să recalculeze mai întâi impozitul pe profit al anului 2004, în sensul diminuării profitului impozabil aferent, după care putea proceda la majorarea masei impozabile pentru anul 2005, efectul asupra impozitului pe profit datorat fiind zero.
Legat de produsele înscrise în avizul de însoțire a mărfii nr.-/16.09.2005 către " DISTRIBUȚION", a arătat că măsura dispusă de organul fiscal de majorare a masei impozabile cu valoarea acestora este nelegală, întrucât aceste produse, nu s-au facturat, avizul fiind întocmit numai pentru a însoți marfa pe timpul transportului, avizul de însoțire nu este document, ce atestă transfer de proprietate.
Prin întâmpinarea de la filele 112-114 dosar, pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin Sentința nr.686/16.05.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamantă, a dispus anularea în parte a Deciziei nr.37/2006, a Deciziei de impunere nr.124/2006, a procesului-verbal din data de 26.04.2006, pentru sumele de 3714 lei, impozit pe profit și 311 lei, majorare de întârziere. Pârâta a fost obligată să plătească suma de 5604,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente, a reținut, că în urma controlului efectuat de pârâtă la sediul reclamantei s-au întocmit actele fiscale, proces - verbal din 26.04.2006 și raportul de inspecție fiscală din 26.04.2006. Pe baza acestora, s-a emis Decizia de impunere nr. 124 din 12.05.2006 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare astfel: 3714 lei RON, impozit pe profit, 311 lei RON, majorări de întârziere, 119 lei RON, dobânzi și 44 lei RON, penalități de întârziere.
Organele fiscale au reținut în sarcina reclamantului următoarele:
- neînregistrarea corectă în contabilitate a valorii producției obținute la nivelul costului de producție, precum și descărcarea din evidență a valorii producției vândute, " COM" SRL, înregistrând producția obținută numai la nivelul valorii materiilor prime consumate, așa cum este prezentat la punctul 1A și 1B subcapitolul impozit pe profit din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 26.04.2006;
- vânzarea la prețuri sub prețul de înregistrare datorită deprecierii produselor, cheltuielile neacoperite prin venituri, fiind cheltuieli nedeductibile, așa cum este prezentat la punctul 1C al subcapitolului impozitul pe profit din raportul de inspecție fiscală;
- înregistrarea de cheltuieli cu chiriile care, nu sunt aferente perioadei verificate, reclamanta înregistrând în luna februarie 2005 cheltuieli cu chiriile aferente anului 2004, așa cum este prezentat la pct.2 al subcapitolului impozit pe profit din;
- înregistrarea în contabilitate în conturi de cheltuieli, fără a avea la bază documente justificative așa cum este prezentat la punctul 1A al subcapitolului impozit pe profit;
- înregistrarea unor cheltuieli care nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, așa cum este prezentat la pct.4 al subcapitolului impozit pe profit din;
- neînregistrarea veniturilor aferente lucrărilor pe bază de avize de însoțire a mărfii.
Împotriva acestor acte fiscale reclamanta a formulat contestație, înregistrată la pârâtă V sub nr. 18998/12.06.2006, contestație ce a fost respinsă prin art.2 din Decizia nr. 3/21.07.2006.
În ceea ce privește capătul de cerere privind TVA suplimentar în sumă de 71.802 lei RON, dobânzi și penalități de întârziere aferente, contestația a fost suspendată până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă, urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul contabil a constatat pe de o parte, că cheltuielile efectuate de reclamantă în sumă de 119.814,60 lei RON sunt cheltuieli deductibile fiscal la calculul profitului impozabil și nu nedeductibile fiscal, cum greșit le-a considerat organul fiscal, iar pe de altă parte, veniturile neînregistrate din producția stocată sunt de 4.205, 23 lei RON și nu de 10.970 lei RON, cum greșit apreciat organul fiscal, expertul concluzionând, că la finele lunii septembrie 2005 reclamanta înregistra o pierdere fiscală de 130.645, 85 RON și nu un profit impozabil de 29.004 RON, cât a calculat organul fiscal și pe cale de consecință nu datorează impozit pe profit suplimentar de 2714 lei RON, dobânzi și majorări de întârziere, aferente de 420 RON și penalități de 44 lei RON.
La baza acestor concluzii au stat următoarele constatări ale expertului:
- cheltuielile efectuate de reclamantă în sumă de 110.610,3 lei RON sunt cheltuieli deductibile, aferente realizării de venituri impozabile, chiar dacă acestea depășesc veniturile realizate, nefiind vorba de stocuri degradate, neimputabile. Susținerea organelor fiscale, potrivit căreia, aceste cheltuieli, neacoperite de venituri, sunt cheltuieli nedeductibile fiscal, considerate ca fiind stocuri degradate, este nefondată și față de împrejurarea că pierderile, ca diminuări ale beneficiilor economice de natura celor suportate, reprezintă în realitate cheltuieli cu costul de producere al acestora și deducerea acestora din profitul impozabil este legală, chiar dacă, din anumite cauze, cum ar fi un preț de vânzare mai mic, acestea nu se acoperă;
- produsele livrate cu aviz de însoțire a mărfii, sunt mărfuri lăsate în custodie, care s-au returnat și reintrat în gestiunea reclamantei, nefiind vorba de neînregistrare de venituri în sumă de 44.868 lei RON;
- cheltuieli cu chiriile aferente anului 2004, în sumă de 7682,8 lei, au fost omise a se înregistra în perioada la care se referă;
- înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică a stocurilor de produse finite, s-a efectuat cu respectarea prevederilor contabile, reclamanta utilizând metoda cantitativ - valorică, iar evaluarea stocurilor de intrare, s-a făcut pe baza costurilor de producție prestabilite, iar la ieșire s-a utilizat metoda pe baza aceluiași preț de înregistrare, respectându-se prevederile legale.
Având în vedere cele constatate prin expertiza contabilă instanța a constatat, că reclamanta, nu datorează impozitul pe profit suplimentar în sumă de 3.714 lei RON și accesoriile aferente, astfel cum au fost individualizate de organele fiscale.
Împotriva acestei soluții, a fost formulat recurs în termen legal de către pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice A, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța nu a analizat speța, ci a preluat concluziile părtinitoare formulate de expert.
În dezvoltarea acestei critici, a susținut, că a formulat cerere de recuzare împotriva expertului, la momentul la care a aflat, că are raporturi comerciale cu reclamanta, cererea fiind respinsă.
Apreciază, că se impune anularea expertizei contabile, deoarece executantul lucrării conduce contabilitatea reclamantei, a redactat contestația prezentă și a solicitat onorariu de succes de 5%, în cazul în care se va câștiga procesul, fiind astfel incompatibil.
- instanța constată greșit, că cheltuielile în sumă de 110.610,3 lei, aferente veniturilor impozabile, sunt deductibile, chiar dacă depășesc veniturile realizate.
, recurenta susține, că atât instanța de fond, cât și expertul, au ignorat susținerile administratorului intimatei, respectiv deprecierea produselor din piele. Nu organul de control, a constatat deteriorarea stocului, ci a preluat susținerea din declarația administratorului.
Tot astfel, susține recurenta, că instanța de fond, a preluat concluzia expertului conform căreia, produsele livrate cu aviz de însoțire a mărfii, sunt mărfuri lăsate în custodie și au reintrat în gestiunea reclamantei, deși documentele se referă la date și persoane diferite, avizul de însoțire a mărfii, nu cuprinde mențiunea "nu se facturează", în conformitate cu dispozițiile legale, nu se face distincție între nici o plată în contul chiriei pentru depozit;
- instanța a constatat că cheltuielile cu chiriile, aferente anului 2004, sunt în sumă de 7682,8 lei și, deși nu au fost înregistrate, nu a dispus, în conformitate cu dispozițiile legale.
Intimata a înregistrat cheltuielile cu aceste chirii în anul 2005, fără a depune declarație rectificativă, în conformitate cu prevederile art.13 din nr.HG44/2004, iar acestea sunt nedeductibile fiscal, în anul 2005.
- expertul cauzei consideră corectă înregistrarea produselor finite la costuri standard prestabilite, mai mari decât costurile de producție, deși societatea, nu a utilizat contul "348 - diferențe de preț la produse".
De asemenea, acesta reține în mod greșit, că pierderea în sumă de 74903 lei, s-ar datora diferenței de curs valutar deși aceasta a fost doar de 0,049 lei (în luna noiembrie 2004, când s-a realizat producția, cursul a fost de 3848 lei pentru un euro, iar la data exportului - ianuarie 2005 -, a fost de 3.799 lei, pentru un euro).
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Așa cum se susține și de către recurentă, instanța de fond a preluat integral concluziile raportului de expertiză, fără a-și exprima propriul punct de vedere, vizavi de susținerile părților și temeiurile legale aplicabile.
Procedându-se în acest mod, se ajunge la imposibilitatea instanței de recurs de a analiza legalitatea și temeinicia soluției. Întrucât lipsesc concluziile care au condus la adoptarea soluției, au fost încălcate dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină).
Din aceste motive, instanța de recurs, nu mai poate analiza nici celelalte motive de recurs invocate (cu excepția aspectului de incompatibilitate, pentru care apreciază ca fiind corectă stabilirea tardivității cererii de recuzare), urmând ca prin rejudecare, instanța de fond, să răspundă, punctual și la aceste critici.
Față de cele menționate, în temeiul art.312, alin.5 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ-DGFP V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V împotriva sentinței nr.686 din data de 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind SC " COM" SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red.
/4ex/28.10.2008
Jud.fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Corina Georgeta
