Anulare act administrativ . Decizia 897/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE A NR. 897/R-
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina Georgeta
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentele - pârâte, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE H cu sediul în H județul V împotriva sentinței nr.838/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind SC SRL cu sediul în, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta V, lipsă fiind recurenta Administrația Finanțelor Publice H și intimata SC SRL.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei consilier juridic arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentei, consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond solicită respingerea acțiunii formulată de intimata-reclamantă SC SRL. Autoturismul a fost cumpărat din Uniunea Europeană. Precizează că a fost invocată excepția inadmisibilității motivată pe dispozițiile art 214/1 din codul fiscal.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 29 mai 2008, reclamanta, județul V, prin administrator a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Orașului H, județul V și Direcția -ă a Finanțelor Publice V și a solicitat anularea actului fiscal nr.4463/3.03.2008, constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor de a răspunde la adresele prin care a efectuat procedura prealabilă și obligarea acestora să-i restituie taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 2.971 lei, actualizată cu rata dobânzii până la data plății.
În motivarea acțiunii a susținut că în luna februarie 2007 a achiziționat din Germania autoturismul second hand marca Citroen, fabricat în anul 2006 pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească conform art.214/1 și art.214/3 din Codul fiscal, suma de 2.971 lei, taxă specială la prima înmatriculare potrivit chitanței din data de 27 februarie 2007.
La data de 12 februarie 2008 a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Orașului H, restituirea sumei de mai sus, cu dobânda aferentă întrucât încasarea acesteia constituie o plată nelegală în raport de dispozițiile art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunităților Europene, însă prin adresa nr.4463/3 martie 2008, pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V i-a respins cererea invocând art.214/3 din Codul fiscal, deși potrivit art.142 alin.2 din Constituție, dispozițiile tratatelor au prioritate față de dispozițiile din legislația internă.
Reclamanta a mai susținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicare de la data de 1 ianuarie 2007, la început pentru toate autovehiculele, însă prin modificarea legii, potrivit nr.OG110/2006 a fost restrânsă la toate autoturismele și toate autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutiri de la plata taxei.
Astfel, potrivit reglementărilor în vigoare la data importului autoturismului, taxa specială pentru autovehicule se datorează pentru prima înmatriculare în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, calculul acesteia făcându-se după formula prevăzută la art.214/1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere prevăzuți în anexele speciale la lege.
Prin urmare, taxa specială nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, prin aceasta introducându-se un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul înmatriculării în România, în situația în care deja fuseseră înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.838/24 iunie 2008, a respins excepția inadmisibilității acțiunii pe care a admis-o și a dispus anularea actului fiscal seria - 2A nr.-/27 februarie 2007, emis de Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Publice a Orașului H, județul V și a obligat pe pârâte să-i restituie reclamantei suma de 2.971 lei reprezentând taxă specială autoturisme, de primă înmatriculare, percepută nelegal.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În luna februarie 2007, reclamanta a achiziționat din Germania un autoturism marca Citroen second hand, fabricat în anul 2006, pentru înmatricularea căruia în țară i s-a perceput suma de 2.971 lei taxă specială pentru autoturisme și autovehicule potrivit Codului fiscal, intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.
Conform Codului fiscal modificat, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se datorează pentru prima înmatriculăre în România a unui autoturism sau a unui autovehicul special enumerat la 214/1, iar cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută la același articol, alin.3, în raport de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei, potrivit anexei speciale la lege.
Această taxă nu este însă prevăzută pentru autoturismele deja înmatriculate în România cu ocazia unei noi înmatriculări sau reînmatriculări.
Instanța a reținut și că încasarea taxei în discuție contravine art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, cu referire la principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne; la fel contravine dispozițiilor Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr.157/2005 care prevede că la data aderării, dispozițiile tratatelor originale înainte de aderare sunt obligatorii pentru cele două țări și se aplică în condițiile stabilite prin tratatul și actul de aderare.
În același mod statuează art.148 alin.2 din Constituția României care consacră prioritatea tratatelor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin urmare, prevederile Tratatului Comunității Europene limitează libertatea statelor membre în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste ori prin introducerea taxelor speciale pentru autoturisme și autovehicule în Codul fiscal modificat, încălcându-se în mod direct dispozițiile dreptului comunitar.
Pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V, a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
În primul rând a susținut că reclamanta nu a respectat disp.art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, anume termenul de 30 zile de la comunicarea actului administrativ fiscal contestat pentru introducerea contestației administrative, prevăzut de textul acestuia.
În acest sens, a arătat că reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare la data de 27 februarie 2007, însă a solicitat anularea actului administrativ fiscal la data de 12 februarie 2008, cu mult peste termenul de 30 zile invocat, fiind decăzută din dreptul de a mai formula contestație administrativă.
În al doilea rând a susținut că instanța a respins greșit excepția inadmisibilității acțiunii pe dispozițiile art.214/1 - 214/3 din Codul fiscal, care stabilesc autoturismele scutite de la plata acestei taxe, deoarece reclamanta nu se află în nici una din situațiile prevăzute în mod expres.
În al treilea rând a susținut că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.214 din Codul fiscal și art.90 din Tratatul privind constituirea Comunității Europene, pentru că taxa analizată nu se aplică exclusiv autoturismelor second hand, provenind din alte state membre, ci tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România, adică celor noi provenite din alte state membre, ori care nu sunt membre, precum și celor noi din producția națională.
Așa fiind, criteriul primei înmatriculări în România, conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate, care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme sau autovehicule.
Prin urmare, nu se poate vorbi despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autoturismelor provenite din alte state membre aflate la prima înmatriculare în România, care să găsesc în aceeași situație.
În altă ordine de idei, instanța nu a reținut corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule prevăzut de art.214/1 - 214/3 din Codul fiscal, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România și nu pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă de reînmatriculare în România.
Și în fine, a solicitat ca instanța de recurs să aibă în vedere modificările aduse taxei de primă înmatriculare prin nr.OUG50/21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, instanța care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Deosebit, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de art.2 lit.h (30 zile de la înregistrarea cererii) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, potrivit art.8 pentru anularea în tot sau în parte a actului și repararea pagubei.
În cazul de față, reclamanta a solicitat la data de 18 februarie 2008, restituirea sumei plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare și a dobânzii aferente, motivat de faptul că a fost percepută cu încălcarea art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, iar prin adresa din 3 martie 2008, pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V i-a comunicat că trebuie să completeze cerere de scutire, dacă apreciază că se află în una din situațiile prevăzute de art.214/3 din Legea nr.571/2003.
Ca atare, pârâta nu a răspuns tranșant reclamantei la solicitarea adresată, emițând un act administrativ vătămător pentru aceasta, căruia i-a încălcat un interes legitim, în raport de care cerința procedurii prealabile s-a realizat corect, așa că primul motiv de recurs este nefondat.
În continuare, se observă că dispozițiile art.214/1-214/3 din Codul fiscal, stabilesc anumite scutiri de plata taxei speciale dacă este vorba de autovehicule ce se încadrează în cele istorice ori provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură etc.
În funcție de aceasta, instanța de fond a reținut corect că chiar dacă autoturismul achiziționat de reclamantă nu se încadrează în categoriile menționate, acțiunea nu este inadmisibilă, argumentându-și convingerea nu pe scutirile instituite de lege, ci pe alte considerente.
Astfel, s-a relevat prioritatea dispozițiilor din tratatele Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legislația internă, principiu consacrat și de Constituția României, reținând sub acest aspect incidența art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
În consecință, instanța de fond a reținut, aplicând întocmai legea că dispozițiile comunitare prezentate interzic taxele discriminatorii și protecționiste, limitând libertatea în materie fiscală a statelor membre cu trimitere și la art.90 paragraful 1 din Tratat care interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenite de pe piața internă, de natură similară.
Instanța a reținut de asemenea corect că această taxă se datorează potrivit art.214/1 din Codul fiscal în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, pentru prima înmatriculare, fiind inexact că nu a apreciat corect caracterul taxei speciale de primă înmatriculare, nefiind vorba de taxă pentru fiecare înmatriculare sau reînmatriculare cum s-a arătat în recurs.
Esențial este că taxa specială nu este încasată pentru autoturisme deja înmatriculate în România, ci pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Or, potrivit art.214/1 alin.3, cuantumul taxei speciale se calculează în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și unii coeficienți de corelare sau de reducere prevăzuți de anexele la lege.
Diferența de aplicare a taxei demonstrează un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România, în scopul înmatriculării, dacă nu au fost înmatriculate în țara de proveniență, odată ce pentru reînmatricularea în România nu se percepe această taxă.
În concluzie, rezultă că instanța de fond a aplicat corect legea, reținând prioritatea tratatelor și a dat o interpretare justă probelor administrate, criticile aduse și pe fond sentinței apreciindu-se ca neîntemeiate.
Cât privește referirea la observarea nr.OUG50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, nu are nici o relevanță pentru că legea nu poate retroactiva.
Urmează, în concluzie, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele - pârâte și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE H împotriva sentinței nr.838/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./23.10.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Corina Georgeta
