Anulare act administrativ . Sentința 9/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 9/F/CA/2008
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamanții și în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ M și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții, personal și consilier juridic în reprezentarea pârâtului Penitenciarul d e Maximă Siguranță M și a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la fila 47 s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. -/16.01.2008 în valoare de 4 RON.
Reclamantul depune la dosarul cauzei dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Susține că va depune și o dovadă scrisă, răspunsurile fiind date cu trei luni înainte.
Instanța comunică cu reprezentatul pârâtelor un exemplar al acesteia.
Se pun în discuție, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate și anume: a netimbrajului, a lipsei calității procesual pasive a Penitenciarului M și neîndeplinirii procedurii prealabile.
Reclamantul, asupra excepțiilor de față, este de acord cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului, considerând că acesta eronat a fost introdus în cauză, emitentul deciziei atacate fiind directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Lipsa timbrajului s-a acoperit și a făcut dovada că a îndeplinit procedura prealabilă.
Declară că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul pe fond.
Consilier juridic susține admiterea excepțiilor așa cum au fost formulate, învederând că și le menține și roagă instanța să ia act și să scoată din cauză această instituție, care conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, nu are calitate procesuală. Arată că nu mai are alte cereri.
Reclamantul achiesează celor susținute de reclamantul.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată încheiat faza probatorie, cauza în stare de judecată, în conformitate cu art. 137 alin 2 unește excepțiile invocate cu fondul și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reclamant, având cuvântul pe fond, învederează instanței starea de fapt în sensul că li s-au încălcat anumite drepturi, respectiv: în primul rând, la câteva zile, nu li s-a permis participarea la înmormântarea mamei, în al doilea rând conducerea penitenciarului a săvârșit o serie de abuzuri, nepermițându-i-se să frecventeze cursurile și examenele universității la care s-a înscris, susținându-se greșit că a fost sancționat disciplinar și nu ar avea acele drepturi și că acestea ar fi o formă de recompensă pentru bună purtare. Susține motivele așa cum au fost invocate și în scris, solicitând instanței să aibă în vedere faptul că în mod greșit s-a considerat că nu pot beneficia de aceste drepturi legale înainte de ridicarea sancțiunilor disciplinare și în situația dată acestea nu erau nicidecum recompense, ci drepturi recunoscute legal. Mai arată că susține motivele de nelegalitate așa cum le-a evidențiat în acțiune, iar pe considerentul că acțiunea sa este una justă, solicită instanței admiterea ei așa cum a fost formulată.
Reclamant achiesează celor susținute de reclamantul.
Consilier juridic, având cuvântul, învederează instanței două aspecte principale: în primul rând obiectul acțiunii constă în contestarea deciziei, nici într-un caz refuzul la măsurile luate de penitenciar, iar, în al doilea rând, decizia contestată nu instituie faptul că plecarea din penitenciar ar fi o recompensă și nici nu se poate susține că directorul a instituit aceasta, fiind voința legiuitorului suprem care nu are legătură cu actele administrative în sine, iar încarcerarea are ca efect izolarea totală de societate, cu anumite excepții, iar dreptul de a ieși din penitenciar este dat pe anumite criterii, în special trebuie să fii merituos, criterii pe care nu le-a ales administrația penitenciarului ci sunt dispoziții ale Legii 275/2006. În concluzie, se solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Instanța, față de actele dosarului și cele expuse de părțile prezente, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub nr- reclamanții și au contestat decizia directorului ANP B nr. 722/17.10.2007 pe care o consideră ilegală și tendențios concepută întrucât ea creează posibilitatea unor abuzuri care afectează direct persoana privată de libertate.
În motivare s-a arătat că punctul doi al deciziei este ilegal, motivat de faptul că acesta cuprinde sub forma "nu poate fi recompensată în cursul unei luni calendaristice de două ori o persoană cu excepția situației prev. de art. 69 alin. 1 lit. B și E" din Legea 275/2006. Modul greșit de concepere a deciziei criticate constă în faptul că nu poate fi concepută ca recompensă participarea la susținerea unui examen și participarea la înmormântarea unui membru de familie. Punctul III al deciziei este discriminatoriu întrucât nu face referiri despre faptul că există sancțiuni aplicate cu 2-3 ani înainte dar care nu au fost discutate în nici o comisie spre a fi ridicate deși nu s-au mai comis alte abateri disciplinare. Într-o asemenea situație corect ar fi fost ca sancțiunile disciplinare aplicate anterior la care a trecut termenul maximal de ridicare să fie anulate în mod expres. Punctul IV este lipsit de suport legal întrucât printr-o altă decizie a ANP B s-a stipulat expres că pachetele se dau cu ocazia vizitei, iar vizitele sunt stipulate ca număr și se acordă în zile bine stabilite în funcție de inițială. Punctul VI prevede în mod greșit ca recompensă cele arătate la art. 69 pct. 1 lit. b și întrucât acestea nu pot fi interpretate ca recompensă, fiind drepturi. Nu este prevăzută în decizie posibilitatea contestării hotărârii comisiei, lucru ce contravine legii.
Penitenciarul Mad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive, ca urmare a faptului că actul contestat aparține Directorului General al ANP B și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată întrucât nemulțumirea acestora nu este îndreptată împotriva deciziei ci împotriva Legii 275/ 2006 și a regulamentului de aplicare.
Administrația Națională a Penitenciarelor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților întrucât decizia atacată nu face altceva decât să repete prevederile Legii 275/2006, respectiv art. 68 alin. 1 lit. e-g și art. 69 și ale Regulamentului de aplicare aprobat prin HG 1897/2006.
În ceea ce privește excepțiile invocate asupra cărora instanța trebuie să se pronunțe în prealabil, în temeiul art. 137 cod pr. civilă, Curtea constată următoarele:
Acțiunea reclamanților a fost timbrată conform dispozițiilor instanței cu 4 lei taxă de timbru cu chitanța de la fila 47, împrejurare față de care excepția netimbrării cererii se va respinge ca nefondată.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile se va respinge de asemenea, întrucât petentul a depus la dosar plângerea adresată Directorului General al ANP B împotriva Deciziei 722/2007 precum și recipisa cu care a făcut dovada depunerii acestei plângeri.
Față de împrejurarea că acțiunea reclamanților este îndreptată împotriva unei decizii emise de Directorul General al ANP B, se constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul M este întemeiată întrucât el nu este emitentul actului atacat, împrejurare față de care se va admite această excepție, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât.
În ceea ce privește fondul cauzei Curtea constată următoarele:
Întreaga critică a reclamanților se rezumă la dispozițiile Deciziei 722/2007 referitoare la recompensa cu permisiunea ieșirii din penitenciar, aceștia considerând că nu poate fi percepută ca o recompensă participarea la susținerea unui examen sau la înhumarea unei rude.
Potrivit art. 7 alin. 4 din HG 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor entru p. aplicarea în mod unitar, în unitățile subordonate, a prevederilor privind obiectivele Administrației Naționale a Penitenciarelor, directorul general emite decizii și instrucțiuni și răspunde în fața ministrului justiției de întreaga activitate desfășurată de administrația penitenciară. În temeiul acestei dispoziții legale, Directorul General al ANP a emis Decizia 722/2007, având în vedere prevederile Legii 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și ale Regulamentului de aplicare al acestea.
Așadar decizia atacată este emisă în temeiul legii de executare și a regulamentului de aplicare și nu stabilește nici care sunt recompensele de care pot beneficia, pe perioada detenției, persoanele private de libertate și nici procedura în care pot fi acordate recompensele, această decizie aprobă doar metodologia pe care fiecare unitate penitenciară trebuie să o respecte în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor legale indicate, privitoare la recompensarea persoanelor private de libertate.
Potrivit prevederilor art. 68 alin. 1 din Legea 275/2006 persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, care au o bună conduită și au dovedit stăruință în muncă sau în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, li se pot acorda următoarele recompense:
a) încredințarea unei responsabilități în cadrul activităților prevăzute în art. 64;
b) ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior;
c) suplimentarea drepturilor la pachete și vizite;
d) acordarea de premii constând în materiale pentru activități ocupaționale;
e) permisiunea de ieșire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile pe an;
f) permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 de zile pe an;
g) permisiunea de ieșire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile pe an.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol recompensele prevăzute în alin. (1) lit. a) - e) pot fi acordate de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la propunerea șefului secției unde este deținută persoana condamnată, iar recompensele prevăzute în alin. (1) lit. f) și g) pot fi acordate de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
Potrivit art. 69 din același act normativ ermisiunea p. de ieșire din penitenciar poate fi acordată în condițiile art. 68 în următoarele cazuri:
a) prezentarea persoanei condamnate în vederea ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate;
b) susținerea unui examen de către persoana condamnată ;
c) menținerea relațiilor de familie ale persoanei condamnate;
d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;
e) participarea persoanei condamnate la înhumarea soțului/soției, unui copil, părinte, frate/soră sau bunic.
Se observă deci că aspectele criticate de reclamanți sunt de fapt prevederi ale legii 275/2006, deoarece această lege stabilește în mod clar care sunt recompensele ce se pot acorda persoanelor private de libertate, detaliind împreună cu Regulamentul de aplicare al acesteia aprobat prin HG 1897/2006, modul concret în care se realizează punerea în practică a dispozițiilor legale.
De asemenea, susținerea reclamanților cum că la punctul 2 din decizie se prevede că "persoanele private de libertate sancționate disciplinar nu pot beneficia de un alt tip de recompensă înaintea ridicării sancțiunii disciplinare", este eronată deoarece acest text este prevăzut la art. 144 alin. 2 din HG 1897/2006, reclamanții atacând de fapt o altă prevedere decât decizia Directorului General al ANP.
Prin urmare întreaga nemulțumire a reclamanților este îndreptată împotriva Legii 275/2006 și a Regulamentului ei de aplicare, însă reclamanții nu au nici un temei legal prin care să solicite instanței calificarea actelor emise de Parlament ca fiind abuzive sau că procesul legiferării s-a realizat cu încălcarea altor dispoziții legale. Singura posibilitate a reclamanților era aceea de a invoca excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale Legii 275/2006, în temeiul Legii 47/1992, excepție cu care instanța nu a fost sesizată. În lipsa invocării acestei excepții instanțele judecătorești nu au competența de a înlătura aplicarea legilor adoptate de Parlament, pentru situații de genul acesta Constituția a creat pârghiile necesare controlului legilor în condițiile art. 142 din legea fundamentală.
Prin urmare, atâta timp cât Decizia 722/2007 a Directorului General al ANP B nu contravine legii și nici regulamentului de aplicare a acesteia, nu adaugă la lege și nici nu conține dispoziții contrare acesteia este nefondată cererea reclamanților de anulare a acestei decizii și prin urmare se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Penitenciarul M și în consecință.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, fiul lui și -, născut la data de 15.07.1960 și fiul lui și -, născut la data de 10.10.1978, ambii aflați în stare de detenție în Penitenciarul M cu sediul în D, nr. 1, jud. H, împotriva pârâtului Penitenciarul
Respinge excepția netimbrării cererii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și împotriva pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor cu sediul în B,-, sector 2.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
6 ex. /28.02.2008
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
