Anulare act administrativ . Sentința 9/2010. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 9/CA

Ședința publică de la 18 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe

Grefier - - -

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul domiciliat în I,-, -.1, scara B, etaj 2,.9, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, având ca obiect

anulare act administrativ (Decizia nr.53/26.06.2009 a Comisiei Superioare de Disciplină).

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, lipsă fiind reprezentantul pârâtului.

Procedura legal îndeplinită.

Se dă citire referatului cauzei de către grefier, care face cunoscut că dosarul se află la al doilea termen de judecată după declinarea de competență dispusă prin sentința nr. 672/ca/06.11.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, și că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, necomunicată reclamantului.

Se înmânează reclamantului duplicatul întâmpinării.

Reclamantul, susține că a luat cunoștință de conținutul încheierii de la termenul anterior și că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.

Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul cu privire la excepția de necompetență materială, pe care o invocă din oficiu, raportat la decizia de îndrumare internă a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la instanța competentă a soluționa acțiuni ce vizează decizii ale Comisiei Medicilor din România contestate de persoane ce se consideră vătămate printr-un act medical.

Reclamantul susține că, deși nu are cunoștință de conținutul deciziei de îndrumare, nu se opune declinării.

Referitor la celelalte excepții invocate, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale active, solicită respingerea acestora și depune concluzii scrise, pe care le susține și verbal.

Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra cauzei de contencios administrativ de față constată următoarele.

Prin sentința nr.672/ca/ 06.11.2009, Tribunalul Iașia admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România în favoarea Curții de Apel Iași.

A reținut tribunalul în motivarea sentinței că reclamantul a contestat prin acțiunea de față decizia nr.53/2009 a Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România prin care s-a decis respingerea contestației formulată de reclamant împotriva Deciziei nr.1/2009 a Comisiei Locale de Disciplină a Colegiului Medicilor I, prin care s-a statuat că nu s-a comis vreo abatere profesională ori deontologică de către medicii și R, cadre medicale în Spitalul Clinic de Urgențe"Sf." din I, în contextul decesului pacientei, mama reclamantului.

Potrivit art.451 din Legea nr.95/2006, doar medicul sancționat se poate adresa instanței de contencios administrativ cu acțiune în anularea deciziei Comisiei Superioare de Disciplină prin care a fost sancționat disciplinar. Orice altă persoană care ar ataca în instanță această decizie, potrivit textului de lege, dar și interpretării obligatorii date de Curtea Constituțională prin decizia nr.871/2008, nu ar justifica o calitate procesuală activă.

Instanța a constat că, în speță, se contestă decizia Comisiei Superioare de Disciplină prin care s-a hotărât că nu s-a comis vreo abatere de cei doi medici cercetați, astfel că aceștia nu au fost sancționați. Împotriva unei astfel de decizii, persoana care a formulat inițial plângerea trebuie să aibă deschisă calea accesului la justiție, în spiritul și litera art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ori o astfel de acțiune împotriva unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România este o acțiune în contencios administrativ de competența curții de apel, în conformitate cu prevederile aet.10 din legea nr.554/2004, autoritatea al cărei act se contestă fiind una centrală.

Reclamantul și-a precizat, de altfel acțiunea, indicând, expressis verbis, că înțelege să conteste această decizie, fără însă a se prevala de prevederile art.451 din Legea nr.95/2006, ci invocând ca temei de drept art.1, 2, 8, 10 și 11 din Legea nr.554/2004, legea cadru în materie de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr-, Curtea din oficiu punând în discuția părților excepțiile privind necompetența instanței, lipsa calității procesuale active a reclamantului și respectiv inadmisibilitatea acțiunii.

Reclamantul, prin precizările depuse la dosar, arată că prin, conținutul său, art.451 din Legea nr.95/2006 încalcă în fapt prevederile art.57 din Constituție, ce stipulează faptul că"Cetățenii românitrebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună credință, fără să încalce drepturile celorlalți", iar în speță se restrânge dreptul celor ce au făcut plângere la Colegiul medicilor, de a ataca decizia emisă de acest organism de respingere a contestației lor, o astfel de decizie putând fi atacată, la instanța de contencios administrativ, doar atunci când este admisă contestația persoanei vătămate și sancționat medicul reclamat.

Cât privesc deciziile Curții Constituționale nr.298/2006 și nr.1038/2007, emis în exercitarea controlului de constituționalitate asupra art.451 din Legea nr.95/2006, consideră că în realitate s-a dat o interpretare abuzivă și restrictivă a acestui text, atunci când s-a reținut că părțile interesate au deschisă calea de a se adresa instanței de drept comun, întrucât textul nu prevede exclusiv competența organelor de jurisdicție administrativă.

Consideră, așadar, că raportat și prevederilor art.1 alin.(2) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, actele administrative emise în soluționarea contestațiilor formulate de persoane ce se consideră vătămate printr-un act medical, fiind acte administrative ce nu se regăsesc printre excepțiile menționate de Constituție și Legea nr.554/2004, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă de persoanele ce se consideră vătămate în interesele lor legitime prin actul respectiv.

Pârâtul Colegiul Medicilor din România, prin întâmpinare, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, față de obiectul acțiunii, reprezentat de o decizie a Comisiei Superioare de Disciplină și respectiv de reglementarea în vigoare prevăzută de art.451 din Legea nr.95/2006, care recunoaște doar medicului sancționat calitatea de reclamant într-o acțiune de contestare a unei decizii emise în baza acestei legi, persoana ce a făcut sesizarea nefăcând parte în raportul juridic disciplinar.

De asemenea, arată pârâtul că, prin decizia sa nr.871/2008, Curtea Constituțională a statuat faptul că, pentru eventuale pagube produse prin actul medical, cel interesat poate promova o acțiune pentru atragerea răspunderii civile, penale sau administrative a persoanei vinovate, răspunderi distincte de cea disciplinară, exercitată de Comisia Superioară de Disciplină în procedura prevăzută de Legea nr.95/2006.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2010, instanța, din oficiu, a invocat și excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași.

Față e caracterul dirimant al excepțiilor invocate în cauză, Curtea va proceda la analiza lor cu prioritate, de modul de soluționare a acestora depinzând abordarea fondului cauzei.

Referitor la excepția de necompetență materială a Curții de Apel, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ atunci când calitatea de pârât este deținută de organe administrative centrale, Curtea constată că, în speță, deși pârâtul se încadrează în categoria susmenționată, totuși, în mod derogatoriu de la dispozițiile art.10 din Legea contenciosului administrativ, competența revine tribunalelor, conform argumentelor ce vor urma.

Astfel, prin acțiunea introductivă la instanță, reclamantul consideră netemeinică și nelegală Decizia nr.53/2009 a Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, solicitând"sancționarea celor vinovați de decesul prematur al mamei mele", cu invocarea,drept temei de drept, a legii contenciosului administrativ, a Legii 95/2006, art.102(2), art.107, art.168, art.170(1), art.172(1)lit.d, art.374(3), art.378(1), art.451, Legii nr.46/2003 și a Codului d e deontologie medicală.

Prin precizările sale de la fila 55-dosar nr-, reclamantul arată că"din eroare" a invocat ca bază legală" și art.451 din Legea nr.96/2006", pentru ca, prin memoriul depus în dosarul curții de apel ( filele 7-10), să facă vorbire despre faptul că acțiunea sa urmărește atragerea"răspunderii Comisiei superioare de disciplină( și a membrilor acesteia), față de reclamant în ceea ce privește acoperirea nelegală și netemeinică a faptelor acestuia", invocând drept temei de drept aceleași acte normative precizate anterior, mai puțin art.451 din Legea nr.95/2006, întrucât"actele administrative emise în soluționarea contestațiilor formulate de persoane ce se consideră vătămate printr-un act medical,fiind acte administrative care nu se regăsesc printre excepțiile menționate în Constituție și în Legea nr.-, pot fi atacate la instanța de contencios administrativ".

Raportat, așadar, cadrului procesual precizat expres de reclamant în precizările de la fila 10 - dosar -, constând în"anularea Deciziei nr.53/2009 a Comisiei Superioare de Disciplină", ca act administrativ de natură a-l vătăma pe reclamant într-un drept al său recunoscut de lege, în sensul legii contenciosului administrativ, Curtea reține că actul supus cenzurii instanței a fost emis într-o procedură specială, prevăzută de Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel că este supus normelor procedurale speciale, legea cadru a contenciosului administrativ aplicându-se doar în situațiile în care actul administrativ nu a fost emis în baza unor norme speciale.

Așa fiind, chiar dacă reclamantul nu evocă drept temei de drept al acțiunii sale și dispozițiile art.451 din Legea nr.95/2006, Curtea reține că revine instanței obligația de încadrare în drept a cererilor cu care este investită, iar în speță actul administrativ atacat în cauză dispune, așa cum s-a arătat mai sus, de un cadrul legislativ special - Legea nr.95/2006-, ce prevede totodată, în mod derogatoriu de la dreptul comun, o procedură specială de contestare, respectiv"la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea"medicul cercetat de Comisia de disciplină, și care nu poate fi ocolită de cei interesați prin invocarea normelor generale de procedură în materia contenciosului administrativ.

Ori, pentru identitate de rațiune, interpretând textul suscitat, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ din 23 noiembrie 2009, raportat disp.art.126 alin.(3) din Constituție și respectiv ale art.18 alin.(2) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară,"Acțiunea formulată de o altă persoană, alta decât medicul cercetat, care se consideră vătămată printr-un act medical împotriva deciziei Comisiei Superioare de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, prin care i-a fost respinsă plângerea prin care se solicită sancționarea medicului care a efectuat actul medical vătămător, se soluționează în fond de tribunal-secția contencios administrativ".

Constatând așadar că, raportat dispozițiilor sentinței nr.672/CA/6.11.2009 pronunțată în cauză de Tribunalul Iași, s-a ivit un conflict negativ de competență în sensul art.20 Cod procedură civilă, Curtea va proceda la suspendarea judecării cauzei, cu înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare a prezentului conflict, conform art.22 alin.(3) Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, în favoarea Tribunalului Iași.

Constatând existența conflictului negativ de competență, dispune suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului.

Pronunțată în ședință publică de la 18 ianuarie 2010.

Președinte, -

Grefier, - -

Red.jud.GA/19.01.2010

Tehnored.gref.TN/04.02.2010

Președinte:Aurelia Gheorghe
Judecători:Aurelia Gheorghe

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: