Anulare act administrativ . Sentința 902/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.902
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 02 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect excepție de neconstituționalitatea prevederilor art.1 pct.1 al nr.OUG57/2009 pentru modificarea Legii nr.416/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 11 02 2010 s-a depus prin Serviciul registratură întâmpinare la acțiunea formulată, o copie comunicând reclamantului.
Reclamantul depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, care se anulează. Nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii în raport de potrivit art.9 alin.(1) din Legea nr.554/2004 invocată prin întâmpinarea depusă de pârât.
Reclamantul solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 15.09.2009, reclamantul, cu domiciliul în B,- bI. 29.1. 8 40, chemat în judecată pe pârâtul GUVERNUL ROMANIEI invocând excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 416/2001, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din OUG nr. 57/2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că art. 4 alin. 1 lit. aaf ost modificat prin art. 1 pct. 1 din nr.OUG 57/2009 si are următorul conținut:
"Nivelul lunar al venitului minim garantat este de:
125 lei pentru persoana singură;"
Art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 416/2001 stabilesc că:
"Familiile și persoanele singure, cetățeni români, au dreptul Ia un venit minim garantat ca formă de asistență socială."
"Cuantumul ajutorului social se stabilește ca diferență între nivelurile prevăzute Ia art. 4 și venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure."
Aceste articole nu fac mențiune Ia o limită de vârstă pentru persoanele singure, în speță cea de pensionare, nediscriminând între pensionari și celelalte categorii sociale.
G nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate precizează că:
"ART. 1
1. Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență se instituie pensia socială minimă garantată.
2. Începând cu anul 2010, nivelul pensiei sociale minime garantate se stabilește, anual, prin legea bugetului de stat și poate fi doar majorat prin legile de rectificare a bugetului de stat, în raport cu evoluția indicatorilor macroeconomici și cu resursele financiare.
3. Pentru anul 2009, nivelul pensiei sociale minime garantate este de 300 lei începând cu data de 1 aprilie 2009 și de 350 lei începând cu data de 1 octombrie 2009."
"ART. 2
1. de pensia socială minimă garantată pensionarii sistemului public de pensii cu domiciliul în România, indiferent de data înscrierii Ia pensie, dacă nivelul cuantumului pensiei, cuvenit sau aflat în plată, se situează sub nivelul pensiei sociale minime garantate.
2. Pensia socială minimă garantată se determină ca diferență între nivelul prevăzut Ia art. 1 și nivelul cuantumului pensiei cuvenit sau aflat în plată, stabilit în conformitate cu Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare."
În efect pensia minimă socială este un venit minim garantat pentru pensionarii sistemului public de pensii. Diferența dintre sumele cuvenite lunar de 125 lei și 350 defavorizează celelalte categorii sociale, inclusiv cele care au împlinit vârsta de pensionare și nu au dreptul la o pensie din sistemul public, în favoarea pensionarilor sistemului public de pensii.
Articolul 16 din Constituția României stabilește că,Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Prevederile art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, prin valoarea de 125 lei, discriminează diverse categorii sociale de pensionarii sistemului public de pensii contrar art. 16 din Constituția României.
De asemenea art. 47 alin. 1 din Constituția României stabilește că:,Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent."
Valoarea de 125 lei a venitului minim garantat are un caracter discriminatoriu și arbitrar, nefiind rezultatul unei analize economice, neasigurând cetățenilor un trai decent contrar art. 47 alin. 1 din Constituția României.
În temeiul art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare (,Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune Ia instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate.") consideră că art. 1 pct. 1 al nr.OUG 57/2009 vatămă interesul său legitim privat de posibil beneficiar al unui venit minim garantat adecvat.
La 11.02.2010, pârâtul a depus întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea acesteia, pârâtul a arătat că potrivit art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune Ia instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul acțiunii principale nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispozițiilor din ordonanță". De asemenea, potrivit art.29 alin. 1 din Legea nr.47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei ordonanțe care are legătură cu soluționarea cauzei.
Reclamantul susține că art. 1 pct. 1 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr.57/2009 este emisă cu încălcarea prevederilor art. 16 precum și cele ale art.47 alin. 1 din Constituția României, republicată, invocând, pentru acest motiv excepția de neconstituționalitate.
Așadar, cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât acțiunea principală este constituită, în fapt, chiar de excepția de neconstituționalitate.
Constituția României împiedică atacarea în justiție doar pentru motiv de neconstituționalitate, a unei legi sau ordonanțe, iar Curtea Constituțională nu poate fi sesizată de cetățeni decât pe calea unei excepții formulate într-un proces. În acest sens, în jurisprudența sa instanța de contencios constituțional a statuat că,legile și ordonanțele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acțiune introdusă exclusiv în acest scop Ia instanța de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepție, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim. Excepția de neconstituționalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constituțională este sesizată în vederea exercitării controlului aposteriori asupra constituționalității legilor și ordonanțelor".
Prin urmare, atunci când obiectul exclusiv al acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune, pierzându-și, astfel, natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății.
O atare situație trebuie clarificată, întrucât în cazul în care acțiunea principală, deci fondul cauzei, se identifică practic cu excepția de neconstituționalitate sesizarea instanței de contencios administrativ a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art.29 din Legea nr.47/1992 și ale art.9 alin.1, 2 și 5 din Legea nr.554/2004. De altfel, instanța de contencios administrativ are obligația de a verifica, în conformitate cu prevederile art.9 alin. 2 din Legea nr.554/2004, dacă excepția îndeplinește condițiile art.29 alin. 1 - 3 din Legea nr.47/1992 pentru a sesiza Curtea Constituțională, printre care și aceea ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei pe fond.
În susținerea celor anterior expuse, invocă și alte hotărâri relevante ale Curții Constituționale: Decizia nr.764/2006, Decizia nr.5/2007 și Decizia nr.66/2007.
Mai arată că forma actuală a art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004 este dată de Legea nr. 100/2008, în condițiile în care, prin Decizia nr.660/2007 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004 (în forma anterioară) erau neconstituționale în măsura în care permiteau ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.
În privința excepției inadmisibilității, Curtea constată că în baza art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune Ia instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul acțiunii principale nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispozițiilor din ordonanță".
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că obiectul acțiunii principale nu poate fi constatarea neconstituționalității unei dispoziții dintr-o ordonanță.
În speță, obiectul acțiunii reclamantului este constatarea neconstituționalității art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 416/2001, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din OUG nr. 57/2009, fapt interzis de art. 9 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Din aceste motive, în baza art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul în B,- bI. 29.1. 8 40 împotriva pârâtului GUVERNUL ROMANIEI cu sediul în B, nr. 1, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./03.03.2010
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
