Anulare act administrativ . Sentința 913/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 913
Ședința publică din data de 4 martie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 4 martie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2008 și precizată ulterior, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și, anularea hotărârii nr. 401/20.07.2008 adoptată de pârâtul de rândul 1, obligarea acestuia din urmă la plata de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței nelegala sa sancționare pentru o pretinsă discriminare din motive politice a pârâtului de rândul 2; a arătat că, din cauza numărului M prestații efectuate în perioada de timp dintre două controale, verificările se fac prin sondaj, în mod aleatoriu, că nu a fost vorba despre o discriminare din considerente politice. CNCD nu este abilitat să analizeze activitatea Regiei Autonome - și nici modul în care este organizat și se efectuează controlul intern la nivelul reprezentanțelor. Cercetarea prealabilă disciplinară a salariaților și aplicarea unei sancțiuni disciplinare are la bază raportul de subordonare dintre angajator și salariat și, respectiv, prerogativa disciplinară a angajatorului, care îi dă dreptul de a aplica sancțiuni salariaților care săvârșesc abateri. Or, exercitarea acestor atribuții nu reprezintă un act de discriminare, nefăcând obiectul OG nr. 137/2000. Prin urmare, CNCD a săvârșit un abuz de putere sancționându-
Totodată, reclamantul a invocat nesoluționarea sesizării în termenul legal de 90 de zile.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 29 octombrie 2008 ( 232), pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a solicitat instanței respingerea contestației reclamantului, ca nefondată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul CNCD a reiterat, pe fondul cauzei, aspectele reținute în hotărârea de sancționare. Referitor la nesoluționarea sesizării în termenul de 90 de zile, arată că legea nu prevede nici o sancțiune pentru nerespectarea acestuia, cu atât mai puțin decăderea din dreptul de sancționare sau nulitatea hotărârii.
La rândul său, prin propria întâmpinare ( 360), pârâtul s-a opus admiterii contestației, arătând că reclamantul nu face altceva decât afirmații pe care nu le probează, așa cum nu a putut proba nici vinovăția sa, care să justifice concedierea disciplinară sau faptul că ar fi produs vreun prejudiciu.
Examinând acțiunea reclamantului prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Prin hotărârea nr. 401/22.07.2008 ( 18), reclamantul a fost sancționat de pârâtul CNCD cu avertisment, pentru discriminarea pe motive politice a pârâtului, conform art. 2 alin. 1 și 4 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea oricăror forme de discriminare.
Colegiul Director al CNCD a reținut în acest sens că reclamantul, în calitatea sa de director general al, a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă al pârâtului; la baza acestei măsuri a stat expirarea autorizării eliberate de, deși pârâtul solicitase în mod repetat reautorizarea, iar planificarea și examinarea este atribuția Totodată, a reținut că pârâtul de rândul 2, în calitate de petent la CNCD, a dovedit existența faptelor care creează o puternică prezumție privind existența faptelor de discriminare, mai mult, prin punctele de vedere depuse la dosar de Regia Autonomă -, prezumția a fost întărită, astfel că hărțuirea numitului a avut la bază considerațiuni de ordin politic.
2. Unul din membrii Colegiului Director a formulat opinie separată, apreciind că din documentele dosarului reiese, într-adevăr, că pârâtul a fost supus unui tratament care îmbracă forma unei hărțuiri, "dar fără a se face vreo legătură precisă între acest tratament degradant și criteriul politic".
3. Unul din aspectele reținute ca probând tratamentul discriminator, din motive politice, a pârâtului de rândul 2, este desfacerea disciplinară a contractului de muncă al acestuia, prin decizia nr. 1694/01.100.2007, din perspectiva resorturilor care au stat la baza aceste măsuri.
Celelalte aspecte, cu care se coroborează în mod necesar măsura sancționării disciplinare privind desfacerea contractului de muncă, sunt modul în care s-a ajuns la demararea anchetei disciplinare, cum s-a derulat ancheta și celelalte circumstanțe, ce vor fi expuse în cele ce preced.
4. Atât din declarațiile pârâtului, în calitate de petent la Consiliul Național de Combatere a Discriminării, cât și din declarațiile martorilor ( 383) și ( 396) se desprinde următoarea stare de fapt.
Toți trei erau șefii unor reprezentanțe din țară (pârâtul la G, martorul la B, iar martorul la B), fie membrii PD, fie simpatizanți ai acestui partid, iar în vara anului 2007 după ieșirea Partidului Democrat de la guvernare, au fost sunați de noul director B, reclamantul, care le-a solicitat să își prezinte demisiile din funcțiile de șefi de reprezentanțe, din motive politice. Acest lucru s-a întâmplat în privința mai multor șefi reprezentanțe, toți membri sau simpatizanți PD, ca, spre pildă, cei de la C, B, B, T, S M, C, M, V, V, D, M, P,
Situațiile relatate de cei trei, atât în ceea ce privește situațiile lor personale, cât și ale altor persoane aflate în situații similare, urmează același tipar: telefoane de solicitare a demisiei, cu promisiunea unor avantaje materiale, apoi presiuni și amenințări mai mult sau mai puțin voalate, convocări la B, controale inopinate, la scurt timp după controalele efectuate conform planificării, aceeași motivație invocată, a neapartenenței la "partidul care trebuie".
4.1. Astfel, petentul pârât a arătat ( 56 și urm.) că a fost angajatul din anul 1998, din 2005 deținând funcția de șef reprezentanță G, până în toamna anului 2007 când i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă de către reclamant, pe considerente de ordin politic.
Astfel, după ieșirea de la guvernare a Partidului Democrat, toți șefii de reprezentanțe județene membri PD sau simpatizanți PD au fost ținta unor controale interminabile, inopinate, înșiși inspectorii veniți în control declarându-i pârâtului că au venit cu scopul de a-l schimba din funcție.
În acest sens, reclamantul l-a convocat pe pârât la B de mai multe ori, sub diverse pretexte, prilejuri cu care i-a reproșat că nu se află în partidul care trebuie, astfel că se impune schimbarea sa; în cele din urmă, i-a desfăcut disciplinar contractului de muncă, decizia sa fiind anulată deocamdată în primă instanță. Conduita reclamantului este una de natură să îi îngrădească dreptul fundamental la muncă pe criterii politice.
4.2. Martorul ( 383), fost șef al reprezentanței B, a declarat că atât el, cât și alți șefi de reprezentanțe din țară, care erau fie membri PD, fie simpatizanți ai acestui partid, în iunie 2007, după ieșirea PD de la guvernare, au fost contactați de reclamantul, noul șef al B, care le-a solicitat să își prezinte demisiile din funcții, având în vedere "valul de schimbări politice", propunându-le păstrarea salariului la nivelul celui de șef de reprezentanță, a mașinii de serviciu, a telefonului mobil de serviciu, motivând că "trebuie să execute și el un ordin, că nu e hotărârea dânsului". Astfel, primul sunat a fost numitul de la C care a acceptat propunerea reclamantului, apoi de la B, de la B, de la T, de la B, care, de asemenea, a acceptat propunerea, prezentându-și demisia din funcția de conducere, precum și șefii reprezentanțelor V, V, D, M, C, B, P, I, MSM.
La refuzul martorului de a-și prezenta demisia, reclamantul i-a mai dat timp de gândire o săptămână după care a revenit cu presiuni, susținând că "are el moduri să scape de el", apoi a fost demarat un control inopinat (în afara planificării, controalele obișnuite având loc de două ori pe an, iar de la B tocmai plecase corpul de control).
Când a descins în control, șeful corpului de control, numitul, i-a spus "cam miroase a schimbare"; cum controlul a ieșit bine, în luna următoare a venit un nou control pentru verificări din anii precedenți, 2005-2006, iar apoi un al treilea în octombrie pe parte economică. În final, martorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
4.3. Martorul ( 396), fost șef reprezentanță B, a declarat că în luna iunie a anului 2007, a fost sunat de reclamant, noul șef al B, care i-a spus "Din păcate trebuie să vă cer să renunțați la funcție până astăzi, la orele 15,30"; la solicitarea de lămuriri a martorului, reclamantul a declarat că, din păcate, motivul nu este unul profesional, ci unul politic, că el trebuie să execute un ordin politic, deși știe că martorul se descurcă profesional foarte bine, că încasările s-au triplat în perioada funcției sale, că au scăzut reclamațiile și neconformitățile, fiind, de asemenea, prima reprezentanță din țară care a introdus programarea preliminară a autovehiculelor.
Urmare a refuzului martorului de a-și prezenta demisia, a fost trimis în control același, control tot în afara planificării, la doar două luni după cel planificat. Martorul a declarat că, la sfârșitul acestui control, într-o discuție pe care a avut-o cu șeful corpului de control, acesta i-a spus că, atunci când reclamantul l-a trimis intempestiv în control la O, i-a solicitat să îi găsească martorului "ceva, orice", care să îl incrimineze, dându-i în acest sens o sesizare împotriva martorului, făcută de unul din angajații Cu prilejul aceleiași discuții, numitul i-a spus că la fel se întâmplă la fiecare 4 ani, că și la momentul respectiv sunt și alții în aceeași situație, dându-l ca exemplu pe pârâtul și spunând că vor urma și alții. La întrebarea martorului în legătură cu criteriul după care se fac aceste controale inopinate, șeful corpului de control i-a spus că după apartenența politică, ca membrii sau simpatizanții PD sunt controlați și dați afară.
Într-o discuție pe care martorul a purtat-o ulterior cu persoana care i-a făcut sesizarea ce a stat la baza controlului inopinat, numitul, acesta i-a spus i se ceruse de către reclamant să facă acea sesizare, că reclamantul l-a convins că șeful B trebuie să plece în mod obligatoriu, întrucât a schimbat partidul, martorul fiind membru PD, după ce inițial fusese membru PNL, partid pe care l-a părăsit după niște divergențe cu șeful filialei Ba P NL.
Deși raportul de control a fost unul favorabil, a fost convocat la B la Comisia de disciplină, unde reclamantul i-a spus că îi pare rău că trebuie să îi ceară să plece, că trebuie să ceară și altora să plece, dând exemplul pârâtului și al martorului (convocat în aceeași zi la Comisia de disciplină), spunându-i textual "pentru că acum suntem noi la putere, mâine poate veți fi voi la putere". Întrebat fiind de martor dacă nu contează chiar deloc performanța profesională, reclamantul i-a răspuns că îi pare rău, dar e ordin politic.
După două zile, martorul a fost sancționat disciplinar cu "avertisment" pentru că nu avea inscripția pe mașina de serviciu, iar la scurt timp i-a fost desfăcut contractului individual de muncă.
5. Aceasta fiind starea de fapt conturată în cauză, instanța subliniază că nu este în căderea sa să cerceteze temeinicia aspectelor care au stat la baza sancționării disciplinare a pârâtului (instanța de jurisdicția muncii fiind investită cu o atare pricină, câștigată de pârât în primă instanță). Ceea ce este relevant din perspectiva discriminării este mobilul acestei hărțuiri, soldate în final cu sancționarea disciplinară, mai exact dacă există suficiente elemente pentru a aprecia că, în lipsa apartenenței pârâtului la Partidul Democrat, lucrurile ar fi decurs la fel.
Astfel, este posibil ca sancționarea unei persoane să fie întemeiată, însă ea să fi avut ca mobil nu bunului mers al instituției și îndeplinirea atribuțiilor legale de către decident, ci unul care ține de cu totul alte criterii, în speță apartenența politică, care introduce în ecuație elementul discriminatoriu. Or, doar acest din urmă aspect, mobilul, este relevant în prezenta cauză.
Situația celorlalți șefi de reprezentanțe județene, membri sau simpatizanți PD, inclusiv a martorilor (pe larg relatată de aceștia, dar cu referiri și la situația concretă a pârâtului ) este extrem de relevantă întrucât probează acest mobil, probează o adevărată practică în acest sens; în lipsa acestor aspecte ar fi fost mai greu de probat/apreciat că ar exista o discriminare pe motive politice, dacă ea nu i-ar fi vizat și pe ceilalți aflați în situații similare, anume ceilalți șefi de reprezentanțe membri sau simpatizanți PD.
6. În această ordine de idei, instanța reține că toate aprecierile reclamantului relativ la invocata netemeinicie a hotărârii CNCD sunt nefondate, ele rezumându-se la starea de fapt, la dreptul și atribuția sa de a proceda la cercetarea și sancționarea disciplinară a pârâtului de rândul 2, aspecte care, după cum am arătat, nu prezintă relevanță din perspectiva reținutei discriminări, fiind examinate de instanța investită cu cenzurarea actului de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
7. Din probele administrate atât în fața CNCD cât și nemijlocit în fața instanței, Curtea reține ca justă aprecierea pârâtului CNCD, privind hărțuirea și sancționarea pârâtuluipentrufaptul apartenenței sale politice, faptă care constituie discriminare în sensul art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit acestui text, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Tratamentul la care a fost supus pârâtul, hărțuirea acestuia, presiunea care s-a exercitat asupra lui, modul în care s-a "instrumentat" cercetarea activității acestuia și a G, grefat pe mobilul politic al acestora, intră sub incidența susmenționatului text.
8. Faptul că sesizarea pârâtului de rândul 2 nu a fost analizată în termenul legal de 90 de zile, invocat de reclamant, nu are absolut nici o relevanță în analizarea legalității și temeiniciei hotărârii de sancționare de către CNCD, termenul fiind stipulat în favoarea celui care face sesizarea, în ideea unei rapide soluționări a sesizării sale.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, astfel că - în baza art. 20 alin. 9 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea oricăror forme de discriminare - o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la sediul regia Autonomă - Registrul Auto Român, în mun. B, nr. 391A, sector 1, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în mun. B,--3, sector 1. și,. în mun. B, P-ța. 20B,. 4,. 74, jud.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 5 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
