Anulare act administrativ . Decizia 921/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 921
Ședința publică de la 02.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 3: Carata C -
GREFIER
...
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.2860/02.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -VIII-A Civilă, Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă, în dosarul nr.29.725/3/CA/2006, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, BIROUL VAMAL EPISCOPIA, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
Se învederează de către grefierul de ședință că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 01.04.2009, de către recurenta - reclamantă - - SRL, Concluzii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar Concluzii, la solicitarea expresă a apărătorului recurentei - reclamante, avocat, a amânat pronunțarea la data de 02.04.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul instanței la 5.09.2006 și precizate la 10.11.2006, reclamanta - SRL a solicitat, in contradictoriu cu pârâții PENTRU SOLUTIONARE CONTESTATII, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR, DIRECTIA REGIONALA VAMALA C, BIROUL VAMAL EPISCOPIA, anularea Deciziei nr.48/2.02.2006, prin care s-a respins contestația formulate împotriva stabilirii sumei de 156.820 RON, cu titlu de valoare in vamă stabilite cu titlu definitiv pentru importul mărfurilor efectuate cu declarația vamala de import nr.2541/10.05.2005, și împotriva măsurii de executare parțiala a garanției pentru ridicarea mărfurilor din vamă, anularea procesului verbal de control al valorii in vamă nr. 4/4.10.2005, emis de Biroul Vamal Episcopia.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca, la 10.05.2005, a efectuat importul unei cantități de 200 tone de zahăr alb, calitate CEE nr.2 din Ungaria, de la RT, ca, deși documentația de import permitea stabilirea definitive a valorii in vama, prin adresa nr. 2578/10.05.2005, i s-a comunicat dispoziția de amânare a determinării definitive a valorii in vama ~i posibilitatea de a ridica mărfurile cu condiția constituirii unei garanții vamale de 40.000 RON.
Arata ca, după constituirea garanției și ridicarea mărfurilor din vama, la 05.10.2005, i-a fost comunicat procesul verbal de stabilire cu titlu definitiv a valorii in vama a zahărului nr. 4/04.10.2005 pentru declarația vamala de import nr.2541/10.05.2005, întocmit in baza HG 287/2005 privind procedură aplicabila in cazul in care este necesare o amânare a determinării definitive a valorii in vama la momentul importului. Susține ca împotriva procesului verbal a formulat contestație, respinsa in totalitate de către parata prin Decizia nr. 48/2006.
Reclamanta a mai arătat ca procesul verbal de stabilire cu titlu definitiv a valorii in vama este nelegal și neîntemeiat, pentru ca nu cuprinde descrierea detaliată a motivelor care au stat la baza măsurii luate. Biroul vamal a considerat ca prețul tranzacției nu este cel real, însa nu a demonstrat in ce constau suspiciunile privitoare la prețul la care a fost importata marfa, nu a probat existența unei legături comerciale intre importator și furnizor sau ca nu există nici o restricție privind vânzarea ulterioara a mărfurilor care sa afecteze prețul acestora.
Arata ca prețul transportului și al asigurării se reflectă în factura emisa de RT, prețul de 160 euro/tonă incluzând toate cheltuielile de transport, asigurare ambalaj, fiind prețul negociat in mod liber intre compărător și vânzător, iar determinarea prețului de către organul vamal pe baza prevederilor art.2 paragraf 3 din Acordul privind aplicarea art. VII nu are nici un fundament legal. Susține ca, pentru a arata ca prețul tranzacției a fost real, s-au prezentat organelor vamale documentele de revânzare a mărfurilor pe piața internă, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 01.01.2005 cu - ROMANIA SA și factura de vânzare din 16.05.2005.
Reclamanta mai arata ca factura emisa de către același vânzător la 04.05.2005 către o firmă belgiana, cu destinația finală - Arctic SA, conform căreia prețul final al tranzacției este de 173 euro/tonă, demonstrează ca prețul de 160 euro/tonă nu este unul preferențial, ci unul format liber pe baza cererii și ofertei.
De asemenea, arata ca stabilirea datoriei vamale a fost făcuta eronat, pentru ca nu s-a luat in considerare valoarea de tranzacție cea mai scăzuta in cazul in care s-au constatat mai multe valori de tranzacție a mărfurilor identice, conform art. 2 pct. 3 din Acordul privind aplicarea art. VII, ci valoarea maxima.
Reclamanta considera ca și executarea garanției s-a făcut in mod nelegal, organul vamal neavând dreptul să execute garanția fără acordul debitorului vamal, după cum rezulta și din art.156 din Legea 141/1997, care prevede posibilitatea solicitării de returnare a garanției după ce datoria vamală a fost plătită.
Au fost anexate acțiunii in copie procesul verbal de control nr. 4/04.10.2005, contracte și facturi, declarația vamala de import nr. 2541/10.05.2005, decizia nr. 48/2.02.2006.
Paratele Direcția Regionala Vamala C și Autoritatea Națională a Vămilor au formulat întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu motivarea ca actele contestate au fost legal încheiate, parata DGFP a Municipiului B formulând concluzii scrise, prin care a solicitat, de asemenea, respingerea ca neîntemeiata a acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2860/02.05.2007 Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În esență, în motivarea sentinței s-a reținut că potrivit art.1 paragraful I din Acordul privind aplicarea art.VII din s-a instituit regula conform căreia "valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție "adică prețul efectiv plătit sau de plătit", însă au obligația îndeplinirii cumulative a unor condiții între care și acelea ca: prețul declarat să nu afecteze substanțial valoarea mărfurilor; produsul să nu revină direct sau indirect vânzătorului ca urmare a unei revânzări, cesiuni sau utilizări ulterioare; cumpărătorul și vânzătorul să nu fie legați, sau dacă sunt legați valoarea tranzacției să fie acceptabilă în scopuri vamale.
Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite valoarea în vamă nu se mai poate determina după valoarea tranzacției, ci în funcție de alte valori, criteriu prevăzut de Acordul.
Potrivit art.2 Acordul privind aplicarea, dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea disp. art.1, valoarea în vamă va fi valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export cu destinația aceleiași țări de import și export în același moment sau aproape în același moment, cu mărfurile evaluate.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile determinării valorii în vamă pe baza valorii din facturi, întrucât marfa achiziționată de reclamantă a fost vândută imediat după import, către - România SA, societate legată din punct de vedere comercial cu expeditorul mărfurilor (adresa nr.216/15.06.2005 - fila 7).
Împotriva sentinței în termen legal a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive:
- atât organul vamal, cât și instanța de fond au dat o interpretare greșită dispozițiilor legale prin constatarea unei legături între vânzător și cumpărător, - SRL fiind o societate comercială cu asociat unic, persoana fizică, fără nici o legătură cu vânzătorul RT;
- argumentul folosit de instanța de fond, cum ca produsul ar reveni direct sau indirect exportatorului, având în vedere legătura dintre exportator și cumpărătorul mărfii de la importator este nefondat în fapt și în drept.
Contractul de vânzare - cumpărare dintre - SRL și nu conține nici o restricție referitoare la cedarea sau utilizarea mărfurilor de către cumpărător, ca de altfel și declarația pe propria răspundere dată de administratorul - SRL.
- soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art.77 alin.1 din Legea nr.141/1997;
- în mod greșit instanța de fond a considerat ca fiind corectă aplicarea de către organul vamal a prevederilor art.2 Acordul pentru stabilirea valorii definitive în vamă și reținerea valorii de 216 Euro/tonă, ca fiind valoarea de tranzacție a mărfurilor.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, ce se încadrează în disp. art.304 pct.9 și sub toate aspectele, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art.1, paragraful 1 Acordul privind aplicarea art.VII, valoarea în vamă a mărfurilor importate este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau "de plătit" cu obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor privind: prețul declarat să nu afecteze substanțial valoarea mărfurilor; produsul să nu revină direct sau indirect vânzătorului ca urmare a unei revânzări, cesiuni sau utilizări ulterioare; cumpărătorul și vânzătorul să nu fie legați sau dacă sunt legați, valoarea tranzacției să fie acceptabilă în scopuri vamale.
Instanța de fond a reținut existența unei legături între firma producătoare și orszag - firma coordonatoare din Ungaria, această legătură rezultând din adresa nr.216/15,06.2005 (fila 47 dosar).
Reclamanta a vândut zahărul către - Romania SA, ce face parte din grupul de firme, ca și exportatorul din Ungaria, contractul dintre acestea fiind încheiat de 01.01.2005, anterior importului.
Astfel, instanța de fond a reținut legătura existentă între aceste societăți (și nu între societatea reclamantă - SRL și vânzătorul RT) cu consecința aplicării art.2 din Acordul privind aplicarea art.VII din, respectiv valoarea în vamă va fi stabilită în funcție de valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export cu destinația aceleiași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile evaluate. dintre cele două societăți și faptul că era în interesul - România SA ȘI RT ca valoarea în vamă a mărfurilor să fie mai mică decât cea reală este susținută și de împrejurarea că potrivit art.5.3 din contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.01.2005 cumpărătorul - România SA s-a obligat să plătească în avans în numele vânzătorului contravaloarea comisionului vamal, a taxei vamale și a oricăror cheltuieli determinate de importul respectiv.
Reținând astfel legătura dintre cele două societăți, în mod corect organele vamale au apreciat că nu se poate determina valoarea în vamă pe baza valorii din facturi, cu consecința aplicării art.2 din Acordul privind aplicarea, respectiv valoarea în vamă să fie determinată în funcție de valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export, cu destinația aceleiași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat.
În consecință, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr.2860/02.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -VIII-A Civilă, Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă, în dosarul nr.29.725/3/CA/2006, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, BIROUL VAMAL EPISCOPIA, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
- C -
GREFIER
Red.
Gh./ 2 ex.
23.06.2009
Președinte:Stânișor DenisaJudecători:Stânișor Denisa, Canacheu Claudia Marcela, Carata
