Anulare act administrativ . Sentința 94/2009. Curtea de Apel Oradea

La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, reclamantul și pârâta Episcopia Romano au depus la dosar concluzii scrise, după care:

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 11 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 mai 2009.

CURTEA DE APEL

Deliberând:

Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 9.12.2008, ( prin declinare de competență de la Tribun alul Satu Mare - Sentința nr.455/CA din 21 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr-), reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURILE IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA B și EPISCOPIA ROMANO SMs olicitând anularea în parte Deciziei nr.1760/2008 emisă cu privire la imobilul situat în S M,- și a terenului de 11 mp. înscris în CF 7220 S M, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a susținut în esență că decizia dată de Comisia specială este eronată, construcția fiind realizată pe teren ulterior preluării de la fostul proprietar.

Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.1-3 din OUG nr.94/2000 și ale art.1 alin.1 și 2 și art.8 din Legea 554/2004.

Prin întâmpinare pârâta Comisia Specială de a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, cadrul normativ care reglementează restituirea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reprezentat de OUG 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare. În aplicarea prevederilor acestui act normativ prin HG 1164/2002, modificată și completată prin HG 1094/2005 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Acesta a fost cadrul normativ în vigoare la data emiterii deciziei 1760/12.05.2008. acest cadru normativ a creat posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv,cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public.

La data de 28 februarie 2003, Episcopia Romano M, prin cererea înregistrată la Comisia Specială de retrocedare nr.7007 a solicitat retrocedarea imobilului situat în Municipiul S M, strada 1 - 2. nr. 5, înscris în CF 61 S M nr. top.13,14.

Ulterior Episcopia Romano M a depus cererea nr.P 984/16.12.2004 prin care a solicitat rectificarea cererii de retrocedare nr.7007/28.02.2003 în sensul că obiectul respectivei cereri îl constituie imobilul situat în SM, - ( cu str. -. - FN), înscris în CF 61 S M, transcris ulterior în CF 13524 S M, nr. top. 14.

În urma analizării actelor depuse s-a reținut că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile OUG 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar prin decizia 1760/12.05.2008 s-a dispus retrocedarea în favoarea Episcopiei Romano- Marea imobilului cu nr. cadastral 11228, înscris în CF 7220 Nedefinitiv

La data soluționării cererii de retrocedare, Comisia specială de retrocedare a reținut că pe terenul solicitat la retrocedare există trei construcții:

- magazin nr. 27, notat în baza Sentinței 701/1998 pronunțată de Judecătoria Satu Mare;

- locuință și anexe notate în baza Sentinței nr.3062/2003 pronunțată de Judec ătoria Satu Mare;

- casa cu destinația de Școală ajutătoare identică cu imobilul casă sub nr.5 din strada -.

Prin adresa nr.16749/16.04.2008 emisă de Primăria Municipiului S M, soluția Comisiei speciale de retrocedare a fost de retrocedare a imobilului, în întreg, după cum urmează:

a) cu menținerea afectațiunii speciale pe o perioadă de 5 ani pentru școala ajutătoare;

b) cu obligația solicitantului de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor ulterioare preluării abuzive;

c) cu obligația titularului dreptului de proprietate de a respecta prevederile OUG 40/1999privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe.

Dovada dreptului de proprietate asupra unui imobil se realizează prin însăși cartea funciară.

Din analiza înscrierilor existente în CF 7220. Car eieșit că proprietar tabular al imobilului cu nr. cadastral 11228, la momentul emiterii deciziei nr.1760 era Statul Român. Prin Sentința civilă nr.701/1998 pronunțată de judecătoria Satu Marea fost respins capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate și a celui de folosință în favoarea SC SA, precum și capătul de cerere privind atribuirea cotei de 11 mp teren.

În ce privește imobilul, teren, pe care este edificat magazinul nr.27, pârâta arată că nu a existat nici un impediment la restituirea acestuia către fostul proprietar.

În ce privește construcția magazinului nr.27, acesta a fost edificat ulterior preluării abuzive a acestui teren. Comisia specială de retrocedare nu a înțeles să retrocedeze mai mult decât a avut în proprietate la momentul preluării abuzive, ci de a restitui în natură cu obligația ca beneficiarul retrocedării să plătească fostului deținător contravaloarea adăugirilor ulterioare preluării abuzive, conform art. 6 din Decizia 1760/2008, prin decizia Comisiei speciale de retrocedare fostul deținător va deveni titularul unui drept de creanță în ce privește contravaloarea adăugirilor.

Valoarea adăugirilor se stabilește printr-o expertiză extrajudiciară efectuată de beneficiarul retrocedării, la care va participa și fostul deținător, litigiile soluționându-se potrivit dreptului comun.

Prin întâmpinare pârâta EPISCOPIA ROMANO SMa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că prin Decizia nr.1760/2008 Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România s-a retrocedat în favoarea sa imobilul compus din construcții având destinație de școală ajutătoare, locuință și magazin, împreună cu terenul aferent acestora, situate în S M-, înscrise în CF 7220 CSM, având număr cadastral 11228, conform acestei decizii.

Pentru acest imobil pârâta a formulat cerere de retrocedare nr7007/28.02.2008 la Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase, cerere prin care a solicitat retrocedarea imobilului înscris în CF 61 S M, având nr. top.13 și 14, ultimul fiind transcris ulterior în CF 13524 SM.

La data formulării acestei cereri de retrocedare, proprietar tabular a acestor imobile era Statul Român, imobilele fiind ulterior transcrise în coala CF 7220 CSM sub nr. cadastral 11228.

La data retrocedării imobilului, pe terenul în suprafață de 1216 mp înscris în CF 7220 nedef CSM existau 3 construcții, printre care și acel magazin cu nr.27 din litigiu.

Prin sentința nr.701/1998 a fost respins capătul de cerere privind întabularea acestei construcții în favoarea SC SA.

Primăria Municipiului SMa transmis situația juridică și locativă a magazinului și a celorlalte construcții, astfel că potrivit art. 6 din decizia atacată s-a stabilit obligația pârâtei de rd.2 de a plăti fostului deținător contravaloarea valorii acesteia, astfel că Episcopia Romano-catolică SMs -a și conformat.

În privința contractului de vânzare- cumpărare invocat de reclamant consideră că operează vânzarea lucrului altuia. Acest contract s-a încheiat în anul 1993 între SC SA și SC SRL, dată la care era în vigoare Legea 115/1938, lege sub imperiul căreia înscrierea dreptului de proprietate în CF avea efect constitutiv de drepturi. Faptul că reclamantul sau antecesorul de drept al acestuia nu și-au întabulat dreptul de proprietate în CF echivalează cu faptul că aceștia nu au dobândit niciodată calitatea de proprietari asupra imobilului din litigiu.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

La data de 28 februarie 2003, Episcopia Romano M, prin cererea înregistrată la Comisia Specială de retrocedare nr.7007 a solicitat retrocedarea imobilului situat în Municipiul S M, strada 1 - 2. nr. 5, înscris în CF 61 S M nr. top.13,14.

Ulterior Episcopia Romano M a depus cererea nr.P 984/16.12.2004 prin care a solicitat rectificarea cererii de retrocedare nr.7007/28.02.2003 în sensul că obiectul respectivei cereri îl constituie imobilul situat în SM, - ( cu str. -. - FN), înscris în CF 61 S M, transcris ulterior în CF 13524 S M, nr. top. 14.

În urma analizării actelor depuse s-a reținut că cererea de retrocedare se încadrează în prevederile OUG 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar prin decizia 1760/12.05.2008 s-a dispus retrocedarea în favoarea Episcopiei Romano- Marea imobilului cu nr. cadastral 11228, înscris în CF 7220 Nedefinitiv.

La data soluționării cererii de retrocedare, Comisia specială de retrocedare a reținut că pe terenul solicitat la retrocedare există trei construcții:

- magazin nr. 27, notat în baza Sentinței nr.701/1998 pronunțată de Judecătoria Satu Mare;

- locuință și anexe notate în baza Sentinței nr.3062/2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare;

- casa cu destinația de Școală ajutătoare identică cu imobilul casă sub nr.5 din strada -.

În baza adresei nr.16749/16.04.2008 emisă de Primăria Municipiului S M, privind situația juridică și locativă a imobilului și în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 3, 10 și 11 și ale art. 3 alin. 6, art. 5 alin.2 din OUG 94/2000 republicată, soluția Comisiei speciale de retrocedare a fost de retrocedare a imobilului, în întreg, după cum urmează:

a) cu menținerea afectațiunii speciale pe o perioadă de 5 ani pentru școala ajutătoare;

b) cu obligația solicitantului de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor ulterioare preluării abuzive;

c) cu obligația titularului dreptului de proprietate de a respecta prevederile OUG 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe.

Se reține din analiza înscrierilor existente în CF nr.7220. C că proprietar al imobilului cu nr. cadastral 11228, la momentul emiterii Deciziei nr.1760/2008 era Statul Român, cu titlu de naționalizare și mai mult, prin Sentința civilă nr.701/1998 pronunțată de către Judecătoria Satu Mare în dosar nr.7688/1996a fost respins capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate și a celui de folosință în favoarea SC SA, precum și capătul de cerere privind atribuirea cotei de 11 mp teren.

Prin această hotărâre judecătorească s-a constatat doar existența acestui magazin nr.27, care constituie obiectul litigiului dintre părți, însă instanța nu a reținut calitatea de proprietar al SC SA.

Conform actelor depuse la Comisia de retrocedare, atât în privința acestui magazin, cât și privitor la celelalte construcții, Primăria Municipiului SMa transmis situația juridică și locativă din care a rezultat existența acestora și pentru care, în conformitate cu prevederile art. 6 din decizia atacată, s-a stabilit obligația pârâtei de rd.2 de a plăti fostului deținător contravaloarea valorii acesteia,obligație căreia Episcopia Romano- SMs -a conformat achitând primăriei Municipiului SMs uma de 9.758 lei, conform facturii și ordinului de plată depuse în probațiune. Ulterior achitării contravalorii acestui magazin nr.27, pârâta a preluat în posesie și folosință acest magazin, alături de clădirea, cu destinație de locuință, astfel cum rezultă din Protocolul de predare- primire încheiat la data de 27.11.2008.

Instanța apreciază ca fiind corecte cele reținute de Comisia Specială de B referitoare la construcția magazinului nr.27,edificat ulterior preluării abuzive a terenuluiși, de asemenea, referitoare la împrejurarea că la momentul soluționării cererii de retrocedare, respectivul magazinera nefolosit, aspect confirmat în informațiile comunicate de Primăria S

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 din OUG 94/2000adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50 % din aria desfășurată actuală și, după cum rezultă din răspunsul Comisiei de retrocedare la interogatoriul formulat de reclamant, practica Comisiei este în sensul că anexele construcțiilor principale se restituie în natură cu obligația fostului proprietar de a plăti contravaloarea adăugirilor existente. Deși în cazul de față, magazinul nr. 27 nu constituie o anexă a celor două construcții existente pe nr. top. 14 din CF 13977 S M, datorită faptului că la data soluționării cererii de retrocedare magazinul era nefolosit și întabulat pe Statul Român, Comisia a aplicat același raționament, apreciat ca fiind corect și de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 492 și următoarele cod civil operează în favoarea Statului Român prezumția de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul acestuia, prezumție relativă, care operează până la dovada contrarie.

Ori, avându-se în vedere cele stabilite prin Sentința nr.701/1998 a Judecătoriei Satu Mare, nu se poate reține calitatea de proprietar al SC SA asupra construcției - magazin nr.27, iar contractul încheiat de reclamant cu aceasta nu este opozabil pârâtei de rândul II, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea 7/1996. Reclamantul, în afară de acel contract de vânzare- cumpărare încheiat la 14.10.1993, nu a făcut nici o dovadă în privința faptului că imobilul -magazin nr.27 ar fi fost vreodată proprietatea SC SA și că acesta ar fi cumpărat imobilul de la adevăratul proprietar și, astfel, că ar fi fost prejudiciat în vreun fel prin emiterea deciziei atacate.

Mai mult, contractul de vânzare- cumpărare încheiat între SC și SC SRL s-a încheiat în anul 1993, dată la care era în vigoare Legea 115/1938, lege sub imperiul căreia înscrierea dreptului de proprietate în CF avea efect constitutiv de drepturi. Faptul că reclamantul, respectiv antecesorul de drept al reclamantului nu și-au întabulat dreptul de proprietate în CF echivalează cu faptul că aceștia nu au dobândit niciodată calitatea de proprietari asupra imobilului în litigiu, contractele încheiate echivalând cu promisiuni bilaterale de vânzare- cumpărare, care au ca efect nașterea unei obligații de a face și care nu echivalează cu transferul dreptului de proprietate în favoarea acestora.

În ceea ce privește susținerile reclamantului cum că nu prezintă relevanță faptul că nu poate face dovada dreptului de proprietate prin înscriere în cartea funciară și că în speță ar fi aplicabile prevederile art. 1 alin. 4 din OUG 94/2000 (în cazul în care terenul solicitat este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, și cea necesară în vederea unei bune utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent), instanța le consideră ca fiind neîntemeiate.

După cum s-a menționat mai sus,la data formulării cererii de retrocedare, proprietar tabular asupra imobilelor a căror retrocedare se solicită era Statul Român cu titlu juridic de naționalizare, iar soluția adoptată de Comisia de retrocedare de restituire în natură cu obligația ca beneficiarul retrocedării să plătească fostului deținător contravaloarea adăugirilor ulterioare preluării abuzive este legală, având în vedere prevederile art. 1 alin. 3 din OUG 94/2000 și totodată echitabilă din moment ce magazinul nr.27 a fost edificat ulterior preluării abuzive a terenului și era nefolosit la momentul formulării cererii de retrocedare.

În consecință, în baza considerentelor expuse în temeiul prevederilor art. 18 din Legea 554/2004 raportat la prevederile art. 3 alin. 7 și art. 1 alin. 3 din OUG 94/2004, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul.

În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamantul va fi obligat la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei EPISCOPIA ROMANO S M, reprezentând onorariu avocat.