Anulare act administrativ . Sentința 943/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.943
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul accesoriu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.02.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 16.03.2009 reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, a solicitat instanței anularea prevederilor punctului 1441alineatele (2) si (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, in forma rezultata in urma modificării prin nr.HG610/2005, si prevederile punctului 1441alineatul (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, in forma rezultata in urma modificării prin nr.HG 1841/2006.
Prin aceeași cerere, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 15.540 lei, reprezentând daune materiale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că textele criticate nu reprezintă adevărate norme de aplicare a Codului fiscal și că daunele suferite ca urmare a aplicării normelor mai sus menționate in dauna sa, prin reținerea din conturile bancare a impozitului pe dobânzi de către băncile comerciale, suma fiind subsecvent virata la bugetul de stat, sunt in cuantum de 15.540 RON.
La dosar, reclamantul a depus copia plângerii prealabile.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenție în interesul pârâtului, de către intervenientul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat în esență că textele criticate sunt în concordanță cu prevederile Codului fiscal, modificat și completat, și totodată respectă dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.50/2005, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În ce privește cererea privind obligarea sa la plata de daune materiale, pârâtul a invocat excepția lipsei capacității juridice civile, cu motivarea că este organ colegial, fără personalitate juridică, care este alcătuit din primul-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin legea organică, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrative, respectiv când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competentelor sale legale.
Analizând actele dosarului, Curtea va respinge excepția invocată de pârât, cu motivarea că nu există nicio prevedere expresă, constituțională sau de altă natură, care să limiteze răspunderea juridică a pârâtului la litigiile de contencios administrativ care se referă exclusiv la anularea actelor pe care le emite sau adoptă. Mai mult, din economia Legii nr. 554/2004 reiese că orice autoritate administrativă, fără excepție, poate răspunde patrimonial pentru prejudiciile pe care le provoacă prin emiterea unui act administrativ nelegal.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că reclamantul solicită anularea unor articole din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, fără să invoce nicio cauză de nelegalitate, ci doar faptul că aplicarea acestor norme i-a provocat un prejudiciu patrimonial. Or, prin natura lucrurilor, aplicarea unui act administrativ cu caracter normativ poate avea, ca ultime consecințe, un efect negativ asupra intereselor sau a drepturilor unor particulari. Această posibilitate este corolarul principiului preeminenței interesului public, căruia i se supune orice act administrativ, mai ales unul cu caracter normativ, și nu poate constitui, de plano, o cauză de nulitate. O asemenea ipoteză nu presupune, în mod necesar, că respectivul act administrativ este nelegal, câtă vreme este adoptat în concordanță procedura prevăzută de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și nu intră în contradicție cu actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptat.
În speță, Legea nr.571/2003 privind Codul Fisca1 prevede expres autorizarea pârâtului să adopte norme metodologice de aplicare, iar modificarea codului prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 200/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, au fost aduse modificări legislative în ceea ce privește tratamentul fiscal aplicabil veniturilor sub forma dobânzilor realizate de persoanele fizice, fapt ce a făcut necesar modificarea normelor de aplicare.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că nu există motive de nelegalitate a textelor criticate, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va admite cererea de intervenție accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ȘTE:
Respinge excepția lipsei capacității juridice a pârâtului.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul in ști, str. Mașina de nr.18, -8,. B,. 4,.64, sect.2, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, u sediul in ști, Piața nr. 1, sect. l, ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în ști,- sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
țată în ședință publică azi 23.02.2010.
Președinte, Grefier,
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel
