Anulare act administrativ . Sentința 946/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.946
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ACADEMIA DE POLIȚIE " ".
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.02.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.02.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 23.02.2009 reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ACADEMIA DE POLIȚIE " " a solicitat instanței anularea dispoziției nr. 24426 din 16.01.2009, prin care s-a dispus exmatricularea sa din cadrul FACULTAȚII DE POLIȚIE ca urmare a "săvârșirii unor fapte care potrivit legii penale constituie infracțiuni" și obligarea la restituirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării. A mai solicitat obligarea pârâtei la reînscrierea subsemnatei în calitate de studentă a FACULTĂȚII DE POLIȚIE, cu crearea posibilității de susținere a examenelor aferente sesiunii de iarnă și anularea dispoziției de plată a cheltuielilor de întreținere aferente timpului școlarizării.
Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat suspendarea hotărârii contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece comisia de disciplină nu a fost legal întrunită, întrucât doi din membrii se aflau în concediu de odihnă/medical/libere, nu i-a fost garantat dreptul la apărare, deoarece nu a fost audiată și nici nu a avut posibilitatea de a depune dovezi în apărarea sa, iar hotărârea comisiei prin care s-a propus exmatricularea nu a fost supusă dezbaterii si aprobării Consiliului facultății.
A mai arătat reclamanta că hotărârea de exmatriculare a fost luată în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive prin care să se constate săvârșirea unei infracțiuni.
Prin sentința civilă nr. 963/10.03.2009 Tribunalul ști, inițial investit cu soluționarea cauzei, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel ști, având în vedere că pârâta este o instituție de învățământ organizată la nivel național, în subordinea directă a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
După declinare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La dosar s-au depus, în copie, hotărârea atacată, actele care au stat la baza acesteia și alte înscrisuri.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că prin hotărârea nr. 24426 din 16.01.2009 s-a propus Rectorului Academiei de Poliție exmatricularea reclamantei, în baza art. 39 alin. 3 litera a din Regulamentul de Ordine Interioară.
În fapt, s-a reținut că reclamanta a fost surprinsă în ziua de 15.01.2009, ora 15.00, de către agenții de pază la ieșirea din magazinul Băneasa, în timp ce încerca să sustragă 3 genți. S-a mai reținut că în timpul cercetărilor, studenta audiată și-a recunoscut fapta, a avut o atitudine sinceră și a explicat modul în care a dorit să sustragă bunurile din magazin.
Din actele depuse la dosar, respectiv raportul olograf aflat la fila 9, reiese că reclamantei i-a fost acordată posibilitatea de a-și expune punctul d vedere cu privire la faptele reținute în sarcina sa. Din lectura acestui raport se reține că reclamanta a recunoscut fapta în materialitatea ei, respectiv faptul că la data de 15.02.2009 s-a deplasat la un magazin, împreună cu o prietenă, și a încercat să sustragă trei genț prin urmare, Curtea va înlătura susținerile reclamantei, conform cărora nu a fost audiată și nu i-a fost acordat dreptul de a propune probe în apărare, întrucât recunoașterea faptei face ca orice probă să devină inutilă. De altfel, trebuie observat că reclamanta nu săvârșirea faptei nici în cererea de chemare în judecată.
În ce privește legalitatea compunerii comisiei de disciplină, Curtea reține că membrii acesteia au fost legal numiți de rector, așa cum reiese din înscrisul depus la fila 33 din dosar. Împrejurarea că doi din membrii comisiei se aflau în concediu nu a fost dovedită de reclamantă. Chiar dacă această aserțiune a r fi reală, legalitatea compunerii comisiei nu ar fi afectată, știut fiind că membrii aceștia se află în serviciu comandat, fiind obligați să se prezinte la unitate oricând situația o impune.
Cu privire la aprobarea hotărâri de către Consiliul facultății, Curtea constată că acesta este un eveniment ulterior adoptării actului și care nu-i poate afecta legalitatea.
Cu privire la legalitatea soluției adoptate de comisie, Curtea reține că, potrivit art. 39 alin. 3 litera a din Regulamentul de Ordine Interioară, săvârșirea unor fapte care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni atrage exmatricularea studentului.
După cum lesne se observă, textul nu se referă la săvârșirea unei infracțiuni, așa cum greșit susține reclamanta, ci la săvârșirea unei fapte calificate de legea penală ca fiind infracțiune, diferența între cele două noțiuni fiind evidentă. Astfel, comiterea unei infracțiuni presupune încălcarea legii penale printr-o acțiune sau inacțiune care întrunește toate elementele constitutive prevăzute de legea penală. Pe de altă parte, există posibilitatea ca o faptă să se înscrie întocmai în definiția dată de lege unei anumite infracțiuni (verbum regens), însă în concret să lipsească unul din elementele constitutive. Această din urmă ipoteză este avută în vedere de textul citat din Regulament, care face referire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar nu la săvârșirea unei infracțiuni.
Raportând raționamentul de mai sus la circumstanțele speței, Curtea constată că, așa cum reiese din ța nr. 792/P/2009, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 B, s-a dispus scoaterea reclamantei de sub urmărire penală,apreciindu-se că fapta acesteia nu prezintă, prin conținutul ei concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni. Din conținutul rezoluției reiese indubitabil că reclamanta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, care însă nu prezintă pericolul social concret al unei infracțiuni. Lipsa acestui element constitutiv este însă nerelevant în raport cu legalitatea hotărârii contestate, întrucât, așa cum s-a arătat, pentru exmatriculare este suficientă săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar nu a unei infracțiuni.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care va respinge atât cererea privind anularea hotărârii, cât și capetele de cerere subsecvente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în județul B, mun. Râmnicu S, str. -, b1.36,. 1, în contradictoriu cu pârâta ACADEMIA DE POLIȚIE " ", cu sediul în B,-, Sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
țată în ședință publică azi 23.02.2010.
Președinte, Grefier,
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel
