Anulare act administrativ . Sentința 95/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 95/F/CA/2009
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea cauzei în contencios administrativ privind acțiunea formulată de reclamanta BISERICII - în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Constată că pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr. 241/18.02.2009 acțiunea în contencios administrativ formulată de Bisericii reprezentată prin preot în contradictoriu cu Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, denumită în continuare Comisia, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se anuleze decizia nr. 1964 emisă de Comisie la 16.12.2008 și să se dispună să fie retrocedat reclamantei în natură imobilului înscris în CF 2771 nr. top 65,66 - casă lă, grădină intravilan și curte în suprafață de 1771m.
p.În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că reclamanta s-a adresat cu cerere de restituire pârâtei privind imobilul în litigiu la data de 27.02.2003 și întrucât cererea nu a fost soluționată în termen, reclamanta s-a adresat instanței, iar prin sentința civilă nr. 177/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia Comisia pârâtă a fost obligată a soluționa cererea de retrocedare formulată de reclamantă.
Prin decizia atacată Comisia pârâtă a respins cererea reclamantei cu motivarea că situația juridică reclamată nu se încadrează în prevederile nr.OUG 94/2000. Se susține că decizia atacată este netemeinică întrucât Ortodoxă Română nu este o persoană juridică de drept privat așa cum se susține, iar cererea de retrocedare s-a formulat sub imperiul Legii 501/2002 ce permitea restituirea imobilelor ce au aparținut cultelor religioase indiferent de proprietarul actual al imobilului.
În drept se invocă art. 2 din OUG94/2000 și art. 1 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinare Comisia pârâtă a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, întrucât cererea de retrocedare formulată excede competențelor acordate acestei Comisii prin lege, aceasta neavând un drept de dispoziție față de bunurile ce sunt în patrimoniul persoanelor juridice de drept privat.
Se mai arată că Ortodoxă Română este o persoană juridică de drept privat, însă de utilitate publică, regim juridic ce nu se confundă cu cel al persoanelor de drept public.
În drept se invocă OUG94/2000, HG1164/2002 modificată și completată prin nr.HG 1094/15.09.2005, art. 115 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Imobil înscris în CF 2771 nr. top 65, 66 compus din casă, curte și grădină intravilan în suprafață totală de 1771. a fost în proprietatea Bisericii din, dobândit cu titlul de donație, conform încheierii nr. 1418/1938.
Acest imobil a trecut în proprietatea statului ca urmare a Decretului-lege nr. 358/1948, fiind atribuit Bisericii Ortodoxe Române, care în anul 1961 prin încheierea nr. 476 și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
La data de 27.02.2003 reclamanta s-a adresat Comisiei pârâte cu cerere de retrocedare privind imobilul în litigiu.
Soluționând cererea de retrocedare, Comisia prin decizia nr. 1964 din 16.12.2008 a respins cererea reclamantei motivat de faptul că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea persoanelor enumerate în art. 1 alin. 1 din nr.OUG 94/2000 republicată, ci în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.
Analizând starea de fapt sus expusă se constată că decizia nr. 1964/2008 emisă de pârâtă este temeinică și legală, așa încât acțiunea în contencios formulată este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
OUG 94/2000 republicată formă în vigoare la data soluționării cererii de retrocedare, reglementează condițiile de restituire a imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 Martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult.
O altă premisă în declanșarea și soluționarea favorabilă cererii de restituire, reglementată de actul normativ susmenționat, este ca imobilul revendicat să se afle în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public ori în patrimoniul unei regii autonome, societate sau campanie națională, o societate comercială la care statul ori o autoritate a administrației publice locale este acționar sau asociat majoritar ( art.1 alin.1 raportat la art. 2 alin.1 din OUG91/2000). Dispoziția legală este firească pentru că în considerarea art. 44 din Constituție și art. 1 Protocolul 1 din Convenția, statul nici chiar pe cale de dispoziții de reglementare nu poate dispune de dreptul de proprietate al unei persoane juridice de drept privat.
În speță, imobilul revendicat este în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române persoană juridică de drept privat însă de utilitate publică, de al cărui patrimoniu Statul Român, și implicit Comisia pârâtă, nu putea în virtutea normelor sus enunțate a dispune prin soluționarea favorabilă a cererii de restituire formulată de reclamantă.
Criticile reclamantei în sensul că Ortodoxă Română este persoana de drept public și în consecință s-ar încadra în ipoteza legii, sunt neîntemeiate.
Ortodoxă Română, ca de altfel orice cult religios recunoscut în România, inclusiv cel reprezentat de reclamantă, este persoană juridică de drept privat fiindu-i recunoscut conform art. 8 din Legea 489/2006 statut de utilitate publică. Acest statut nu-i conferă cultului religios, oricare ar fi el, calitatea de persoană juridică de drept public, din modul de organizare, patrimoniu și scopul lor așa cum sunt reglementate prin actul normativ susmenționat rezultând contrariul.
Pe de altă parte, atributul de utilitate publică este element de distincție numai între persoane juridice de drept privat, funcție de importanța socială recunoscută prin lege sau alt act normativ acestora. Prevederea expresă a atributului de utilitate publică dovedește tocmai caracterul de persoană juridică de drept privat al persoanei ce beneficiază de acest statut, în cazul persoanelor juridice de drept public nefiind prevăzut întrucât ar fi o exprimare pleonastică, utilitatea publică fiind de esența acestor persoane, constituind tocmai scopul înființării lor.
De asemenea, susținerile reclamantei conform cărora cererea de retrocedare a fost formulată sub imperiul Legii 501/2002, act normativ care ar fi permis retrocedarea bunurilor aflate în proprietatea oricărei persoane juridice, chiar de drept privat, iar decizia atacată trebuia să respecte prevederile acestui act normativ sunt neîntemeiate.
Întrucât OUG94/2000 reglementează condițiile de exercițiu a unei cereri de retrocedare, precum și criteriile de admisibilitate a acesteia, constituie o normă de procedură, de imediată aplicare, așa încât decizia de retrocedare trebuia să respecte normele în vigoare la data adoptării ei, ceea ce în cauză s-a verificat.
Într-adevăr nu poate dăuna reclamantei întârzierea Comisiei în soluționarea cererii, prin intervenția de modificări succesive ale OUG94/2000, care au restrâns, în accepțiunea reclamantei posibilitatea de a-și recupera bunul.
Însă, din interpretarea art. 1 din OUG94/2000 în forma avută urmare aprobării ei prin Legea 501/2002, rezultă că se ajungea la același rezultat cu cel ce reieșea în urma interpretării gramaticale a formei actuale a articolului în discuție. Comisia cu respectarea art. 44 din Constituție și art. 1 Protocolul 1 nu era îndrituită a dispune retrocedarea bunului altuia.
Așa fiind, soluția preconizată se impune, urmând a fi respinsă acțiunea în contencios formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta BISERICII reprezentată prin preot, cu sediul în comuna, sat,-, județul A în contradictoriu cu COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA.
Cu drept la recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 Aprilie 2009.
Președinte Grefier
- - - - -
Red.
Dact. / 4 ex./13.05.2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
