Anulare act administrativ . Decizia 967/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.967
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 04 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul CONSILIUL JUDEȚEAN I, în contradictoriu cu intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI I, împotriva deciziei civile nr.2194/06 12 2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare depusă la fila 6 dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată atașarea dosarului de fond nr-.
Reprezentantul contestatorului depune taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, fiind anulate de instanță, declarând că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul Consiliul Județean I, prin consilier juridic, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, pentru considerentele din cerere.
Curtea reține contestația în anulare spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare prezente:
Prin contestația înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, contestatorul Consiliul Județean Ias olicitat anularea deciziei civile nr.2194/06.12.2007 a Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că deciziei a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență, în sensul că deși este Hotărârea unei autorități administrative publice locale, aceasta privește exclusiv acordarea unor drepturi salariaților Consiliului Județean I și în consecință, instanța competentă să judece era Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, conform art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Și-a întemeiat contestația pe art.317 Cod procedură civilă.
În cauză, s-a atașat dosarul în care a fost pronunțată respectiva hotărâre contestată.
Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta contestație în anulare, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă, și ale art.319 alin.1 Cod procedură civilă.
Verificând decizia contestată, prin prisma motivului de contestație în anulare invocat, Curtea apreciază contestația ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prin decizia contestată s-a respins recursul contestatorului, declarat împotriva sentinței civile nr.3246/18.05.2007 a Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea - instanță de recurs, a reținut că:
Prin sentința civilă nr.3246/18.05.2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul Prefectul Județului I și a anulat hotărârea nr.155/18.12.2006, adoptată de pârâtul Consiliul Județean
Instanța a reținut că prin hotărârea susmenționată s-a aprobat acordarea primei de dispozitiv de 25% din salariul de baza pentru salariații din cadrul aparatului de specialitate al pârâtului, începând cu data de 24.12.2004.
Din examinarea actelor dosarului instanța a constatat că Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației si Internelor și menționat în cuprinsul hotărârii atacate, nu este aplicabil în cazul salariaților pârâtului, deoarece se referă la personalul militar si civil din cadrul unitaților militare, iar consiliul județean este o autoritate publica locala autonoma, nefiind în raport de subordonare față de Ministerul Administrației si Internelor.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, solicitând modificarea acesteia in sensul respingerii cererii introductive.
Analizând actele dosarului in raport cu susținerile părților, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Așa cum rezultă din actele care au stat la baza hotărârii atacate, temeiul legal în baza căruia s-a aprobat acordarea indemnizației de dispozitiv l-a constituit Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr. 275/2002, modificat si completat cu Ordinul nr. 496/2003, emis de același ministru.
Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat și completat cu Ordinul nr. 496/2003, este înainte de toate un act administrativ emis în executarea Legii nr. 138/1999. Interpretarea prevederilor sale trebuie să țină seama de două condiționări impuse, pe de o parte, de forța sa juridică, inferioară legii pentru aplicarea căreia a fost emis și, pe de alta parte, de autoritatea emitentă.
In ce privește prima condiționare, nu trebuie scăpat din vedere că un act administrativ emis pentru aplicarea unei legi nu poate conține prevederi contrare acesteia sau care depășesc sfera de reglementare a legii însăși. Chiar dacă unele prevederi din actul administrativ ar fi redactate neclar sau echivoc, interpretarea acestora nu se poate face în sensul contrar legii sau, cu depășirea intenției legiuitorului. In speță, prevederile Legii nr. 138/1999 se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Aparerii Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale si Ministerului Justiției, așa cum rezultă din art. 1 coroborat cu art. 47 din actul normativ. Așadar, legea a delimitat clar si exact sfera persoanelor care beneficiază de prevederile sale, iar actul administrativ emis în executarea ei nu-i poate extinde sfera de aplicare.
In ce privește cea de-a doua condiționare, trebuie subliniat ca ordinul nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat si completat cu Ordinul nr. 496/2003 este emis de Ministrul Administrației si Internelor. Or, potrivit art. 11 din OG nr. 63/2003, în forma aflată în vigoare la data emiterii ordinului, în subordinea Ministerului Administrației si Internelor se aflau următoarele instituții publice și organe de specialitate ale administrației publice centrale: Institutul Național de Administrație, Oficiul Național de Cadastru, Geodezie si Cartografie, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici, Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență Civilă, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și Autoritatea Guvernamentală pentru. După cum se observă, consiliile județene, ca autorități ale administrației publice locale, nu se aflau în subordinea Ministerului Administrației si Internelor și prin urmare ordinul în discuție nu putea dispune cu privire la salariații din aparatul propriu al recurentului, așa cum corect a reținut instanța de fond. Faptul că ministerul respectiv avea atribuții de îndrumare și monitorizare în ce privește aplicarea corectă a legilor și a strategiilor de reforma în administrația publică nu echivalează cu subordonarea funcțională a autoritarilor publice locale față de autoritatea centrală, contrar susținerilor recurentului.
Susținerile recurentului referitoare la modalitatea de salarizare a personalului sau si a celui din prefecturi este erelevanta, deoarece actele normative pe care se întemeiază sunt ulterioare hotărârii atacate.
În ceea ce privește motivul contestației în anulare invocat, Curtea constată că acesta se referă la competența instanței de fond, în condițiile în care prezenta cale extraordinară de atac a fost promovată în mod expres împotriva deciziei instanței de recurs, iar acest motiv nu a fost invocat pe calea recursului.
Or, potrivit art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Pe cale de consecință, întrucât contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii de atac a recursului, nefiind, deci, îndeplinite condițiile prev. de art.317 Cod procedură civilă, se va respinge calea de atac extraordinară în baza art.320 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul CONSILIUL JUDEȚEAN, în contradictoriu cu intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI, împotriva deciziei civile nr.2194/06.12. 2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Gh./2 ex.
28.09.2009
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor
