Anulare act administrativ . Sentința 97/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 97/CA/2008-
Ședința publică din 26 mai 2008.
PREȘEDINTE: Toroș Vig Anamaria
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii în primă instanță de contencios administrativ și fiscal declarată de reclamanta domiciliată în O, str. -, nr.31, - 31,.12, jud. în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B, sector 1, P-ța - -, nr.1-3, domiciliată în Vadu, nr. 722,CONSILIUL LOCALcu sediul în Vadu, jud. B și PRIMĂRIA cu sediul în Vadu, jud. B,având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că judecarea cauzei pe fond, a avut loc la data de 19 mai 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de azi, zi în care,
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 29.10.2007 la Tribunalul Bihor, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea hotărârii nr.255 din 17.09.2007.
În motivarea cererii arată că, a solicitat să se constate discriminarea pe criterii profesionale și al handicapului din partea dr., a mamei acesteia și a asistentei și solicită sancționarea mai aspră a acestora.
Solicită constatarea discriminării și sancționarea primăriei prin faptul că nu i se închiriază un imobil cu destinația de locuință deoarece centrul de permanență nu mai funcționează din februarie 2007 și nu există o justificare obiectivă cu un scop legitim.
Prin sentința nr.510/CA din 28.11.2007 a Tribunalului Bihors -a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL ORADEA.
Prin precizarea de acțiune depusă de reclamantă în fața acestei instanțe a solicitat anularea în parte a hotărârii, obligarea Consiliului la aplicarea unei sancțiuni contravenționale constând în amendă doamnei doctor, constatarea existenței unui tratament discriminatoriu manifestat față de ea de către Consiliul Local Vadu și de Primăria Vadu, constând în refuzul încheierii unui contract de închiriere pentru spațiul situat în Vadu nr.772 jud.B, unde a funcționat cabinetul dr., obligarea Consiliului la sancționarea contravențională a celor două autorități administrative și obligarea lor la încheierea contractului de închiriere pentru acest spațiu.
În motivarea cererii precizate, arată că un simplu avertisment aplicat este inechitabil, raportat la gravitatea faptei și anume obiceiul de a se închide ușa de intrare principală a imobilului în care ea își desfășoară activitatea.
În condițiile în care există spații libere și centrul de permanență din comună a fost desființat, refuzul autorităților locale nu este justificat de un interes legitim și constituie manifestarea unei discriminări care trebuie sancționată.
Reclamanta invocă dispozițiile art.20 din Legea 448/2006 în sensul că are dreptul să beneficieze cu prioritate de un spațiu cu destinație de locuință, fiind cu handicap grav.
Prin întâmpinare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a opus la admiterea acțiunii invocând dispozițiile OG 137/2000.
Prin întâmpinare, dr. a solicitat respingerea acțiunii, arătând că cererea reclamantei nu poate fi reținută prin simpla invocare a unor texte de lege și prin prezentarea ca faptă consumată și dovedită doar a unui singur incident reclamat.
În cadrul acestui dosar a invocat excepția de nelegalitate a pct.1 și 2 din Hotărârea atacată de reclamantă, solicitând modificarea în parte a hotărârii și anularea punctelor 1 și 2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției, după ce reproduce starea de fapt și motivarea hotărârii considerată nelegală, arată că, există o singură faptă de închidere cu cheie a ușii de acces de la accesul principal în dispensar, atunci când a primit o solicitare de urgență din partea unui pacient și a fost nevoită să se deplaseze la domiciliul ei.
Închiderea cu cheie a ușii de intrare era o practică a tuturor medicilor și persoanelor care profesau în cadrul Dispensarului Medical Uman pentru situațiile în care se pleca din dispensar în timpul programului și nu mai rămânea nimeni în dispensar pentru a asigura paza acestuia.
În ziua în care a închis ușa nu a avut intenția de a obstrucționa ori limita într-un fel activitatea profesională a intimatei petente sau a persoanelor care ar dori să aibă acces la cabinetul ei.
Pârâta invocă faptul că reclamanta are acces la cabinet prin alt loc decât accesul care a fost închis cu cheia.
Arată că, în cauză nu pot fi reținute dispozițiile OG 137/2000 și ale Legii 448/2006 neexistând discriminarea prin obstrucționarea sau blocarea unor căi de acces.
Consiliul Național pentru combaterea discriminării a emis hotărârea atacată în condițiile în care nu există un tratament discriminatoriu și a sancționat această faptă ca și contravenție cu avertisment.
În legătură cu excepția de nelegalitate reclamanta a invocat inadmisibilitatea, arătând că nu există raportul de interdependență dintre actul administrativ atacat și excepția de nelegalitate invocată, deoarece criticile bazate pe netemeinicie sunt nefondate.
Verificând actele dosarului instanța reține că, prin hotărârea 255 din 17.09.2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat existența unui tratament discriminatoriu prin limitarea accesului persoanelor de către doctor în spațiul concesionat de petentă, sancționarea ei cu avertisment.
A constatat că rezervarea unei locuințe de serviciu pentru medici nu este o faptă de discriminarea.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că Dr. a limitat accesul persoanelor în incinta concesionată de petentă (cabinetul de liberă practică) unde astfel nu au putut ajunge pacienții și medicii colaboratori, ceea ce a afectat activitatea desfășurată de petentă.
Cu privire la refuzul Primăriei Vadu de a închiria spațiul deținut anterior de un medic, motivat de faptul că acel spațiu se va acorda tot unui medic, a reținut că refuzul are justificări obiective și un scop legitim.
Starea de fapt reținută în principiu nu a fost contestată decât sub o singură remarcă și anume că a existat o singură închidere a ușii de intrare.
Din probațiunea testimonială administrată, nu s-a putut stabili închideri repetate de uși dar atât din aceste probe cât și din poziția intimatei în acest proces, prin întâmpinarea depusă, rezultă că ea consideră un drept existent pentru blocarea ușii de intrare pe coridorul dispensarului unde reclamanta are cabinetul de tehnică dentară.
Rezultă de asemenea din probele administrate că reclamanta este cu handicap auditiv grav permanent și nerevizuibil, pentru care în situația în care ușa de acces la cabinet se închide nu are posibilitatea să audă soneria și nici un semnal sonor din partea celor care doresc să intre în cabinetul ei.
Susținerea pârâtei că numai medicii dentari pot să ia legătura cu ea în timpul serviciului nu și pacienții este irelevantă cauzei, atâta timp cât accesul chiar a acestora este împiedicat.
Din probațiunea testimonială administrată în cauză rezultă că la cabinetul reclamantei sunt și alte accese, dar care nu erau practicate de public și nici nu s-a adus la cunoștința publicului că în cazul închiderii ușii de acces intrarea se va face prin celelalte căi de comunicare.
Este incontestabil că prin închiderea ușii se împiedică accesul în cabinetul reclamantei datorită și handicapului ei, iar accesul este necesar pentru a putea desfășura activitatea, ea fiind tehnician dentar.
În legătură cu excepția de nelegalitate invocată, instanța reține că potrivit art.4 din Legea 554/2004 această excepție poate fi invocată de oricare din părțile interesate și este admisibilă dacă de legalitatea actului administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.
Obiectul acțiunii principale în ceea ce privește pe pârâtă este acela de a aplica o sancțiune mai mare și pentru ca instanța să poată analiza modul de proporționare a sancțiunii aplicate, mai întâi trebuie să stabilească dacă situația sesizată se încadrează în noțiunea de discriminare, deoarece actul este legal și de competența Consiliului numai dacă există o discriminare.
Numai sub acest aspect excepția de nelegalitate este admisibilă și numai sub acest aspect se poate analiza legalitatea hotărârii emise, în cadrul excepției invocate.
Ceea ce a mai solicitat pârâta și anume ca în cadrul excepției invocate să se anuleze însăși amenda aplicată, nu poate fi reținută, deoarece aceasta se încadrează în netemeinicia actului și pentru care ea avea la dispoziție acțiunea în anularea hotărârii Consiliului.
Acțiunea în anulare și excepția de nelegalitate nu sunt acțiuni identice. În cadrul excepției de nelegalitate, instanța nu poate anula actul a cărei ilegalitate se solicită, dar în cazul în care constată nelegalitatea actului acesta ar putea paraliza acțiunea principală în sensul că nu s-ar mai putea analiza caracterul proporțional al sancțiunii în raport cu fapta săvârșită, dacă se constată că nu există o discriminare iar Consiliul a pronunțat cu depășirea competenței.
Analizând excepția de nelegalitate sub acest aspect, se constată că, în mod corect s-a reținut existența unei discriminări.
Discriminarea este definită în art.2 din Ordonanța 137/2000 și care se referă la orice restricție pe bază de handicap a drepturilor recunoscute de lege în orice domenii ale vieții publice.
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de aceste persoane.
Este incontestabil că practica, chiar aparent neutră de a închide accesul publicului pentru singurul coridor deschis, cunoscut, și practicat de public, dezavantajează pe reclamantă pe criteriul handicapului față de celelalte persoane care au cabinet în aceeași clădire și care au posibilitatea de a auzi avertismente sonore, și astfel, reclamanta este împiedicată în desfășurarea profesiei.
Aceeași dispoziție legală prevede că, nu sunt discriminatorii doar acele practici care sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Închiderea accesului pe coridorul comun în scopul asigurării pazei acestuia nu este un scop legitim, deoarece așa cum rezultă din probele dosarului paza nu se asigură prin prezența permanentă a cadrelor medicale pe coridoare, întrucât fiecare lucrează în cabinete proprii.
de atingere a scopului privind paza coridorului prin închiderea accesului coridorului destinat publicului nu este un scop adecvat și necesar.
Este irelevant, în sensul acestor dispoziții legale, dacă cel care săvârșește fapta nu face cu intenția de discriminare a, atâta timp cât măsura luată are efectul discriminării.
Urmează a se reține sub acest aspect expresia folosită în art.2 alin.2 din OG 137/2000 care definește ca fiind discriminatorii practicile chiar aparent neutre.
Pe de altă parte scopul legii este de a înlătura asemenea practici discriminatorii, ori dacă intenția de discriminare ar fi un element esențial al discriminării, ar rezulta că practicile discriminatorii care ar fi fost săvârșite fără intenția de discriminare dar care prin efectul lor produc acest lucru ar fi menținute, ceea ce este contrară scopului și spiritului OG 137/2000.
Pentru aceste considerente urmează a se respinge excepția de nelegalitate a hotărârii cu privire la punctele 1 și 2 invocată de pârâtă.
Analizând acțiunea reclamantei instanța reține că din probele administrate și din interogatoriul reclamantei rezultă că închiderea ușii nu a fost considerată de nici una din părți ca fiind făcută în scop vădit de discriminare, este o faptă aparent neutră, dar care a avut efect discriminatoriu și pentru care sancțiunea de avertisment dată este proporțională cu fapta săvârșită.
Cu privire la cea de-a doua discriminare pentru neînchirierea locuinței de serviciu a fostului medic, de către Consiliul Local Vadu și Primăria Vadu se constată că această locuință este rezervată pentru închiriere medicilor, în scopul atragerii lor în comună.
Instanța Europeană în practica ei a decis în mod constant că, pentru ca o discriminare să se producă, trebuie stabilit că, persoane plasate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Reclamanta nu se află în situație analoagă sau comparabilă cu situația medicilor și nu a reușit să facă dovada că s-ar fi închiriat spații în incinta dispensarului la alte persoane decât medici.
Justificarea autorității administrative pentru refuzul închirierii în scopul atragerii medicilor în comună, este o justificare obiectivă și rezonabilă.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art.1 din Legea 554/2004 urmează a se respinge acțiunea reclamantei.
Întrucât în cauză s-a respins excepția de nelegalitate invocată de pârâtă prin care a solicitat și anularea parțială a hotărârii, precum și acțiunea reclamantei, ambele fiind în culpă procesuală nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.255/17.09.2007 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocată de pârâta.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Respinge acțiunea reclamantei domiciliată în O, str. -, nr.31, - 31,.12, jud. în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,cu sediul în B, sector 1, P-ța - -, nr.1-3, domiciliată în Vadu, nr. 722,CONSILIUL LOCALcu sediul în Vadu, jud. B și PRIMĂRIA cu sediul în Vadu, jud.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi din 26 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.sent.-
Dact.7 ex.în 27.05.2008
5 com.
Președinte:Toroș Vig AnamariaJudecători:Toroș Vig Anamaria
