Anulare act administrativ . Decizia 975/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 975
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-contestatoare PLUS TRANS împotriva sentinței civile nr. 100/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 23.10.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dat.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanta - Plus Trans SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a solicitat anularea Deciziei nr. 27/22.01.2008, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva procesului verbal de sechestru nr. 86345/2007 și a Deciziei nr. 85346/2007, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Inițial s-a solicitat suspendarea executării efectelor actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a contestației. Ulterior, reclamanta, prin apărător, a arătat că nu mai insistă în capătul de cerere referitor la suspendarea actelor administrative, întrucât contestatoarea a achitat această sumă, aspect consemnat în încheierea de ședință din 09.05.2008.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, prin procesul verbal nr. -/11.11.2002, Garda Financiară Naa plicat reclamantei sancțiunea amenzii contravenționale și a dispus confiscarea sumei de 272.205,89 lei, reprezentând venituri ilicite. Sancțiunea contravențională și măsura confiscării au rămas irevocabile în urma Deciziei civile nr. 389/RCA/15.12.2003. Ulterior acestei decizii, reclamanta a fost obligată să achite atât amenda contravențională cât și suma confiscată. La suma confiscată reclamanta a achitat și 51.719 lei, reprezentând TVA colectat și 197.988 lei, reprezentând majorări încasate la suma confiscată. La 26.11.2007 un reprezentant Fap rocedat la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale societății pentru datorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei confiscate, în acest sens fiind emisă și Decizia nr. 85346/09.11.2007 și a fost întocmit procesul verbal de sechestru nr. 86345/2007. Împotriva acestor acte reclamanta a formulat contestație. Prin Decizia nr. 27/2008 contestația a fost respinsă. Reclamanta susține nelegalitatea acestei decizii. În acest sens, reclamanta arată că suma confiscată care la acea dată era calificată genetic drept "venit ilicit" a cuprins nu numai veniturile realizate din activitatea pentru care s-a aplicat amenda contravențională, dar și celelalte venituri realizate din activitatea de transport efectuată în perioada controlată, sumele reprezentând salarii, impozite etc. Pârâta pretinde că în anul 2004 intervenit o schimbare de terminologie, care însă în prezenta cauză nu justifică punctul său de vedere. Se pretinde, în cuprinsul Deciziei nr. 27/2008, că expresia "venituri obținute din activități comerciale ilicite" a fost înlocuită de "impozit pe profit obținut din activități comerciale ilicite". Nu numai că suma respectivă nu reprezintă un impozit, ci un venit compus atât din profit cât și din cheltuielile comerciantului, dar modificarea terminologiei nu poate retroactiva cu privire la o situație din anul 2002, ci poate, cel mult, determina o modificare al modului de calcul al accesoriilor, dacă acestea există. Reclamanta mai susține că decizia contestată nu este motivată în drept în ceea ce privește înlăturarea apărărilor reclamantei. Astfel, pârâta a invocat mai multe articole din Codul d e Procedură Fiscală, dar a omis să constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 85 lit. b și art. 119 din nr.OG 92/2003. Prin actele fiscale emise de pârâtă, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 68.950 lei, reprezentând dobânzi, și a sumei de 17.693 lei, reprezentând penalități de întârziere în condițiile în care suma pentru care acestea au fost confiscate reprezintă suma confiscată, iar potrivit dispozițiilor art. 119 alin. 2 din nr.OG 92/2003, sumele confiscate nu sunt purtătoare de dobânzi și penalități. Majorările de întârziere se datorează numai pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată de către contribuabil, iar pârâta a ignorat vădit consemnările de la lit. b din procesul verbal încheiat de reprezentanții Gărzii Financiare care stabilea că este vorba despre o confiscare. Motivat de faptul că după emiterea deciziei a mai fost emis un titlu executoriu pentru sume decurgând din aceeași bază, reclamanta a contestat și sumele din acest nou titlu, depunând în acest sens precizarea cu nr. 10458/2008. Cu privire la aceste sume, contestația reclamantei a fost respinsă sub motivația că sumele contestate nu au fost stabilite prin decizia contestată. In realitate, aceste sume s-au constituit ca accesorii ale sumelor anterioare, respectiv a celor cuprinse în decizie, fiind emis un titlu suplimentar și în aceste condiții era firesc să fie soluționată contestația și împotriva acestui titlu.
În apărările formulate, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei P nr. 27/22.01.2008. Pe cale de excepție pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii cu privire la contestația formulată împotriva procesului verbal de sechestru nr. 86345/2007 emis de Administrația Finanțelor, în condițiile în care acest înscris este un act de executare al organului fiscal teritorial și nu un act administrativ fiscal constitutiv de obligații, iar calea de atac împotriva acestuia este contestația la executare. Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se arată că organele de control din cadrul Gărzii Financiare au emis procesul verbal de constatare și sancționare contravențională nr. - seria D prin care s-a stabilit confiscarea sumei de 272.206 lei, reprezentând venituri încasare ilegal, sumă înregistrată în evidența organelor fiscale ca "venituri din activități comerciale ilicite". Începând cu anul 2004 obligația bugetară reprezentând "venituri din activități comerciale ilicite" și-a schimbat titulatura "impozit pe profit obținut din activități comerciale ilicite sau din nerespectarea legii privind protecția consumatorilor", la data emiterii deciziei privind calculul accesoriilor pentru neplata/nevărsarea la termen a obligațiilor față de bugetul general consolidat la statului cu nr. 85346/09.11.2007, menținându-se această denumire a obligației bugetare. Reclamanta nu a efectuat plăți în contul veniturilor din activități comerciale ilicite decât în perioada 14.10.2005 - 23.10.2006. Prin acțiune se contestă doar Decizia privind calculul accesoriilor pentru neplata/nevărsarea la termen a obligațiilor nr. 85346/09.11.2007. Sumele contestate sunt 68.950 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit obținut din activități comerciale ilicite și 17.693 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit obținut din activități comerciale ilicite. Deși în contestația administrativă, cât și în acțiune se precizează că se atacă și suma de 253.790 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit obținut din activități comerciale ilicite calculate pe perioada 01.01.2004 - 30.09.2006, taxa pe valoarea adăugată aferentă veniturilor confiscate, pârâta precizează că aceste sume nu au fost stabilite în sarcina contestatoarei prin Decizia nr. 85346/09.11.2007, ci au fost stabilite prin Decizia P nr. 2/08.02.2006 și Decizia P nr. 1/29.09.2006, acte administrativ-fiscale neatacate de către contestatoare.
Cu privire la suma de 86.643 lei, din care 68.950 lei reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit obținut din activități comerciale ilicite și 17.693 lei, penalități de întârziere aferente impozitului pe profit obținut din activități comerciale ilicite, stabilită prin Decizia nr. 85346/09.11.2007, se precizează că suma reprezintă accesorii fiscale aferente sumei de 272.206 lei (impozit pe profit ilicit) calculate pentru perioada 12.11.2002 - 31.12.2003.
În perioada 12.11.2002 - 31.12.2002 au fost în vigoare:
art. 13 alin. 1 și art. 15 din nr.OG 11/2006.În perioada 01.01.2003 - 31.12.2006 au fost în vigoare:
art. 12 și art. 13 alin. 8 din nr.OG 61/2002.Pârâta susține că prin niciunul din textele normative menționate nu sunt exceptate de la calculul accesoriilor fiscale sumele confiscate.
Prin sentința civilă nr. 100/CF din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta PLUS TRANS LPN în contradictoriu cu pârâta AAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Examinând materialul probator, actele și susținerile părților, instanța reținut următoarele:
Prin actele administrativ fiscale atacate de reclamantă în cauză autoritatea publică fiscală a impus reclamantei sumele de 68.950 lei, reprezentând dobânzi aferente impozitului pe profit obținut din activități comerciale ilicite și 17.693 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit obținut din activități comerciale ilicite.
Dobânzile și penalitățile astfel impuse sunt aferente sumei de 272.206 lei și sunt calculate pentru perioada 12.11.2002 - 31.12.2003. Suma de 272.206 lei este suma confiscată potrivit procesului verbal de contravenție nr. -/11.11.2002 încheiat de Garda Financiară.
În reglementarea actuală prin art. 119 alin. 2 din nr.OG 92/2003 în mod explicit se arată că nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi precum și pentru sumele confiscate.
Această reglementare explicită nu era în vigoare în perioada 12.11.2002 - 31.12.2003, respectiv perioada pentru care s-au calculat dobânzile și penalitățile. Reglementarea explicită a excluderii de la majorări a sumelor confiscate a intrat în vigoare abia în urma nr.OG 35/2006.
În perioada de referință erau excluse în mod explicit de la perceperea de majorări de întârziere doar amenzile, dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile de orice fel. Măsura confiscării sumei reprezintă sancțiunea contravențională complementară și numai sancțiunea contravențională principală - amenda, este expres scutită de majorări (conform reglementării în vigoare în perioada în care s-au calculat accesoriile). Din acest motiv instanța constată eronată concluzia expertului contabil conform căreia sancțiunea contravențională complementară nu poate să genereze dobânzi și penalități (filele 116-117).
Relevant pentru soluționarea cauzei este însă dacă suma de 272.205 lei este sau nu o sumă impozabilă. Reclamanta susține că suma nu este impozabilă și implicit nu este purtătoare de dobânzi și accesorii.
Ceea ce se reține de către instanță este faptul că în reglementare în vigoare la data pentru care au fost calculate accesoriile erau susceptibile de majorări "obligațiile bugetare". Abia după intrarea în vigoare a nr.OG 35/2006 au fost scutite de majorări "sumele confiscate". Prin urmare sumele confiscate au natura unor obligații bugetare care în perioada de referință, anterioară intrării în vigoare a nr.OG 35/2006, nu erau excluse de la majorări.
Având natura unei obligații bugetare pentru care există obligația de plată a majorărilor și pentru care nu există încă prevederea favorabilă a art. 119 alin. 2 din reglementarea nr.OG 92/2003, impunerile fiscale sunt legale, acțiunea reclamantei urmând a fi respinsă.
Împotriva sentinței 100/18 iunie 2009 a declarat recurs PLUS TRANS L, solicitând admiterea recursului pentru următoarele considerente:
- prin procesul - verbal de contravenție nr. - din 11 noiembrie 2002 s-a stabilit că a săvârșit contravenția prevăzută de art. l lit. e din Legea 12/1990 și s-a dispus aplicarea unei amenzi ca sancțiune principală iar ca sancțiune accesorie confiscarea sumei reprezentând venituri încasate ilegal;
- natura confiscării este cea a unei sancțiuni accesorii;
- în perioada 12.12.2002 - 31.12.2003 amenzile erau explicit excluse de la perceperea de majorări așa încât sancțiunea accesorie urmează același regim.
Prin întâmpinare, Nas olicitat respingerea recursului arătând că la data de 11 noiembrie 2002 organele de control din cadrul Gărzii Financiare N au emis procesul - verbal de constatare și sancționare contravențională nr. - seria D prin care s-a stabilit confiscarea sumei de 272.206 lei reprezentând venituri încasate ilegal, suma fiind înregistrată în evidența organelor fiscale ca venituri obținute din activități ilicite. Arată intimata că pentru perioada 2002 - 2006 dispozițiile în vigoare nu exceptau de la calculul accesoriilor sumele confiscate, acestea exceptau realizându-se abia prin OG 35/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, din perspectiva art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este fondat reținând:
Circumstanțele cauzei
Prin procesul - verbal nr. -/11 noiembrie 2002 s-a dispus aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei ca sancțiune principală iar ca sancțiune complimentară confiscarea sumei de 272.205 lei, reprezentând venituri încasate nelegal.
Atât amenda cât și suma confiscată au fost achitate integral în perioada 2002 - 2006.
Prin decizia 85345/09 noiembrie 2007 s-au stabilit accesorii pentru neplata impozitului pe profit ilicit pentru perioada 12.11.2002 - 31.12.2003 în cuantum total de 86.643 lei. Contestația împotriva deciziei de calcul accesoriilor a fost respinsă.
În drept
Pentru perioada 21.11.2002 - 31.12.2002 au fost aplicabile dispozițiile OG11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, act normativ care la art. 13 reglementa obligația de plată a majorărilor astfel "pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare debitorii datorează majorări de întârziere, începând cu ziua imediat următoarescadențeiobligației bugetare".
Art. 15 al aceluiași act normativ constituie norma de excepție de la plata accesoriilor, statuând că nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de majorări, penalități șiamenzi de orice fel.
De la data de 01 ianuarie 2003, sunt aplicabile în materia accesoriilor la creanțele fiscale dispozițiile OG61/2002, act normativ ce preia la art. 12 norma înserată în art. 3 din OG 11/1996 iar la art. 13 norma de la art. 15 din OG11/1996.
În perioada de referință nu exista nici reglementare expresă în ce privește sumele confiscate, natura acestora și dacă asupra acestora se calculează accesorii.
Singura dispoziție este cea care exceptează de la calculul accesoriilor amenzile de orice fel.
Se reține însă că de esența calculării dobânzilor și penalităților este plata cu întârziere a obligațiilor bugetare, iar momentul de la care începe să curgă termenul îl reprezintă scadența obligației.
Pornind la natura măsurii confiscării, Curtea apreciază că stabilind în sarcina recurentei obligația de plată accesoriilor organul fiscal a procedat la o interpretare intensivă art. 13 din OG11/1996 și art. 12 din OG61/2002, interpretare la care a achiesat instanța de fond, însă această interpretare nu este în acord cu scopul reglementărilor fiscale.
Astfel, se reține sub un prim aspect că natura juridică a măsuri de confiscare aplicată de către organul constatator este aceea a unei sancțiuni complimentare.
Procedând la aplicarea acestei sancțiuni, organul constatator era ținut a proceda la executarea măsurii dispuse. Cum însă recurenta a contestat procesul - verbal iar plângerea potrivit art. din OG2/2001 a suspendat executarea și sancțiunea confiscării, a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a plângerii, respectiv până la 15 decembrie 2003 când s- pronunțat decizia 389/2003 a Tribunalului Neamț.
Sancțiunea suspendării nu re natura unei obligații bugetare în accepțiunea art. 13 din OG11/2006 și 12 din OG61/2002, dispozițiile în materie fiscală neprevăzând nici o scadență a "confiscării".
Cum însă legiuitorul a exceptat de la calcul accesoriilor amenzile, câtă vreme amenda reprezintă sancțiunea principală, nu se întrevede nici un argument pentru care sancțiunea complementară, accesorie să aibă alt regim decât sancțiunea principală.
În ce privește confiscarea nu se poate reține o "achitare cu întârziere a obligațiilor bugetare", ci doar o întârziere a organului de executare de a proceda de îndată la confiscare.
Tocmai pentru a nu mai lăsa loc interpretării și aprecierii organului fiscal, legiuitorul prin OG35/2006 la pct. 16 modificând art. 115 al. 1 Cod procedură fiscală a prevăzut în mod expres că nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele confiscate precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei. Această modificare întărește convingerea instanței că și pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG35/2006, intenția legiuitorului a fost de a nu se percepe accesorii pentru sumele confiscate.
Mai mult, câtă vreme potrivit OG2/2001 confiscarea este definită ca o sancțiune contravențională complementară, nu poate fi o sumă purtătoare de accesorii.
Lipsa unei dispoziții exprese pentru perioada 2002 - 2003 nu îndeplinește organul fiscal la extinderea dispozițiilor ce reglementează calculul accesoriilor unor situații nereglementate.
Împrejurarea că în perioada de referință în evidența organelor fiscale suma confiscată a fost înregistrată ca "venituri din activitățile ilicite", iar ulterior, din 2004 ca "impozit pe profit" obținut din activități comerciale ilicite" nu are relevanță cât vreme sancțiunea confiscării unei sume nu poate avea natura nici a unui profit în sensul dispozițiilor aplicabile în materie fiscală (profitul fiind definit ca diferență între venituri și cheltuieli) și nici a unui venit.
Pentru cele ce preced, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, anulării actelor administrativ fiscale în sensul înlăturării obligațiilor de plată a accesoriilor calculate asupra sumei confiscate, accesorii în cuantum de 86.643 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare PLUS TRANS împotriva sentinței civile nr. 100/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea, anulează în parte decizia 27/22.01.2008 în sensul că admite contestația pentru suma de 86.643 lei, menține celelalte dispoziții ale deciziei nr.27/2008, anulează decizia de impunere 85346/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.10.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Tehnored. 5 ex.
27 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
