Anulare act administrativ . Sentința 99/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 99/F/CA/2008
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:av. pentru reclamantul, lipsă fiind pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Mandatarul reclamantului susține acțiunea, solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată și motivată. Fără cheltuieli de judecată.
Față de întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției în care se invocă excepții, apreciază că acestea nu au temei legal și, ca atare, solicită respingerea acestora.
CURTEA DE APEL
Reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL JUSTIȚIEI ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Hotărârii nr.124/09.01.2008 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care în mod nelegal s-a reținut că sesizarea depusă de reclamant nu intră sub incidența art.2 alin.1 din Ordonanța Guvernului României nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare;
- obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin Colegiul Director, la emiterea unei noi hotărâri prin care, urmare admiterii sesizării reclamantului să se constate:
a) în principal, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor art.40 alin.1 și 2 și art.44 alin.1 și 3 din Legea nr.96/2006, privind Statutul deputaților și senatorilor, precum și al prevederilor art.71 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în condițiile în care aceste dispoziții legale nu sunt în egală măsură aplicabile și judecătorilor instanței supreme din sistemul judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu au domiciliul în municipiul B;
b) în subsidiar, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor art.13 alin.1 lit.a, b și c și a prevederilor art.10 alin.8 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, în condițiile în care aceste dispoziții legale sunt aplicabile numai judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți delegați sau detașați în altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv numai președintelui, vicepreședintelui, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, care nu au domiciliul în B, nu și judecătorilor și procurorilor care își desfășoară activitatea profesională în altă localitate decât cea în care au domiciliul, urmare transferului, promovării în funcție superioară de execuție sau a numirii într-o funcție de conducere din cadrul instanțelor judecătorești sau parchetelor. Cu obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii se arata ca reclamantul a sesizat cu petitia nr. 3469/10 04 2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care prin hotărârea atacata a respins sesizarea. S-a considerat ca prevederile art. 10 al. 8 si art. 13 al. 1 lit.c sunt discriminatorii in măsura in care se aplica numai președintelui, vicepreședintelui si membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate permanenta care nu au domiciliu in B, respectiv numai judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora si magistraților-asistenți delegati sau detașați in alta localitate decât cea de domiciliu si nu se aplica judecătorilor, procurorilor care isi desfășoară activitatea profesională in alta localitate decât cea de domiciliu, ca urmare a transferului, promovării intr-o funcție superioara de execuție sau numirii intr-o funcție de conducere. Se mai subliniază caracterul discriminatoriu si al dispozițiilor art. 13 al. 1 lit a si b din același act normativ in măsura in care sunt aplicabile doar judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora si magistraților-asistenți delegați sau detașați în altă localitate decât cea de domiciliu și nu se aplică judecătorilor, procurorilor care își desfășoară activitatea profesională în altă localitate decât cea de domiciliu, ca urmare a alegerii ca președinte, vicepreședinte sau membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a transferului, promovării într-o funcție superioara de execuție sau numirii intr-o funcție de conducere in cadrul instanțelor sau parchetelor. S-a mai arătat că de drepturi de aceeași natura și care nu au caracter salarial beneficiază și senatorii, judecătorii Curții Constituționale care nu au domiciliu în B, astfel că în aplicarea principiilor fundamentale privind nediscriminarea și separației puterilor în stat aceste drepturi trebuie recunoscute și reprezentanților puterii judecătorești ce își desfășoară activitatea într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
Prevederile legale cuprinse în art.10 alin.8 și art.13 alin.1 lit.a, b și c contravin dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituția României, deoarece nu se aplică și judecătorilor și procurorilor care își desfășoară activitatea profesională, urmare transferului, promovării într-o funcție superioară de execuție sau numirii într-o funcție de conducere, în altă localitate decât cea în care au domiciliul.
Judecătorii și procurorii care, urmare transferului, promovării într-o funcție superioară de execuție sau numirii într-o funcție de conducere, exercită profesia într-o altă localitate decât cea de domiciliu se află într-o situație comparabilă cu persoanele care beneficiază de dreptul prevăzut de art.13 alin.1 lit.c din OUG nr. 27/2006, prin prisma următoarelor criterii:
1) au calitate de magistrat;
2) au fost transferați, promovați într-o funcție superioară de execuție sau numiți într-o funcție de conducere cu acordul, consimțământul lor, tot astfel cum s-a realizat alegerea ca membru al -ului, delegarea sau detașarea.
3) atât delegarea, detașarea, transferarea cât și promovarea în funcțiile de execuție sau numirea în funcții de conducere a magistraților reprezintă elemente de substanță ale dreptului la carieră, drept atașat calității de magistrat încă de la numirea în funcție
4) desfășoară activitatea profesională în altă localitate decât cea în care au domiciliul.
Împrejurarea că delegarea, detașarea ori alegerea ca membru al cu activitate permanentă reprezintă modificări ale locului muncii în altă localitate decât cea de permanență reprezintă modificări ale locului muncii în altă localitate decât cea de domiciliu, cu titlu temporar, pe când promovarea magistraților în funcții superioare de execuție sau transferul reprezintă modificări ale locului muncii în altă localitate decât cea de domiciliu pe durată nedeterminată, nu pot conduce la concluzia că am fi în prezența unor situații diferite în care se găsesc diferitele categorii de magistrați, care să justifice soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește unele drepturi cuvenite acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității. Reclamantul consideră că nu are relevanță faptul că, spre deosebire de delegare sau de detașare, promovarea în funcții superioare de execuție sau numirea în funcții de conducere are loc în urma susținerii unui examen sau a depunerii unei candidaturi urmată de interviu, legiuitorul având deplină libertate de a stabili, în mod exclusiv, modalitățile de ocupare a funcțiilor în magistratură, superioare de execuție sau de conducere, în condițiile în care sunt respectate principiile de independență a justiției.
Potrivit prevederilor art.1 alin.4 din Constituția României, statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească.
Potrivit dispozițiilor art.40 alin.1 și 2 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor (reprezentanții puterii legislative) prezenți la lucrările Parlamentului, care nu au domiciliul în B, primesc o diurnă de deplasare, pe zi de 2% din indemnizația lunară prevăzută pentru deputat sau senator, iar celor care nu au domiciliul în B, li se asigură pe durata mandatului cazare gratuită sau, la alegere, în cazul în care nu beneficiază de cazare gratuită, li se acordă, pe noapte, pe bază de declarație, 70% din tariful minim practicat de unitățile hoteliere și care este achitat unui deputat sau senator. De asemenea, conform art.44 din același act normativ, parlamentarii beneficiază, pe durata mandatului, de transport intern gratuit pe liniile aeriene interne, auto, fluviale și pe calea ferată, iar cei care folosesc autoturismul proprietate personală contravaloarea a 9,5 litri de combustibil la 100km parcurși. Petentul consideră că de acele drepturi enumerate mai sus, ar trebui să beneficieze și reprezentanții puterii judecătorești, în special judecătorii instanței supreme, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul în care acești magistrați nu au domiciliul în Judecătorii instanței supreme sunt reprezentanții de vârf a puterii judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art.70 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, președintele Curții Constituționale este egal în grad cu președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar judecătorii Curții Constituționale, cu vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, beneficiind de indemnizație egală cu a acestora, majorată cu 15%, precum și de celelalte drepturi. De asemenea, conform prevederilor art.71 din același act normativ, judecătorii care nu au domiciliul în B, beneficiază de cazare gratuită, de transport săptămânal la și de la localitatea de domiciliu. Petentul susține că există o situație comparabilă între judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și judecătorii de la Curtea Constituțională și că primii ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ( prevăzute în art.70 și art.71 din Legea nr.47/1992.
Principiul nediscriminării constituie unul din drepturile și libertățile recunoscute tuturor indivizilor, reglementate de Declarația Universala a Drepturilor Omului din 1948, Pactul internațional al privind drepturile civile și politice, Convenția Americana a drepturilor omului, Carta a drepturilor omului, Protocolul nr. 12 la CEDO. Se mai invoca jurisprudența CEDO în materie de discriminare, prevederile OG 137/2000 privind discriminarea. S-a mai făcut referire la art. 1 din Constituție privind principiul separației puterilor în stat, la dispozițiile legale care reglementează statutul judecătorilor Curții Constituționale și ai ICCJ.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care invoca inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fond solicita respingerea cererii. Inadmisibilitatea este data de faptul ca acordarea unor drepturi excede sferei de aplicare a dispozițiilor OG 137/2000. Situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de magistrați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește drepturile recunoscute acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul uniformității.
Analizând acțiunea reclamantului, instanța constată că aceasta este nefondata pentru următoarele considerente:
Reclamantul invocă un tratament discriminatoriu aplicat judecătorilor instanței supreme care nu au domiciliu în B față de președintele, vicepreședintele și membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate permanenta care nu au domiciliu în B; față de judecătorii, procurorii, personalului asimilat acestora și magistrații-asistenți delegați sau detașați in alta localitate decât cea de domiciliu; față de senatori și deputați; față de judecătorii Curții Constituționale care nu au domiciliu în
<LLNK 52006 27182 35 0> OUG nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției stabilește prin art.10 (8) ca președintele, vicepreședintele și membrii Consiliului Superior al Magistraturii, dacă nu au domiciliul în municipiul B, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 13, precum și de prevederile art. 22 sau, după caz, ale art. 23.
De asemenea art. 13 din aceeași reglementare stabilește următoarele:
(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toata durata delegării sau detașării, de următoarele drepturi:
a) diurna în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare;
b) cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria până la 3 stele inclusiv. In situația în care nu beneficiază de cazare în aceste condiții, au dreptul la o suma egala cu 0,5% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru fiecare noapte, pe toată durata delegării sau detașării în alta localitate;
c), în limita a 4 călătorii dus-întors, pe lună, a transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, după caz, a 7,5 litri carburant la de kilometri, în situația în care deplasarea se face cu autoturismul. transportului nu se acordă în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce aparține instituției.
<LLNK 52006 96 12 22 0> Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor stabilește prin art. 40 diurna de deplasare și cheltuielile de cazare. și senatorii prezenți la lucrările Parlamentului, care nu au domiciliul în municipiul B, primesc o diurnă de deplasare, pe zi, de 2% din indemnizația lunară prevăzută pentru deputat sau senator. Deputaților și senatorilor care nu au domiciliul în municipiul B li se asigură pe durata mandatului cazare gratuită sau, la alegere, în cazul în care nu beneficiază de cazare gratuită, li se acordă, pe noapte, pe bază de declarație pe propria răspundere dată în condițiile legii, 70% din tariful minim practicat de unitățile hoteliere și care este achitat unui deputat sau senator. Art. 44 stabilește dreptul la transport gratuit în sensul că și senatorii beneficiază, pe perioada mandatului, de transport intern gratuit pe liniile aeriene interne, auto, fluviale și pe calea ferată, cu orice categorie de trenuri de călători, la clasa Biletele de călătorie se vor elibera pe baza legitimației de deputat sau de senator. și senatorii care folosesc autoturismul proprietate personală pentru a se deplasa săptămânal din localitatea unde domiciliază la B și înapoi, cei care au domiciliul în B și se deplasează, cel mult o dată pe săptămână, în circumscripția electorală în care au fost aleși și înapoi, precum și cei care efectuează deplasări în țară, ca urmare a sarcinilor trasate de către președintele Camerei Deputaților și, respectiv, al Senatului, de birourile permanente ale celor două Camere, de comisiile permanente sau de către liderii grupurilor parlamentare, pentru activități legate de exercitarea mandatului, vor primi contravaloarea a 9,5 litri de combustibil la 100 km parcurși.
<LLNK 51992 47 11 21 0> Legea nr. 47 din 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale stabilește prin art. 71 că judecătorii care nu au domiciliul în municipiul B beneficiază de cazare gratuită, de transport săptămânal la și de la localitatea de domiciliu, precum și de diurna pentru zilele în care participa la lucrările Curții Constituționale, în condițiile prevăzute de lege pentru deputați și senatori.
< Prin discriminare, în accepțiunea art. 2 din OG nr.137/2000, se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
In privința discriminării judecătorilor ICCJ față de judecătorii, procurorii, personalul asimilat și magistrații-asistenți care sunt detașați sau delegați în alta localitate decât cea de domiciliu se constată că aceștia desfășoară activitatea în interesul serviciului, delegarea și detașarea au loc doar temporar, pe când activitatea desfășurata de judecătorii ICCJ are caracter permanent.
Pe de altă parte, drepturile de care beneficiază președintele, vicepreședintele și membrii Consiliului Superior al Magistraturii, dacă nu au domiciliul în municipiul B, se justifică prin faptul că judecătorii și procurorii sunt aleși pe o perioada de 6 ani și își suspendă activitatea până la sfârșitul mandatului, desfășurând o activitate cu caracter temporar, pe când judecătorii ICCJ sunt numiți pe o perioadă nedeterminată.
De asemenea, senatorii și fac parte din sistemul legislativ, au lege proprie de salarizare, exercita activitatea pe durata mandatului de 4 ani, pe când judecătorii ICCJ fac parte din puterea judecătorească, au lege proprie de salarizare și exercită activitatea pe o durată nedeterminată și au atribuții diferite.
Judecătorii de la Curtea Constituțională exercita mandatul pe o perioada determinata de 7 ani și au alte atribuții decât judecătorii ICCJ.
Discriminarea presupune existența unor situații comparabile la care tratamentul aplicat este diferit. <LLNK 52000 137131 30 0> << Principiile egalității între cetățeni, excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în privința exercitării dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Potrivit considerentelor enunțate se constată că în privința categoriilor profesionale amintite nu există tratament discriminatoriu, care ar contraveni atât principiului egalității în drepturi, instituit prin art. 16 din Constituția României, republicată, cât și dispozițiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților, Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților,deoarece aceste categorii profesionale nu se află în situații comparabile, în măsura în care legiuitorul a înțeles să reglementeze diferit statutul, atribuțiile și drepturile de care beneficiază fiecare categorie..
În condițiile în care există categorii profesionale distincte care beneficiază de reglementari diferite nu se poate extinde nejustificat aplicarea unui text dintr-o lege și acordarea unor drepturi expres stabilite pentru anumite categorii profesionale, judecătorilor de la ICCJ care nu au domiciliu în Curtea Constituțională prin decizia nr.721/24.10.2006 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 al. 1 și 2 din Codul d e muncii și art.21 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare, respinsă în cele din urmă, s-a pronunțat în sensul că,în conformitate cu jurisprudența sa și a CEDO, cauzele Engel și alții împotriva Olandei-1976, împotriva Belgiei -1979 și împotriva Belgiei 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. În consecință, acțiunea reclamantului este nefondată și urmează a fi respinsă.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției se constată că aceasta este neîntemeiată față de prevederile dispozițiilor art. 1,2 și 18 din OG 137/2000 care oferă posibilitatea persoanei care se consideră discriminată să se adreseze Consiliului, iar hotărârea poate fi atacată în instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în Sibiu, nr.1, județul Sibiu în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 Mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.GC
Dact./ex.5/ 30.06.2008
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș
