Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1.285/2009
Ședința publică din data de 06 aprilie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2750 din 20.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimata AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S, având ca obiect anulare act administrativ.
În data de 30 martie 2009 s-a depus la dosarul cauzei concluzii scrise din intimatei prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
În data de 06 aprilie 2009 s-a depus la dosarul cauzei,transmise pe fax, concluzii scrise din partea recurentei prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 martie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 2.750 din data de 20 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI S, privind anularea actului nr. 3.730/19.05.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului următoarele:
La data de 2.05.2006, în favoarea reclamantei a fost eliberată - de către Agenția pentru Protecția Mediului S, pârâtă în cauză - autorizația de mediu nr. 63 pentru balastieră, stație de sortare/ spălare agregate minerale și stație însăși cuprinsul ei, respectiv până la data de 2.05.2011. din cuprinsul autorizației care stabilește valabilitatea acesteia instituie pentru beneficiar (reclamantă) obligația vizării anuale.
Nerespectarea acestei obligații - se prevede în continuare în cuprinsul autorizației, conduce la suspendarea sau anularea acesteia.
În perioada următoare emiterii autorizației de mediu, la reclamantă s-au efectuat mai multe controale în urma cărora au fost dispuse măsuri în conformitate cu prevederile legale.
În urma controlului efectuat la data de 26.03.2008 s-a constatat că reclamanta nu desfășoară activități de exploatare a agregatelor minerale.
La data de 21.04. 2008 Comisariatul Județean al Gărzii Naționale de Mediu a constatat faptul că reclamanta nu deține autorizație.
Autorizația nr. 63/ 21.05.2006 este anulată astfel cum s-a constatat prin nota din 28.11.2007.
În urma controlului, reclamanta a înaintat un memoriu intimatei făcând o detaliere a controalelor la care a fost supusă și arătând faptul că toate actele de control sunt contestate în instanțele competente. Din categoria acestora face parte și actul de control din data de 21.04.2008 încheiat de Comisariatul Județean al Gărzii Naționale de Mediu.
Răspunsul intimatei la memoriul reclamantei este conținut în adresa nr. 3.730/19.05.2005.
Această adresă constituie actul a cărei anulare se solicită de către reclamantă.
Instanța a constatat că adresa de mai sus se înscrie în limitele comunicării unor puncte de vedere neavând caracterul unui act administrativ sau administrativ - jurisdicțional în sensul în care acestea sunt definite prin dispozițiile art. 2 lit. ˝ c˝ și ˝d˝ din Legea nr. 554/ 2004. Memoriul reclamantei și răspunsul primit pot fi considerate ca demersuri ale reclamantei, anterior ca aceasta să se adreseze instanței de judecată. Și în acest caz nemulțumirea trebuie să constea într-un interes legitim afectat de un act administrativ cu caracter individual, ori răspunsul intimatei nu reprezintă un asemenea act.
Scopul pentru care legiuitorul a instituit procedura recursului administrativ este acela de a se putea revoca actul administrativ în situația în care persoana vătămată se adresează autorității publice în termen de 30 de zile, iar actul administrativ atacat se dovedește a fi nelegal.
-se instanței de judecată, reclamanta nu a solicitat anularea actului de control încheiat la data de 21.04.2008. Acesta este, în realitate, actul potrivit căruia se constată lipsa validității autorizației de mediu eliberată reclamantei, așa cum însăși reclamanta susține în memoriu său, contestarea în sine a actului încheiat la data de 21.04.2008 face obiectul unui alt proces.
Cu această ocazie urmează să se verifice dacă actul a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Nerespectarea condițiilor impuse prin dispoziții imperative îndreptățește persoana interesată să solicite aplicarea sancțiunii nulității absolute.
Referitor la o adresă, cum este și cea din prezenta cauză - a cărei anulare se solicită - prin care se comunică consecința produsă de un act administrativ nu există motive pentru care să fie invocată nulitatea absolută.
Așa fiind cererea reclamantei privind anularea adresei nr. 3.730/19.05.2008 a fost considerată ca nefondată și s-a respins.
Respingând cererea principală, a fost respinsă și cererea accesorie prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 lei, sumă precizată, la 610.322 lei conform concluziilor depuse la dosar. Suma astfel precizată reprezintă pierderile înregistrate de către reclamantă începând cu semestrul I 2007 până în semestrul I 2008.
Pentru a putea stabili răspunderea delictuală reglementată de art. 998 și urm. din Codul civil este necesar între altele, ca între prejudiciu și cauza care l-a produs să existe un raport de cauzalitate. Respingând primul capăt de cerere a reclamantei, nu se mai poate constata existența raportului de cauzalitate.
Față de cele reținute mai sus în fapt și în drept, acțiunea reclamantei a fost respinsă conform dispozitivului citat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate per art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. reclamanta-recurentă a pretins să sentința primei instanțe este nelegală deoarece a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit al acesteia, considerând că nu actul nr. 3.730/19.03.2005 ar putea fi atacat în contencios-administrativ, astfel încât a soluționat cauza cu aplicarea greșită a legii atâta timp cât nu a pus în discuția părților aspectele noi abordate și nu s-a pronunțat asupra ultimelor 3 capete de cerere, ceea ce constituie o necercetare a fondului cauzei.
La rândul său, pârâta-intimată AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI Saf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului considerând sentința primei instanțe ca legală și temeinică, deoarece adresa respectivă nu constituie un act administrativ ci un act de informare, situație recunoscută implicit de reclamantă prin aceea că a solicitat eliberarea unei noi autorizații de mediu.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor din întâmpinare, a dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041.pr.civ. art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține URMĂTOARELE:
Chestiunea esențială de rezolvarea căreia depinde soluționare recursului prezent, este acea dacă adresa cu nr. 3.730 din 10.05.2008 emisă de pârâtă ( 105, dosar fond) prin care se comunică reclamantei că autorizația sa de mediu cu nr. 63/02.05.2006 și-a pierdut valabilitatea ca urmare a neaplicării vizei anuale la data de 2 mai 2007 și faptul că solicitarea aceleiași reclamante se derulează conform procedurilor pentru eliberarea unei noi autorizații de mediu conform, Ordinului nr. 1.798/2007 al Ministerului Mediului, constituie sau nu un act administrativ susceptibil de a fi atacat în justiție în conformitate cu dispozițiile legi nr. 554/2004 modificată și completată ulterior.
Curtea observă că prima instanță a apreciat corect faptul că față de reglementările legale ce definesc această instituție juridică, actul incriminat nu constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat în justiție.
Așadar, potrivit cu dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. c din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost ea modificată și completă prin Legea nr. 262/2007, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;".
În cazul de față, rezultă fără dubiu că adresa comunicată de autoritatea publică pârâtă în vederea informării reclamantei că autorizația sa de mediu și-a pierdut valabilitatea și că s-au luat unele măsuri preparatorii pentru rezolvarea cererii sale în vederea eliberării unei noi autorizații nu constituie un act administrativ propriu-zis, ci doar o operațiune materială tehnică, activitate ce nu este cenzurabilă pe calea contenciosului administrativ.
În aceste împrejurări, motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate. Neîntemeiate sunt și criticile referitoare la faptul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor petitelor acțiunii, deoarece prin respingerea primului petit pe cale de consecință, aceeași soartă o au și celelalte petite ce decurgeau obligatoriu din admiterea celui principal.
Atâta timp cât s-a respins capătul de cerere vizând anularea adresei respective, nu se putea recunoaște dreptul reclamantei să-și desfășoare activitatea fără o nouă autorizație, să-i fie plătite daune și cheltuieli de judecată.
De altfel, prima instanță a motivat și aceste aspecte în cuprinsul hotărârii pronunțate.
Așa fiind, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în totalitate, iar motivele de recurs nu au fost găsite întemeiate, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, cu sediul în,-, județul S, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 2.750 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./30.04.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
